Înotând în Marea Schimbării #iunie #reduceri

  Înotând în Marea Schimbării, apărută ca de niciunde, de parcă s-ar fi revărsat toate ploile în valea Pământului într-o singură zi, avem nevoie de rezistenţă fizică, de transformări mari ale performanţelor corpului. De mai bine de cinci decenii, sportivii se antrenează şi în săli virtuale, astfel dovedindu-se că ceea ce mintea crede – acţiunea “imaginată” şi virtuală – determină comenzi pe care creierul şi întregul sistem nervos le transferă în tot corpul, inclusiv în sistemul muscular. Cele două realităţi paralele – prezenţa corpului aşezat într-un scaun, conectat la diverse aparate şi prezenţa sa imaginată pe o pistă de alergare – se suprapun cu succes pentru cei mai mulţi sportivi. Pentru o minte cu abilităţi avansate de imaginare, rememorarea senzaţiilor avute pe o pistă reală, cum ar fi adierea aerului, mirosul pistei, întreaga colecţie de informaţii adunate prin aparatele de recepţie ale simţurilor fizice, toate aceste produse ale percepţiei formatoare de realitate se aliniază cu uşurinţă, fuzionând într-una singură.

Încă din anii ’70 există clinici şi spitale care aplică verificarea kinesiologică pentru a afla care este cel mai bun tratament pentru fiecare corp în parte. Poate că boala are o singură denumire, dar felul în care se manifestă fiecare corp este diferit. Se foloseşte această metodă în multe alte domenii, în ultima vreme fiind din ce în ce mai frecvent întânită în demonstrarea efectelor medicinii energetice şi chiar a unor tehnici şi tratamente din sfera psiho-emoţională.

Noua lume în care am păşit irevocabil odată cu anul 2020 solicită fiecăruia după cum s-a pregătit anterior. Unora imense schimbări, altora schimbări mai mici, şi acesta e doar începutul. “Normalitatea” este în curs de redefinire şi va rămâne astfel probabil încă mulţi ani.

Sunt absolut necesare transformări ale gândirii şi ale trăirilor emoţionale, mai corect spus ale răspunsului la modificările chimice, hormonale, psihice din mediul intern, ale răspunsului fiecărui corp/sistem aflat sub impulsurile forţelelor mediului înconjurător. Intern şi extern, mecanismul vieţii umane este intrinsec arondat unui proces evident al evoluţiei căreia îi face faţă sau nu, astfel explicându-se şi “selecţia naturală”.  Există totuşi ceva care transcende percepţiile, convingerile şi reacţiile omului închis între marginile dualităţii. Unii îi spun suflet, alţii îi spun spirit, alţii conştiinţă. Convingerea în existenţa acestei “supravieţuitoare eterne” este o alegere individuală, chiar dacă putem arunca întotdeauna vina pe “moştenirile transgeneraţionale”, pe karma sau pe mediul în care ne-am format. Dacă această convingere-credinţă ne serveşte întrucâtva binelui suprem, atunci este cazul să-i acordăm o mai mare atenţie. Dacă nu avem o asemenea credinţă şi nu ne interesează reala identitate, motivul existenţei “necerute” în această lume, acum, atunci este cazul să ne orientăm toate aptitudinile către o supravieţuire cât mai confortabilă, deschizând larg dar cu mare atenţie gândirea, accesând logica în primul rând.

Evoluţia corpului uman este dependentă nu doar de adaptarea la realitatea fizico-materială-socială înconjurătoare, dar mai ales de capacitatea de a-şi schimba modul de percepţie şi, implicit, de reacţie, de a găsi acele noi convingeri, acel nou set de gânduri-comenzi prin care să stimuleze activarea acelor informaţii din potenţialul său, pe acelea care să-i sprijine mai mult decât supravieţuirea. Potenţialul este perfect, “după chipul şi asemănarea” creatorului, creaţiei sau, pur şi simplu, prin sine însuşi. Sau… omul se poate elibera din închisoarea convingerilor, poate renunţa la tot ceea ce îl limitează, chiar poate fi fericit.

Incapacitatea sau încăpăţânarea de a rămâne ancoraţi într-o anumită perspectivă, înfăşuraţi de stâlpii principiilor care s-au prăbuşit sau sunt în curs de prăbuşire, nu serveşte nici supravieţuirii, nici evoluţiei. Cel mai dificil lucru de obţinut, discernământul, capacitatea de a cunoaşte adevărul ori de a cunoaşte ceea ce serveşte binelui suprem al fiecăruia, se dovedeşte mai uşor accesibil acelora care au făcut ceva paşi în direcţia unei dezvoltări plenare – spirituale, intelectuale, fizice – înaintea anului 2020. Dar, să nu uităm zicala “cei din urmă vor fi cei dintâi”. Un context extraordinar etalează şi oferă imense şanse celui care îşi doreşte adevărul cu adevărat.

