Alegeţi să evoluaţi spiritual #caleaenergiei

Deşi gândurile şi atitudinile voastre atrag şi generează viaţa pe care o trăiţi, nu deţineţi puterea absolută asupra rezultatelor; în definitiv, nu sunteţi puterea absolută din univers, ci acţionaţi la unison cu toate celelalte fiinţe fizice şi non-fizice pentru a cocrea realitatea. Deţineţi, totuşi, puterea absolută într-o privinţă: voi sunteţi aceia care alegeţi să evoluaţi spiritual. Vouă vă revine alegerea ca evenimentele cu care vă confruntaţi în viaţă să facă din voi o versiune mai bună, în loc să le permiteţi să vă prejudicieze.

Când vă aflaţi în faţa unei provocări, consideraţi-o un îndemn la evoluţie spirituală. Identificaţi adevărul ascuns din situaţia respectivă şi întrebaţi-vă cum aţi putea exprima acest adevăr. Ce însuşire sau resursă interioară ar trebui să dezvoltaţi? Poate este vorba despre curaj, perseverenţă, iertare, compasiune, iubire necondiţionată sau hotărâre. Poate că este o nouă abilitate, precum flexibilitatea în gândire, învăţarea unei noi deprinderi sau adaptarea uneia mai vechi la întrebuinţări mai noi. Capitolul acesta vă va ajuta să adresaţi realitatea energetică ascunsă din spatele evenimentelor cu care vă confruntaţi. Dacă vă puteţi modifica energia prin dezvoltarea resurselor voastre interioare şi să o armonizaţi cu esenţa voastră spirituală, atunci şi evenimentele în curs de desfăşurare sunt libere să se modifice, la rândul lor.

Fragment din Capitolul 15 – Calea Energiei: Trezirea forţei interioare şi extinderea conştiinţei individuale de Synthia Andrews

Sursa oricărei existenţe #Sinele

Sursa universului şi a oricărei existenţe rezidă într-o potenţialitate a Puterii Infinite şi lipsite de formă. Din supremul Nemanifestat s-a născut universul manifestat în forma domeniilor lineare şi nonlineare. Forma are locaţie şi durată. Ceea ce este lipsit de formă este nonlocal şi în afara timpului.

Mintea umană este conştientă de sine datorită unui principiu general şi a unei realităţi existente numite, de regulă, „conştiinţă“. Aceasta este condiţia subiectivă responsabilă atât pentru conştienţa propriei existenţe, cât şi pentru conţinutul experimental al existenţei pe care îl numim viaţă.

În vreme ce evenimentele pe care le atribuim vieţii personale sunt înregistrate în memoria personală, toate evenimentele din univers, indiferent cât de minore (precum un gând pasager) sunt înregistrate în câmpul infinit şi impersonal al conştiinţei, dincolo de timp, localizare şi amintire. Este ca şi cum spaţiul înregistrează pentru totdeauna tot ceea ce se întâmplă. Această înregistrare este apoi discernibilă şi disponibilă întotdeauna, printr-un fenomen fiziologic simplu, numit test kinesiologic. Acest lucru este posibil deoarece răspunsul kinesiologic este mediat de conştiinţa nonlocală.

Conştiinţa este o calitate invizibilă a vieţii ce are proprietatea unică de a reacţiona la un stimul real, deoarece acesta are sau a avut o existenţă în realitate, fiind, prin urmare, „adevărat“.

Dacă o afirmaţie adevărată este prezentată conştiinţei umane în mod verbal, sau, pur şi simplu, păstrată tăcut în minte, tonusul muscular al corpului se întăreşte automat ca semn al recunoaşterii adevărului. În contrast, el slăbeşte ca răspuns la falsitate, deoarece aceasta nu are o existenţă reală. Prin urmare, conştiinţa poate fi asemănată cu un bec care funcţionează în prezenţa electricităţii (adevărul), dar nu mai luminează dacă îi dispare sursa de electricitate (falsitate).

Fragment din Prolog – Sinele-Realitate şi subiectivitate – David R.Hawkins, M.D., Ph.D.

