Auto-examinarea ca tehnică spirituală

Aceasta era una dintre învăţăturile favorite ale lui Ramana Maharshi, care recomanda să ne punem întrebarea „Cine sunt eu?” în scopul direcţionării atenţiei de la experimentator la Sursa Conştientizării însăşi, şi, în felul acesta, de la sine la Sine. Scoasă din context, bine cunoscuta întrebare „Cine sunt eu?” poate, totuşi, duce cel mai adesea la explorarea conţinutului sau definirii identităţii mai mult decât la intuirea contextului. Ar putea fi mai util de întrebat „Ce sunt eu?”. „Ce” este impersonal şi se aliniază la energia universală, pe când „cine” se acordă cu personalul şi linearul.

Angajarea devoţională pe calea lucrării spirituale interioare nu constituie, de obicei, un impediment major la începutul procesului, dar mai târziu ar putea necesita modificări ale ocupaţiei şi relaţiilor. Adaptările îi permit vieţii obişnuite să se desfăşoare ca de obicei până la un moment dat, după care se manifestă o lipsă de interes faţă de procesarea lineară şi de externalizarea scopurilor. Lucrarea spirituală sfârşeşte prin a dobândi suprema prioritate, care are deseori drept rezultat schimbări majore.

Frecvent, aplecarea spre spiritualitate ia avânt, devenind preocuparea principală în ceea ce s-ar putea numi „etapa radicală”. Ceea ce pare să semene cu un imbold este, de fapt, urmarea atragerii Sinelui, care energizează acum strădania spirituală. Individul nu este propulsat de trecut, ci irezistibil atras de viitor. Sinele acţionează la fel ca forţa gravitaţională, care devine încă şi mai puternică odată cu apropierea de centru.

Efectul Sinelui se mai poate asemăna şi cu forţa de atracţie magnetică, al cărei efect se intensifică pe măsură ce individul se apropie de obiectiv. Iubirea faţă de Divinitate are drept urmare descreşterea interesului faţă de lume, din moment ce Sinele nu are necesităţi, nevoi sau dorinţe, lucru adevărat şi pentru corpul însuşi.

În stadiile mai avansate, părăsirea lumii este un act firesc. Egoul nu mai are, atunci, „nimic de făcut” şi este trecut în repaus. Capacitatea de lucru ulterioară constituie o problemă şi reflectă înclinaţiile karmice reziduale. La nivelurile foarte avansate, peste 600, îşi face apariţia opţiunea părăsirii corporalităţii şi majoritatea celor care ajung la nivelul acesta optează pentru acest lucru. De aceea, sub aspect statistic, în orice moment dat există foarte puţini înţelepţi avansaţi pe planetă în virtutea transcenderii de către aceştia a scopului intrinsec al evoluţiei vieţii umane. Încă şi mai rar întâlnit este ca un înţelept iluminat să se întoarcă spre lume şi să interacţioneze cu aceasta, ceea ce necesită activarea unui aspect al conştiinţei pe care l-am putea denumi „persona”. Aceasta este, în esenţă şi funcţional, doar o însuşire ce înlesneşte comunicarea. Nu există un „sine” care să comunice, iar comunicarea este o realitate suficientă sie însăşi. Astfel, comunicarea este lipsită de un „scop” şi se degajă, pur şi simplu, ca o însuşire a propriei sale esenţe. „Personalitatea” este o proiecţie a observatorului, nu o însuşire a învăţătorului.

Întrebare: Descrierea şi analiza esenţei strădaniei spirituale lămureşte procesul spiritual care a fost de multe ori întunecat de mistificare şi de religiozitate obscură.

Răspuns: Adevăratul devot întâmpină cu bucurie claritatea şi precizia. Căutătorul naiv este deseori îndrăgostit de religiozitate şi mistificare. Practicile ceremoniale şi capcanele pot avea un farmec atrăgător care să romanţeze spiritualitatea cu o aură mistică, magică sau chiar teatrală. Unele practici duc la stări de transă sau stări modificate de conştienţă. Căutătorul impresionabil este atras de fenomenele neobişnuite care sunt, de fapt, irelevante, cum ar fi siddhis. Spre deosebire de acestea, adevărata esenţă a strădaniei spirituale sună mundan şi neimpresionant.

Fragment din volumul Descoperirea Prezenţei lui Dumnezeu – non-dualitate devoţională David R.Hawkins M.D., Ph.D.

