Paradigma #transcendereanivelurilorconstiintei

Fiecare persoană experimentează, percepe şi interpretează lumea şi evenimentele ei în conformitate cu nivelul său predominant de conştiinţă. Acesta este consolidat în plus de înclinaţia minţii de a explica prin mentalizare şi prin interpretarea informaţiilor percepute. Astfel, fiecare nivel tinde să se consolideze prin autovalidare. Acest proces are drept rezultat ceea ce este cel mai bine descris drept paradigma aderării sau presupunerea că lumea percepută reprezintă realitatea.

Deoarece mintea, în virtutea structurii ei înnăscute, este incapabilă să diferenţieze percepţia de esenţă – sau res cogiatans (interna) de res extensa (externa) – face presupunerea naivă că experimentează şi, în consecinţă, cunoaşte realitatea, respectiv că toate celelalte puncte de vedere sunt în mod necesar greşite. Acest fenomen generează iluzia, care este consecinţa automată a limitelor procesului mental.

Din dorinţa de confort şi consolidare mentală, oamenii tind să se adune cu cei care împărtăşesc aceeaşi paradigmă. De asemenea, paradigma e denumită şi dimensiune, context sau câmp general. Aceeaşi problemă este tratată de filozofie prin intermediul metafizicii (care, în înţelesul său literal, înseamnă dincolo de cele fizice), mintea derivând de aici o serie de niveluri şi categorii de abstractizare (de exemplu specia, clasa, genul) sau trăsături comune (viu versus inert).

Contextul determină o serie de parametri cu diferite calităţi sau limite (implicate sau afirmate), ca şi cerinţe şi atribute ce identifică nivelurile de abstractizare care, la rândul lor, modifică sau determină “înţelesul” (hermeneutica), aflat în concordanţă cu perceperea valorii, semnificaţiei, importanţei sau a meritului. Paradigma este paralelă cu expectaţia şi intenţia, asemănător felului în care motorul de căutare preselectează domeniul descoperirilor posibile pe Internet. Astfel, paradigma predetermină gama experienţelor sau descoperirilor posibile şi reprezintă un factor de care conştiinţa obişnuită nu e conştientă. Astfel, paradigma este rareori definită direct; cel mai adesea este numai presupusă.

Fragment din Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare, David R.Hawkins, M.D., Ph.D.

Creierul eteric spiritual #davidrhawkins

Atunci când experimentatorul este deprogramat de la dezvoltarea evolutivă a egoului, cu complexitatea sa multifuncţională, se poate vedea de ce evoluţia spirituală ia timp şi presupune efort, conştientizare şi motivaţie superioară.

Dezintegrarea parţială a acestui aparat complex format din minte/ego/experimentator/sine nu este posibilă în lipsa motivaţiei sau a asistării de către o energie spirituală anume, care deţine puterea necesară îndeplinirii acestei operaţiuni. În mod tradiţional, această energie spirituală a fost denumită kundalini pentru a evidenţia traseul său şerpuit, pe măsură ce se ridică prin canalele de energie ale şirei spinării, trecând prin centrii ei de energie ascendenţi cunoscuţi sub denumirea de „chakre”. Această energie unică, transfiguratoare, care survine la nivelul conştiinţei de 200, modifică fiziologia şi dinamica creierului, inclusiv predominarea sferelor cerebrale. În consecinţă, se constată o modificare a hormonilor şi a neurotransmiţătorilor din creier (vezi harta care urmează).

Strădania spirituală şi intenţia modifică funcţiile creierului şi fiziologia corpului, stabilind o arie specifică pentru informaţia spirituală în cortexul prefrontal al emisferei drepte şi în creierul eteric (energetic) corespunzător.

Interesant cum este influenţată chimia alterată a creierului şi de mecanismele facilitatoare pe care le activează experienţa. Anumite gene se manifestă numai ca rezultat al stresului, altele se activează numai în urma experienţelor favorabile, demonstrându-se astfel atât influenţa firii, cât şi a educaţiei.

