Tot din Capitolul 7, A avea-a face-a fi #calearenuntarii

A avea – a face – a fi

Eliberându-ne de stările inferioare de conştiinţă precum apatia şi teama, ajungem la nivelul dorinţei. Ceea ce consideram înainte a fi imposibil şi spuneam „nu pot“, devine acum cu putinţă. În general, parcurgerea progresivă a nivelurilor de conştiinţă de la cel mai de jos la cel mai înalt înseamnă trecerea de la a avea, la a face şi a fi. La nivelurile inferioare este important ceea ce avem. Ceea ce avem este ceea ce ne dorim. Preţuim ceea ce posedăm. Ceea ce avem ne conferă imaginea valorii personale şi a poziţiei în societate.

Odată ce ne-am dovedit nouă înşine că putem avea, că putem satisface nevoile noastre de bază şi pe acelea ale persoanelor care depind de noi, mintea începe să se preocupe mai mult de ceea ce facem. Atunci trecem la o nouă condiţie socială, în care ceea ce facem în lumea reală constituie temeiul valorii noastre şi al aprecierii de către ceilalţi. Pe măsură ce avansăm, devenind mai iubitori, ceea ce facem este orientat din ce în ce mai puţin spre propriul beneficiu şi din ce în ce mai mult spre folosul altora. Pe măsură ce ni se dezvoltă conştienţa, observăm că această activitate care este orientată, cu iubire, înspre ceilalţi, are automat ca efect şi satisfacerea propriilor nevoi. (Prin aceasta nu înţelegem sacrificiu. A se pune în serviciul altora nu înseamnă a se sacrifica.) În final, devenim convinşi că nevoile noastre personale sunt automat satisfăcute de către univers, iar acţiunile noastre sunt aproape automat încărcate de iubire. În acest stadiu nu mai contează ceea ce facem – ca activitate lumească – ci devine mai important ceea ce suntem.

Ne-am dovedit nouă înşine că putem avea ceea ce ne trebuie, că putem face aproape orice dacă asta ne dorim. Acum, însă, cel mai important devine ceea ce suntem, atât în interiorul nostru cât şi pentru alţii. Oamenii ne caută în prezent compania nu pentru ceea ce avem, nu pentru ceea ce facem şi pentru modul în care ne-a etichetat societatea, ci pentru ceea ce am devenit.

Datorită calităţii prezenţei noastre, oamenii doresc să se afle în preajma noastră şi să ne cunoască. Imaginea noastră socială se modifică. Nu mai suntem persoana care are o locuinţă la modă, o maşină prestigioasă sau o colecţie de rarităţi, nici nu mai suntem etichetaţi ca preşedintele Companiei X sau ca membru al consiliului director al vreunei organizaţii. Acum suntem descrişi ca o persoană nemaipomenită, ca cineva pe care ceilalţi trebuie neapărat să-l întâlnească, pe care trebuie neapărat să-l cunoască. În fine, suntem descrişi ca o persoană carismatică.

Acest nivel de a fi este caracteristic grupurilor de autodezvoltare. În acest tip de grupuri, nimeni nu este interesat de ceea ce alţii fac sau posedă în lumea exterioară. Aceste persoane sunt interesate numai dacă am atins anumite obiective interioare cum ar fi onestitatea, deschiderea, partajarea cu ceilalţi, o atitudine iubitoare, dorinţa de a ajuta, modestia, autenticitatea şi conştientizarea. Le interesează calitatea fiinţei noastre.

Letting Go-Calea renunţării David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Featured Image by Peter H from Pixabay 

Acceptarea #calearenuntarii

Acceptând, ne putem bucura de experienţa armoniei. Ne simţim ca şi cum evenimentele curg de la sine, ne simţim în siguranţă. Putem să-i ajutăm pe alţii fără a trăi acel sentiment de sacrificiu de sine. Odată cu acceptarea apare acest sentiment: „Sunt în regulă. Tu eşti în regulă. Este în regulă.“

În starea de acceptare apare sentimentul că nimic nu trebuie să se schimbe, nimic nu trebuie schimbat. Totul este perfect şi frumos exact aşa cum este. Ne putem bucura de lume. Apare şi compasiunea pentru alţii şi pentru tot ceea ce are viaţă.

