Extras din Matricea emoţiilor – Synthia Andrews, N.D.

Gândirea ştiinţifică actuală priveşte conştiinţa ca pe o hologramă. Hologramele posedă capacitatea singulară de a reţine, gestiona şi accesa cantităţi uriaşe de informaţie cu viteza fulgerului. Acest lucru se realizează prin stocarea informaţiei în interiorul tiparelor de interferenţă dintre două sau mai multe unde. Fragmentele de informaţie nu se regăsesc într-un singur loc, ci sunt situate în tiparele existente între toate locaţiile. Fiecare bucată dintr-o hologramă conţine întreaga informaţie deţinută de întreg. Dacă reproducerea holografică a unei fotografii este tăiată în două jumătăţi, nu vor exista două jumătăţi ale fotografiei respective ca atunci când o fotografie obişnuită este divizată în acelaşi mod. În cazul reproducerii holografice fiecare jumătate va conţine imaginea întregii fotografii. Dacă cele două jumătăţi vor fi din nou înjumătăţite, fiecare bucată astfel rezultată va continua să conţină versiunea micşorată dar intactă a imaginii iniţiale. Acest concept a schimbat viziunea oamenilor de ştiinţă asupra naturii, conştiinţei, universului şi funcţionării creierului[1] .

În hologramă, punctele nodale ale conştiinţei individuale nu numai că sunt interconectate dar au şi acces la totalitate – un concept important pentru spiritualitatea umană. Fiecare persoană contribuie la întreg cu propria perspectivă şi are totodată acces la experienţa colectivă. Rupert Sheldrake descrie partajarea informaţiei colective ca un efect energie-câmp al conştiinţei, pe care el l-a denumit câmp morfic. Accesarea informaţiei stocate în acest câmp se realizează prin fenomenul de rezonanţă[2].

Conştientizarea existenţei unui context mai larg echivalează cu extinderea conştienţei prin pătrunderea în interiorul propriei ființe şi armonizarea cu ritmurile universului. Această stare este adesea descrisă ca extaz spiritual, ca o senzaţie de unitate cu întreaga creaţie.

[1] Talbot, Michael. The Holographic Universe. New York: Harper Collins, 1991, p. 17 („Universul holografic”, Ed. Cartea Daath 2006).

[2] Sheldrake, Rupert. A New Science of Life: The Hypothesis of Morphic Resonance. Park Street Press, 1981, pp. 115-118 („Rezonanţa morfică. O nouă ştiinţă a vieţii”, Ed. Firul Ariadnei 2007).