O schimbare pozitivă în fiziologia creierului mai este favorizată şi de experienţele pozitive din mica copilărie, cum ar fi expunerea la muzica clasică, frumuseţe, estetică şi educaţie religioasă, care activează şi mai mult predispoziţiile genetice şi modelarea neuronală. (Aşa cum s-a menţionat în lucrările anterioare, experienţele favorabile din mica copilărie reduc criminalitatea cu aproximativ nouăzeci la sută.)

Problema cu egoul procesorului/experimentatorului nu este doar structura sa, ci şi dominarea acestuia, care este diminuată numai de influxul energiei spirituale. Odată cu punerea în mişcare a energiei spirituale kundalini se manifestă, pentru întâia oară în decursul evoluţiei, dezvoltarea unui creier eteric alcătuit în exclusivitate din energie. Acest creier eteric din energie spirituală se identifică cu contextul mai mult decât cu conţinutul, pe când sinele egoului animalic/procesorului narcisic se raportează la conţinut.

Procesarea creierului animalic vede lucrurile în termenii cauzei şi efectului, percepând sinele ca fiind cauzal. Creierul eteric spiritual percepe sinele ca pe un participant şi este capabil să vadă fenomenele ca o activare a potenţialităţii. Energia spirituală are ca efect capacitatea de înţelegere non-dualistă şi, prin aceasta, dezvoltarea, în final, a aptitudinii de diferenţiere a esenţei de aparenţă.

Fragment din volumul Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu,  David. R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Poziţionalităţile – dualităţi problematice ale egoului

Fiecare poziţionalitate este rezultatul unui construct, la fel ca şi cărămizile de construcţie. Ea este dezvăluită prin căutare interioară. Ceea ce pare să constituie o problemă necesită o investigare onestă. Să luăm, de exemplu, „ura”. Pe ce se bazează aceasta într-o situaţie dată? Pe invidie? Pe gelozie? Pe teamă? Pe mândrie? Ea se datorează unei combinaţii de factori. Să fie rivalitatea faţă de status? Competitivitatea? Sentimentele rănite? O jignire adusă mândriei egoului? A avea dreptate? A câştiga? A se simţi ameninţat? Să fie programarea de către mijloacele de propagandă/media?

Rezolvarea integrală fie şi a unei singure probleme tinde să ducă la atenuarea tuturor celorlalte, fiindcă la baza lor se află, de obicei, problema smereniei egoului narcisic, care reprezintă cheia de boltă a renunţării. Conflictele centrale ale fiecărui nivel au fost examinate în oarecare amănunţime în Transcenderea nivelurilor conştiinţei, dar în esenţă ele sunt similare. Fiecare poziţionalitate este ţinută la locul ei de un set dualist de atracţii şi de aversiunile care le corespund. Odată cu smerenia îşi face apariţia şi acceptarea că toată lumea se află în diverse stadii ale parcursului evoluării conştiinţei şi al dezvoltării spirituale, deoarece acesta este ţelul fundamental al vieţii unui om în lumea aceasta.

Fragment din Capitolul 12

Poziţionalităţile au drept urmare dualităţi problematice ale egoului, experimentate sub forma prezumţiilor. Acestea au ca şi consecinţă proiecţii ale egoului, pe care acesta le interpretează în mod greşit ca realitate. Luate împreună, ele alcătuiesc iluziile res interna (cogitans) ale lui Descartes, ceea ce înseamnă că sunt produsele emoţiilor şi ale proceselor de gândire. Ţelul lucrării spirituale îl constituie eliminarea acestei bariere primare, pentru a descoperi res externa/extensa (esenţa) ca Realitate revelată ca şi Creaţie, adică lumea aşa cum este (esenţa) şi nu aşa cum este percepută sau cum pare a fi. Tranziţia de la iluzie (res cogitans) la Realitate nu necesită o modificare a conţinutului, ci a contextului şi, ca atare, a paradigmei. Realizarea Realităţii este consecinţa unei schimbări înspre identificarea cu contextul experienţial în loc de conţinut, fiind, aşadar, o schimbare majoră a paradigmei.

Fragment din Capitolul 14

David. R. Hawkins Descoperirea prezenţei lui Dumnezeunondualitate devotionala

Featured Image by LhcCoutinho from Pixabay