Conştienţă-Conştiinţă – Spiritual 2

Oamenii ar face orice ca să nu trebuiască să fie conştienţi de sentimentele lor. Vedem cât de des schimbă unii programele la televizor din momentul în care intră în cameră, apoi se plimbă de colo-colo de parcă ar fi în stare onirică, mintea lor fiind programată în permanenţă de informaţiile inoculate pe această cale. Oamenii sunt îngroziţi să se confrunte cu ei înşişi. Se tem până şi de un moment de singurătate. De aici, activitatea lor frenetică: sunt într-o continuă şi neîncetată socializare, discuţie, trimitere de SMS-uri, citesc, ascultă muzică, lucrează, călătoresc, vizitează oraşe, fac cumpărături, se supraalimentează, joacă jocuri de noroc, se duc la film, se medicamentează, se droghează şi merg la petreceri.

din Letting Go – Calea renunţării – David R. Hawkins

Î: Care este relaţia dintre spiritualitate şi conştiinţă?

R: Domeniul spiritualităţii aparţine sferei conştiinţei. În consecinţă, dezvoltarea şi evoluţia spirituală sunt încurajate de înţelegerea naturii conştiinţei înseşi. Progresul spiritual este realizat de aspecte ale conştiinţei care devin mai puternice atunci când este recunoscut faptul că acestea nu sunt atribute personale sau aspecte ale „eului“ sau chiar ale des întâlnitului „eu însumi“, ci calităţi specifice care au de-a face cu natura conştiinţei. Inspiraţia spirituală, înţelegerea, precum şi conştienţa izvorâtă din compasiune nu constituie o serie de calităţi personale, ci operează precum nişte catalizatori în virtutea calităţii înnăscute a propriei lor esenţe. Ele sunt activate de motivaţia spirituală şi intenţie. Ele sunt, de fapt, aspecte ale graţiei lui Dumnezeu, care devin funcţionale prin consimţământul voinţei căutătorului. Acestea sunt încurajate de smerenie şi de abandonarea vanităţii şi dominaţiei eului-minţii, precum şi a credinţei acestuia că „ştie“.

De fapt, tot ceea ce poate face eul-mintea este să cunoască „despre“; în adevăratul sens al termenului, nu poate şti nimic. Pentru a „cunoaşte“ cu adevărat, este necesar să „fii“ acel „ceva cunoscut“.

din Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde

Î: Există ceva de genul meritului spiritual?

R: Dreptatea este inerentă în Univers, ca o calitate a esenţei acestuia. Nimic nu scapă nedetectat în cadrul câmpului infinit, atotcuprinzător şi atemporal al conştiinţei. Consecinţele sunt automate, spontane şi garantate chiar de structura creaţiei înseşi.

Toată lumea se află la un anumit punct al curbei înţelegerii evoluţiei conştiinţei, şi fiecare nivel are caracteristicile sale inerente. Aceste caracteristici sunt înnăscute în cadrul câmpului conştiinţei şi nu tocmai personale sau arbitrare. Ele nu pot fi „date cadou“ sau „luate înapoi“.

Sufletul este autorul propriului său destin prin exerciţiul alegerilor şi al selecţiilor făcute. Fiecare gravitează spre propria sa dimensiune concordantă. Paradoxurile spirituale pot apărea uneori ca răspuns la alegerile spirituale. De exemplu, căutătorul spiritual îşi doreşte dragoste şi bucurie, dar această intenţie declanşează, de fapt, tot ceea ce previne şi obstrucţionează apariţia acestora. Cei care se dedică păcii şi iubirii atrag în mod automat din inconştient tot ceea ce este crud, lipsit de iubire şi plin de ură, pentru a se vindeca. Aceasta poate produce consternare până când tendinţa de a judeca este înlocuită de compasiune şi iertare. La urma urmei, tocmai aceste aspecte ale negativităţii erau cele care obstrucţionau dragostea şi bucuria, aşa că, ar trebui să fim recunoscători pentru faptul că aceşti inhibitori au fost identificaţi şi aduşi în planul conştient, pentru a putea fi eliminaţi cu ajutorul instrumentelor spirituale disponibile.

din Sinele – realitate şi subiectivitate – David R. Hawkins

O caracteristică a experimentării conştiinţei pure este perceperea atemporalităţii (sau atemporalitatea percepţiei). Conştiinţa este experimentată ca fiind dincolo de orice formă, dincolo de timp şi este văzută peste tot prezentă în mod egal. Este descrisă prin termenii de „Sine” sau „Fiinţare” sau – în literatura spirituală – de „Conştiinţa sinelui”. Conştiinţa nu recunoaşte separaţia (care reprezintă, în realitate, o limitare a percepţiei). Starea de iluminare este o „întregire” în care nu există nici o diviziune între părţi. Acest tip de diviziune este propriu unei percepţii localizate precis, fiind numai un accident al unui punct de vedere.

