Eul-personalitatea #ochiulsinelui

Omul este atât de obişnuit să se îngrijoreze, să se teamă, să încerce sentimentele remuşcării, vinovăţiei, conflictului şi tristeţii, încât aceste stări negative au devenit nu doar acceptate, ci şi asumate vieţii normale, laolaltă cu emoţiile, atitudinile şi sentimentele lor negative adiacente. Omenirea (pacientul) este sfătuită să caute un terapeut pentru a se „împăca cu aceste sentimente“. Dar mult mai benefic decât a ne „împăca“ cu aceste produse ale iluziei, ar fi să le lichidăm – prin simpla dezvăluire a faptului că sursa lor nu este alta decât percepţia.

O stare cu adevărat „normală“ a conştiinţei este una liberă de orice negativitate, fiind plină de bucurie şi iubire. Orice altceva este fundamentat pe iluzie şi pe distorsiuni perceptuale. Faptul că boala predomină într-o societate nu înseamnă că boala constituie şi o condiţie normală. De-a lungul istoriei, asemenea lucruri au predominat în societate şi au cauzat dispariţia unei mari părţi a omenirii, dar acest lucru nu înseamnă că avem de-a face cu o condiţie normală. Chiar şi ciuma a dispărut în cele din urmă.

Eul nu vrea să se schimbe sau să fie schimbat în ciuda suferinţelor, temerilor şi regretelor sale. El se cramponează de idea de a fi „drept“ cu orice preţ, păzindu-şi gelos şi vigilent propriile-i convingeri. De fapt, el nu este un duşman ce trebuie nimicit, ci un pacient ce trebuie vindecat. De fapt, Eul este bolnav, el suferă de iluzii intrinseci în însăşi structura sa. Revenirea la sănătate presupune doar umila disponibilitate. Adevărul devine autorevelat: nu e ceva ce trebuie atins ori dobândit, el stăluceşte de la sine.

Uneori, eul se identifică greşit pe sine într-un mod mai specific, şi anume cu personalitatea. El crede despre sine: sunt o persoană „aşa şi aşa“ şi mai spune „bine, deci asta sunt!“ Din această iluzie provine frica că ne vom pierde personalitatea dacă renunţăm la eu. Ne temem de acest lucru ca de moartea „a ceea ce suntem“.

Prin intermediul observaţiei interioare, putem distinge că personalitatea e un sistem de răspunsuri învăţate, iar persoana nu este adevăratul „Eu“. Adevăratul Sine se găseşte în spatele acesteia şi dincolo de aceasta. Suntem martorii personalităţii noastre; nu există nici un motiv de a ne identifica cu aceasta. După emergenţa Sinelui real ca „Eu“, personalitatea, după o anumită întârziere datorată ajustării, îşi continuă interacţiunea cu lumea, care nu pare a observa diferenţa. Personalitatea continuă să fie un fel de divertisment, chiar comic adesea, şi, precum corpul, devine un soi de noutate. În locul adevăratului nostru „Eu“ a apărut un „terţ“ autogenerat. Acesta are obiceiuri, stiluri, preferinţe şi antipatii, dar acestea nu mai au vreo importanţă ori semnificaţie reală, nici consecinţe de fericire/nefericire. Tot astfel, o reminiscenţă a emoţiilor umane obişnuite pare, de asemenea, să se îndepărteze şi să revină, dar acestea nu mai au nici o influenţă sau putere pentru că nu se mai identifică cu „Eul“.

Fragmente din Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde

Dumnezeu – Adevărul absolut – David R. Hawkins

Din volumul Sinele: Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins, M.D.,Ph.D.

