Oamenii nu se nasc răi

Fragment din Destinul Sufletelor – Michael Newton

Spirite pământene pag.94

Dacă voi zdruncina cumva teorii adoptate de către cititor, îl rog pe acesta să aibă în vedere că afirmaţiile mele au la bază mulţi subiecţi pe care i-am hipnotizat de-a lungul studiului meu. Aceştia nu văd spirite malefice sau demonice plutind în jurul Pământului. Ceea ce simt atunci când sunt spirite este o abundenţă de energie negativă împrăştiată de sentimente intense de furie, ură şi de frică. Aceste modele de gânduri distrugătoare sunt acumulate de către conştiinţa altor fiinţe care gândesc negativ, adunând şi împrăştiind şi mai mult haos. Toată această energie întunecată din eter se manifestă în detrimentul înţelepciunii pozitive de pe Pământ.

Nu există suflete monstruoase. Oamenii nu se nasc răi, ci sunt corupţi de societatea în care trăiesc, unde săvârşirea răului satisface poftele caracterelor vicioase. Acest lucru porneşte din creier.

Răul nu se moşteneşte genetic. Totuşi, în cazul în care într-o familie există precedente de violenţă şi de cruzime la adresa copiilor, aceste manifestări se transmit peste generaţii prin educaţie, deci în forma unui comportament dobândit, învăţat. Violenţa şi comportamentul disfuncţional al unui membru adult al familiei generează o reacţie emoţională internă care se revarsă şi asupra celor mai tineri membri ai acesteia, contaminându-i. Copiii care cresc într-o atare familie vor putea dobândi un comportament distructiv.

Cum pot însă aceste defecte, moştenite şi acumulate în timp prin expunerea la un anumit mediu, care ne-au afectat corpul, să ne afecteze şi sufletul?

Ceea ce am descoperit de-a lungul cercetărilor mele este că energia sufletului se poate disocia de trup în anumite momente critice. E vorba despre aceia care simt că nici măcar nu aparţin trupurilor lor. Dacă situaţiile sunt cu adevărat critice, aceste suflete sunt predispuse sinuciderii – dar de obicei nu iau viaţa altcuiva. Voi dezvolta acest subiect în capitolele următoare. O parte din această tulburare provine din conflictul rezultat din interacţiunea produsă între caracterul nemuritor al sufletului cu temperamentul unui creier – gazdă, purtător al propriei zestre genetice. Alte cauze ar mai putea rezida şi în funcţionarea improprie a creierului, ca şi în dezechilibrele hormonale care afectează sistemul nervos central, putând contamina astfel sufletul.

Cred că un alt element ar putea fi acela că sufletele neevoluate au adesea probleme în manipularea unui sistem defectuos al circuitelor unei minţi aparţinând unei fiinţe umane tulburate. În acest caz există o opoziţie între ego-ul spiritului şi ego-ul uman. O forţă antagonică care trage, şi în acelasi timp împinge, se luptă să afişeze lumii un singur ego. O bătălie fără prea mulţi sorţi de izbândă. Forţele care se exercită sunt de natură internă şi nu externă. O atare minte tulburată nu are nevoie de un exorcist, ci de un psihiatru pe cât se poate de competent.