Ofertele lunii iunie, printre care Colecţia “David R. Hawkins”, “Sinele: Realitate şi Subiectivitate”, “Letting Go-Calea renunţării” (David R. Hawkins), “Calea Energiei” (Synthia Andrews), “Prezenţa”, cele două volume (Rupert Spira), “Revelaţia soarelui interior” (Giuliana Conforto), “Puterea spirituală a empatiei” (Cyndi Dale), “Universul holografic” (Michael Talbot), “Ce naiba ştim noi, de fapt?” – în aceleaşi condiţii grafice cu originalul în limba engleză, “What the Bleep Do We Know? – pot fi accesate aici:

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath

Vă doresc sănătate, bucurii şi spor, altfel spus iubire, înţelepciune şi voinţă!

Daniela Marin

Sinele: Realitate si Subiectivitate

Fragmentul de azi: ‘Acceptă faptul că orice concept de genul „Fricii de Dumnezeu“, înseamnă ignoranţă. Dumnezeu este pace şi iubire – nimic altceva.’ – David R. Hawkins

Sinele – Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins

Din Capitolul VI – Realizarea

Lucrurile care trebuie acceptate necondiţionat sunt simple şi foarte puternice. A te abandona lor constituie un fapt de natură să aducă progrese spirituale enorme.

  1. Dovada vie a iubirii şi voinţei lui Dumnezeu pentru tine este darul propriei tale existenţe.
  1. Nu te compara cu alţii în ceea ce priveşte sfinţenia, meritul, bunătatea, păcatele etc. Toate acestea sunt noţiuni umane, iar Dumnezeu nu este limitat la noţiuni umane.
  1. Acceptă faptul că orice concept de genul „Fricii de Dumnezeu“, înseamnă ignoranţă. Dumnezeu este pace şi iubire – nimic altceva.
  1. Înţelege faptul că evocarea lui Dumnezeu ca „judecător“ nu este, de fapt, altceva decât o înşelăciune a eului, care apare ca o proiecţie a vinovăţiei din pedepsele copilăriei. Înţelegeţi faptul că Dumnezeu nu este un părinte.
  1. Esenţa învăţăturilor lui Christos a fost, pur şi simplu, aceea de a evita negativitatea (nivelurile calibrate sub 200), iar obiectivul ei era ca discipolii săi să atingă Iubirea Necondiţionată (nivelul calibrat 540). El ştia că odată ce a fost atins nivelul Iubirii Necondiţionate, destinul sufletului după moarte era sigur – adică sufletul era salvat. În esenţă, acelaşi lucru este învăţat şi de marile religii ale lumii, cum ar fi Ţinutul Florii de Lotus (Lotus Land Buddhism).
  1. Înţelegeţi faptul că mântuirea şi iluminarea constituie scopuri destul de diferite. Mântuirea are nevoie de purificarea eului; iluminarea reclamă dizolvarea totală a acestuia. Scopul iluminării este mai solicitant şi mai radical.
  1. Clarificaţi faptul că nu există vreun „eu“ personal care caută iluminarea, ci la baza acestei căutări stă o calitate impersonală a conştiinţei. Inspiraţia şi devotamentul spiritual sunt cele care duc lucrarea mai departe.
  1. Confortul înlocuieşte insecuritatea atunci când realizăm că scopul cel mai important a fost îndeplinit. Acest scop presupune să ne aflăm pe drumul devotamentului spiritual. Dezvoltarea spirituală nu este o realizare, ci un mod de viaţă. Este o orientare ce aduce propriile recompense; ceea ce este cu adevărat important este scopul/traiectoria motivelor noastre.
  1. Apreciaţi faptul că de fiecare pas înainte beneficiază toţi oamenii. Propria dedicaţie şi lucrare spirituală constituie un dar făcut vieţii şi iubirii umanităţii.
  1. Nu există vreun orar sau un drum prescris spre Dumnezeu. Cu toate că drumul fiecăruia este unic, suprafaţa care trebuie străbătută este relativ comună tuturor. Lucrarea constă în a învinge şi a transcende neajunsurile obişnuite ale speciei umane, care sunt moştenite în structura eului uman. Unora le-ar plăcea să gândească că sunt personali, speciali; cu toate acestea, eul însuşi nu este nicidecum personal. A fost moştenit odată cu apartenenţa la specia umană, iar detaliile diferă în funcţie de karma anterioară.
  1. Rugăciunile intense măresc devotamentul şi inspiraţia, şi facilitează progresul.
  1. Graţia lui Dumnezeu este disponibilă tuturor. Istoric vorbind, „Graţia Înţeleptului“ este accesibilă căutătorului spiritual dedicat. Deşi puterea eului poate fi formidabilă, fără ajutorul fiinţelor spirituale superioare, eul nu are singur forţa de a se transcede pe sine însuşi. Din fericire, puterea conştiinţei fiecărui mare învăţător sau avatar care a trăit vreodată rămâne şi este accesibilă. A te concentra prin intermediul meditaţiei asupra unui învăţător sau asupra învăţăturilor sale face ca puterea acelui învăţător să-ţi fie accesibilă. Voinţa tuturor inţelepţilor cu adevărat iluminaţi este ca fiecare căutător spiritual să reuşească, nu numai membrii unui anumit grup exclusivist. Şi, la fel cum de progresul spiritual al oricărui căutător individual beneficiază toată omenirea, tot astfel, şi căutătorul beneficiază de iluminarea Învăţătorilor. Puterea şi energia lor este disponibilă şi poate fi invocată. Nu există nici un fel de condiţii sau obligaţii.