În această stare suntem în mod automat de ajutor pentru alţii, fără de a se mai ivi sentimentul sacrificiului de sine. Datorită siguranţei interioare şi a sentimentului de abundenţă, apar şi generozitatea şi uşurinţa de a dărui fără de aşteptări, fără de a aştepta ceva în schimb, fără remarci de genul: „Uite ce fac eu pentru tine!“ Când suntem în starea de acceptare, ne iubim prietenii în loc să fim critici la adresa lor şi suntem dispuşi să-i iubim indiferent de limitările lor, pe care suntem de asemenea dispuşi să le trecem cu vederea. Din acest spaţiu al acceptării vedem oamenii ca făcând tot ceea ce pot mai bine cu ceea ce au la momentul acela. Vedem că întreaga viaţă evoluează către  perfecţiunea sa, iar noi suntem sincronizaţi cu legile universului şi ale conştiinţei.

În această stare începem să înţelegem cu adevărat iubirea.

Fragmente din Capitolul 11- Acceptarea

Letting Go-Calea renunţării – David R. Hawkins

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/letting-go-david-r-hawkins-calea-renuntarii-cartea-daath

 

Featured Image by Sarah Richter from Pixabay

Mesaje pentru 18-19 noiembrie – Eileen Caddy

18 noiembrie

Foloseşte tot ce ai pentru binele întregului. Nu încerca să acumulezi, să strângi, ci împarte totul cu semenii, căci pe măsură ce împarţi, la fel va spori; însă, dacă încerci să păstrezi şi să posedezi ceva sau pe cineva, cu siguranţă că-l vei pierde. Aceasta este legea, trăieşte-o şi o vei vedea lucrând în tot ce este în jurul tău. Dacă ai câteva pacheţele cu seminţe şi le pui la păstrat în dulap, după care uiţi de ele, lor nu li se va întâmpla nimic, şi acolo vor rămâne. Dar, dacă le plantezi şi le îngrijeşti, ele nu numai că vor creşte, ci vor produce mai mult şi mai mult. Aşa se întâmplă cu tot ce ai: nu încerca niciodată să te ţii de ceva, ci împarte bucuros ce ai, apoi priveşte cum creşte calitativ şi cantitativ. Când atitudinea ta este cea corectă, ştii că toate nevoile îţi vor fi satisfăcute şi că tot ce am Eu este al tău.

19 noiembrie

Nu este necesar să încerci să te realizezi în viaţă prin tine însuţi sau să tragi sforile. Tot ce ai de făcut este să urmezi încrezător şi liniştit instrucţiunile Mele pe care le vei primi în tăcere. Unii vor auzi în mod distinct vocea Mea, alţii vor acţiona intuitiv, alţii vor fi ghidaţi în acţiunea pe care o fac. Eu lucrez în multe feluri, dar toţi vor şti când EU SUNT cel care comandă, deoarece marca iubirii şi a adevărului va fi peste tot. Pe măsură ce urmezi instrucţiunile Mele, tu vei vedea cum are loc minune după minune şi vei vedea în toate mâna Mea. Vei înţelege că tu nu vei putea produce aceste minuni şi că EU SUNT acela care lucrează în tine, iar tu Mă vei cinsti şi Mă vei onora, mulţumindu-Mi veşnic. Recunoaşte mereu de unde îţi vine înţelepciunea, iubirea şi înţelegerea. EU SUNT totalitatea totalităţii, iar viaţa ta este ascunsă în Mine. Noi unul suntem.

Fragment din volumul Deschiderea porţilor lăuntrice de Eileen Caddy.

Eileen Caddy, a fost nu doar un pionier al ecologiei – agricultură eco, habitat eco, ecovillage – dar şi un curajos practicant al iubirii. A reuşit să adune în jurul ei câţiva oameni care, uluiţi de rezultatele obţinute în urma punerii în practică a sfaturilor, a mesajelor pe care ea le recepţiona, nu doar s-au convins, dar au convins şi pe alţii. Eileen Caddy a înţeles şi a avut curajul de a trăi cu adevărat spiritual, de a munci astfel, devenind un exemplu pentru foarte mulţi. Înţelegerea energiei iubirii din care toate se manifestă şi aplicarea ei in agricultură s-a concretizat în dovezi incontestabile susţinute de experţi din domeniul agricol şi horticol. Trăirea în adevăr, pace, respect şi apreciere, în iubire pentru tot, toţi şi toate a înălţat vibraţia zonei aproape sterpe în care soţul ei a început să cultive legume după ce au rămas şomeri. Rezultatele au uluit.

https://carteadaathpublishing.wordpress.com/2018/03/20/colectia-poezii-ganduri-desene-partea-a-ii-a/