Cap. X: Natura lui Dumnezeu – pag.194-195

 

  1. Dumnezeu este simultan manifestat, ca Totalitatea şi Atotcuprinderea Întregii Creaţii, şi nemanifestat, ca Divinitate Supremă, Potenţialitatea Infinită şi sursa sau “vidul” anterior formei.
  2. Dumnezeu este infinit, dincolo de timp sau de reprezentări ale spaţiului ori ale localizării, fără de început şi fără de sfârşit.
  3. Dumnezeu este omniprezent, omnipotent şi omniscient.
  4. Dumnezeu este sursa şi substratul conştiinţei,conştienţei, cunoaşterii şi simţirii..
  5. Dumnezeu este unica sursă a energiei vieţii.
  6. Dumnezeu este sursa evoluţiei şi a Creaţiei care sunt unul şi acelaşi lucru.
  7. Dumnezeu este sursa şi prezenţa păcii, a iubirii, a nemişcării şi a frumuseţii.
  8. Dumnezeu este dincolo de toate universurile, dincolo de materialitate deşi este sursa a Tot Ceea Ce Este.
  9. Dumnezeu este singura sursă a existenţei şi a potenţialităţii de a fi.
  10. Dumnezeu este contextul absolut în care universul şi întreaga existenţă sunt conţinutul.
  11. Dumnezeu este, a priori, sursa fără formă a existenţei din toate formele.
  12. Dumnezeu nu se află în sfera intelectului sau ale celor ce pot fi demonstrate.
  13. Dumnezeu este sursa şi esenţa condiţiei subiective de a fi Sinele (‘I-ness’), denumită Iluminare.
  14. Dumnezeu este subiectivitatea radicală/fundamentală a Realizării Sinelui.
  15. Dumnezeu este imanent şi transcendent.
  16. Experienţa umană a Prezenţei lui Dumnezeu este identică în toate epocile, culturile, locaţiile.
  17. Efectul trăirii experienţei Prezenţei lui Dumnezeu asupra conştiinţei umane este transformativ şi este identic în toată istoria umană. Experienţa lasă o amprentă atemporală care este verificabilă prin calibrarea nivelurilor înregistrate ale conştiinţei.
  18. Esenţa lui Dumnezeu nu include slăbiciunile omeneşti precum părtinirea, dorinţa de control, favoritismul, dualitatea, judecarea, furia, mânia morală, resentimentul, limitarea, samavolnicia, vanitatea, răzbunarea, gelozia, represaliile, vulnerabilitatea sau localizarea.
  19. Variabilitatea reprezentărilor Divinităţii reflectă variabilităţile percepţiei umane şi proiecţiile impedimentelor pe care le proiectează eul, precum şi poziţionalităţile sale.
  20. În mod tradiţional, Puritatea Prezenţei lui Dumnezeu este esenţa inefabilei calităţi a sfinţeniei şi fundamentul termenului care o descrie: “sacru”. Ceea ce este golit de conţinut este echivalentul Inocenţei.
  21. Când sunt depăşite obstacolele mentaţiei şi emoţiontalitatea, structurile din care derivă ego-ul, atunci Sinele ca Dumnezeu Imanent, radiază în virtutea propriul său acord,  la fel cum străluceşte soarele după ce-au fost îndepărtaţi norii.
  22. Dumnezeu este contextul şi sursa unităţii karmice a întregii Creaţii, mai presus de toate descrierile sau de limitările perceptuale precum timpul sau spaţiul.
  23. Adevărul este verificabil doar prin identificarea cu el şi nu prin cunoaşterea despre el.

  

Adevărul absolut al acestor declaraţii despre Realitatea Divinităţii a fost coroborat în mod public pe 13 Iulie 2002, în faţa unei audienţe de peste 200 de oameni, în timpul unei conferinţe publice. Audienţa a fost împărţită în o sută de echipe de testare kinesiologică. Veridicitatea fiecărei declaraţii a fost testată simultan de toţi participanţii. Gradul de confirmare a fiecărei declaraţii a fost de sută la sută (nivelul calibrat 1000), iar procedura a fost înregistrată pe video. Scopul a fost acela de a prezenta lumii contemporane o documentaţie credibilă în privinţa Adevărului, furnizând astfel o metodă de validare independentă de datele istorice sau de autorităţile ecleziastice, care constituie adesea subiecte ale îndoielii pentru societatea modernă.

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/stiinta-si-spiritualitate/david-r-hawkins-sinele-realitate-si-subiectivitate-cartea-daath