Un alt atribut al conştiinţei pure este încetarea curgerii obişnuite a gândurilor şi a sentimentelor, o stare a puterii, compasiunii, tandreţii şi iubirii infinite. În această stare, sinele devine Sine cu majusculă. Este însoţită de o recunoaştere a înseşi originii puterii de experimentare a sinelui ca Sine. Această conştienţă a sinelui ca Sine reprezintăvârful procesului de eliminare a identificărilor limitate ale sinelui.

din Putere versus forţă – determinanţii ascunşi ai comportamentului umanDavid R. Hawkins

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-craciun/davir-r-hawkins-carti-fundamentale-oferte-craciun/craciun-spiritual-davidrhawkins-oferta-doi

Iubirea – Capitolul 12 – Letting Go

“Nu am reuşit a găsi un echivalent în limba română pentru cele numai două cuvinte (în engleză) prin care se exprimă: a vedea, a înţelege, a accepta, a nu opune rezistenţă, a nu reacţiona, a te încredinţa total, a renunţa la micimea minţii, la meschinul ego, la iluzia mândriei de a fi om pentru a trăi infinita iubire şi înţelepciune a Omului din Dumnezeu-Prezenţă. Acţiunea substanţială şi substantivizată desfăşoară verbele ce permit fluxului să curgă în continuare, fără de a fi împiedicat de ataşamentele minţii umane. A permite acest lucru înseamnă a fi liber de orice limitare.

Mi s-a părut că şi cuvântul “renunţare” s-ar putea să întâmpine oarece obiecţiuni datorate psihologiei şi trendurilor generale. În final, mi-am spus că cei care sunt pregătiţi nu vor avea absolut deloc vreo problemă în a se bucura de renunţare, a se bucura de încă un ajutor primit pe calea spre eliberare-iluminare.”

Aceste rânduri sunt copiate dintr-un articol publicat în blogul personal în urmă cu cinci ani.

Privind în urmă, consider că titlul ales este corect. Această minunăţie de carte nu poate fi citită doar o dată. Mintea uită tot ceea ce nu-i convine a recunoaşte. De-aceea este necesară repetiţia.Tiparul respingerii celor ce nu convin eului, construcţiei lumeşti cu ale sale impuneri şi neîntrerupte manipulări înspre distragerea continuă de la dezvăluirea Sinelui, nu se poate schimba dintr-odată. Ba, mai mult, chiar dacă Graţia ne dăruieşte o înţelegere revelatorie, rămânând în lume, printre valurile electromagnetismului tipic, putem uita, ori putem pune în sertarul cu minuni ce ne par nefolositoare vieţii cotidiene.

Cu gândul la minunea zilei de azi, am ales acest pasaj din Capitolul 12 – Iubirea:

„De obicei, oamenii se gândesc la iubire ca la iubirea romantică, „Iubitule“,“Iubito“. Dar iubirea romantică este doar o minoră parte a vieţii omului. Sunt multe alte feluri de iubire nepersonală, neromantică şi acestea umplu experienţa noastră de zi cu zi: iubirea faţă de animalele de companie, iubirea familiei şi a prietenilor, iubirea de libertate, iubirea faţă de un sens, un scop, iubirea de ţară, iubirea de calităţi, iubirea de creaţie, iubirea ca virtute, iubirea ca entuziasm, iubirea ca iertare, iubirea ca acceptare, iubirea ca motivator, iubirea ca apreciere, iubirea ca bunătate, iubirea ca esenţă a relaţiilor, iubirea ca grup energetic (cum ar fi Alcoolicii Anonimi), iubirea ca admiraţie, iubirea ca respect, iubirea ca valoare, iubirea ca legături frăţeşti unificatoare (colegi de clasă, prieteni apropiaţi, colegi de echipă, camarazi), iubirea ca prietenie, iubirea ca loialitate, iubirea ca afecţiune, iubirea ca preţuire, iubirea ca iubire maternă, iubirea ca devoţiune. „Iubirea este un lucru cu multe splendori“ cum spune un cântec cunoscut. Această afirmaţie este adevărată.

Când am renunţat la toate tipurile de rezistenţă, de opunere faţă de iubire şi am renunţat la toate sentimentele negative care blocau iubirea, atunci lumea radiază în splendoarea iubirii. La nivelul iubirii, această radianţă nu mai poate fi ascunsă nouă.”

[Love is a many splendors thing – muzica Sammy Fain, textul de Paul Francis Webster, cântecul a apărut prima oară in filmul cu acelaşi titlu, „Love is a many splendors thing“ în 1955 şi a primit Premiul Academiei pentru cel mai bun cântec original.]

Alte pasaje din Letting Go – Calea renunţării 

https://carteadaathpublishing.wordpress.com/2019/05/12/sinele-superior-iubeste-in-loc-sa-caute-iubirea-letting-go-david-r-hawkins/

https://carteadaathpublishing.wordpress.com/2018/09/29/fragmentul-de-azi-suntem-spatiul-inocent-in-care-se-desfasoara-programarea-david-r-hawkins/

https://carteadaathpublishing.wordpress.com/2018/08/23/fragmentul-de-azi-energiile-diferite-alcatuiesc-tipare-atractoare-sau-niveluri-de-constiinta-david-r-hawkins/