Pe Scala Nivelurilor Conştiinţei, Acest volum calibrează la valoarea 999.8, cu 20 de sutimi mai puţin decât un Avatar precum Buddha, Iisus, Krishna.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-sinele-realitate-si-subiectivitate-cartea-daath

eul şi mirajul puterii #ochiulsinelui

Eul nu constituie altceva decât o sumă de poziţionalităţi ţinute laolaltă de vanitate şi teamă. El este îndepărtat prin smerenia radicală care îi subminează propagarea.

O altă sursă a puterii eului constă în credinţa că el ar constitui sursa înţelegerii şi a supravieţuirii noastre. Îl privim ca pe o interfaţă a noastră cu lumea, ca pe elementul de legătură care, asemenea unui ecran de televizor, ne aduce lumea şi semnificaţia sa. Ne temem că fără el suntem pierduţi.

De-a lungul vieţii noastre, eul/sinele a constituit punctul central al atenţiei şi strădaniei noastre. Prin urmare, investiţia emoţională în el a fost enormă. Eul constituie deopotrivă sursa şi obiectul strădaniei noastre; lui îi atribuim întreaga gamă a sentimentelor, pierderilor, acumulărilor, victoriilor sau tragediilor umane. Devenim obsedaţi de eu şi ne îndrăgostim de această entitate, de rolurile sau de vicisitudinile sale. Volumul mare de investiţii pe care le facem în acest sine îl fac să pară prea valoros pentru a renunţa la el. Suntem ancoraţi în el prin toţi anii de familiaritate intimă, prin speranţele, aşteptările şi visele noastre. Ne ataşăm de acest „eu“ pentru că îl considerăm a fi centrul experienţei vieţii înseşi.

Şi, după această enormă investiţie de-o viaţă în ceea ce credem că ar fi sinele nostru real, apare la orizont spectrul morţii. Informaţia îngrozitoare că acest „eu“ este destinat să se sfârşească pare incredibilă. Perspectiva morţii, care implică un sfârşit definitiv al acestui „eu“ pare nedreaptă, bizară, ireală sau tragică. Ne face să fim serioşi sau înfricoşaţi. Suntem puşi în faţa situaţiei de a retrăi întreaga panoplie a emoţiilor încercate ca o consecinţă a vieţii – numai că, de data aceasta din perspectiva morţii.

Renunţarea la concentrarea exclusivă asupra eului/sinelui ca scop principal al nostru implică abandonarea tuturor ataşamentelor şi vanităţilor. Astfel, ajungem, în cele din urmă, faţă-n faţă cu principala funcţie de control a eului, cea de a-şi asigura continuitatea şi supravieţuirea. Prin urmare, eul se cramponează de toate facultăţile sale deoarece scopul lor principal, acela de a-i asigura supravieţuirea, constituie „raţiunea“ fundamentală a obsesiei sale de a aduna, câştiga, învăţa, de a se alia şi a acumula posesiuni, informaţii şi aptitudini. Eul posedă un număr nesfârşit de scheme pentru a-şi mări şansele de supravieţuire – unele grosolane şi evidente, altele subtile şi ascunse.

Pentru o persoană obişnuită, toate cele de mai sus par formidabile şi cam pesimiste. Totuşi, pentru cei implicaţi într-o lucrare spirituală avansată, veştile bune sunt evidente. În realitate, eul/sinele nu trebuie deloc să moară; viaţa nu se sfârşeşte, existenţa nu încetează; nu există nici vreun destin oribil sau tragic căruia să-i punem capăt. Aşa cum stau lucrurile şi în cazul eului însuşi, întreaga poveste este imaginară. Nu trebuie să distrugem eul şi nici măcar să încercăm acest lucru. Singurul lucru pe care trebuie într-adevăr să-l facem este să abandonăm identificarea cu eul ca şi cum acesta ar fi sinele nostru real!

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-ochiul-sinelui-de-care-nimic-nu-se-poate-ascunde-cartea-daath