Creierul eteric spiritual #davidrhawkins

Atunci când experimentatorul este deprogramat de la dezvoltarea evolutivă a egoului, cu complexitatea sa multifuncţională, se poate vedea de ce evoluţia spirituală ia timp şi presupune efort, conştientizare şi motivaţie superioară.

Dezintegrarea parţială a acestui aparat complex format din minte/ego/experimentator/sine nu este posibilă în lipsa motivaţiei sau a asistării de către o energie spirituală anume, care deţine puterea necesară îndeplinirii acestei operaţiuni. În mod tradiţional, această energie spirituală a fost denumită kundalini pentru a evidenţia traseul său şerpuit, pe măsură ce se ridică prin canalele de energie ale şirei spinării, trecând prin centrii ei de energie ascendenţi cunoscuţi sub denumirea de „chakre”. Această energie unică, transfiguratoare, care survine la nivelul conştiinţei de 200, modifică fiziologia şi dinamica creierului, inclusiv predominarea sferelor cerebrale. În consecinţă, se constată o modificare a hormonilor şi a neurotransmiţătorilor din creier (vezi harta care urmează).

Strădania spirituală şi intenţia modifică funcţiile creierului şi fiziologia corpului, stabilind o arie specifică pentru informaţia spirituală în cortexul prefrontal al emisferei drepte şi în creierul eteric (energetic) corespunzător.

Interesant cum este influenţată chimia alterată a creierului şi de mecanismele facilitatoare pe care le activează experienţa. Anumite gene se manifestă numai ca rezultat al stresului, altele se activează numai în urma experienţelor favorabile, demonstrându-se astfel atât influenţa firii, cât şi a educaţiei.

O schimbare pozitivă în fiziologia creierului mai este favorizată şi de experienţele pozitive din mica copilărie, cum ar fi expunerea la muzica clasică, frumuseţe, estetică şi educaţie religioasă, care activează şi mai mult predispoziţiile genetice şi modelarea neuronală. (Aşa cum s-a menţionat în lucrările anterioare, experienţele favorabile din mica copilărie reduc criminalitatea cu aproximativ nouăzeci la sută.)

Problema cu egoul procesorului/experimentatorului nu este doar structura sa, ci şi dominarea acestuia, care este diminuată numai de influxul energiei spirituale. Odată cu punerea în mişcare a energiei spirituale kundalini se manifestă, pentru întâia oară în decursul evoluţiei, dezvoltarea unui creier eteric alcătuit în exclusivitate din energie. Acest creier eteric din energie spirituală se identifică cu contextul mai mult decât cu conţinutul, pe când sinele egoului animalic/procesorului narcisic se raportează la conţinut.

Procesarea creierului animalic vede lucrurile în termenii cauzei şi efectului, percepând sinele ca fiind cauzal. Creierul eteric spiritual percepe sinele ca pe un participant şi este capabil să vadă fenomenele ca o activare a potenţialităţii. Energia spirituală are ca efect capacitatea de înţelegere non-dualistă şi, prin aceasta, dezvoltarea, în final, a aptitudinii de diferenţiere a esenţei de aparenţă.

Fragment din volumul Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu,  David. R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Poziţionalităţile – dualităţi problematice ale egoului

Fiecare poziţionalitate este rezultatul unui construct, la fel ca şi cărămizile de construcţie. Ea este dezvăluită prin căutare interioară. Ceea ce pare să constituie o problemă necesită o investigare onestă. Să luăm, de exemplu, „ura”. Pe ce se bazează aceasta într-o situaţie dată? Pe invidie? Pe gelozie? Pe teamă? Pe mândrie? Ea se datorează unei combinaţii de factori. Să fie rivalitatea faţă de status? Competitivitatea? Sentimentele rănite? O jignire adusă mândriei egoului? A avea dreptate? A câştiga? A se simţi ameninţat? Să fie programarea de către mijloacele de propagandă/media?

Rezolvarea integrală fie şi a unei singure probleme tinde să ducă la atenuarea tuturor celorlalte, fiindcă la baza lor se află, de obicei, problema smereniei egoului narcisic, care reprezintă cheia de boltă a renunţării. Conflictele centrale ale fiecărui nivel au fost examinate în oarecare amănunţime în Transcenderea nivelurilor conştiinţei, dar în esenţă ele sunt similare. Fiecare poziţionalitate este ţinută la locul ei de un set dualist de atracţii şi de aversiunile care le corespund. Odată cu smerenia îşi face apariţia şi acceptarea că toată lumea se află în diverse stadii ale parcursului evoluării conştiinţei şi al dezvoltării spirituale, deoarece acesta este ţelul fundamental al vieţii unui om în lumea aceasta.

Fragment din Capitolul 12

Poziţionalităţile au drept urmare dualităţi problematice ale egoului, experimentate sub forma prezumţiilor. Acestea au ca şi consecinţă proiecţii ale egoului, pe care acesta le interpretează în mod greşit ca realitate. Luate împreună, ele alcătuiesc iluziile res interna (cogitans) ale lui Descartes, ceea ce înseamnă că sunt produsele emoţiilor şi ale proceselor de gândire. Ţelul lucrării spirituale îl constituie eliminarea acestei bariere primare, pentru a descoperi res externa/extensa (esenţa) ca Realitate revelată ca şi Creaţie, adică lumea aşa cum este (esenţa) şi nu aşa cum este percepută sau cum pare a fi. Tranziţia de la iluzie (res cogitans) la Realitate nu necesită o modificare a conţinutului, ci a contextului şi, ca atare, a paradigmei. Realizarea Realităţii este consecinţa unei schimbări înspre identificarea cu contextul experienţial în loc de conţinut, fiind, aşadar, o schimbare majoră a paradigmei.

Fragment din Capitolul 14

David. R. Hawkins Descoperirea prezenţei lui Dumnezeunondualitate devotionala

Featured Image by LhcCoutinho from Pixabay 

Fragmentul de azi: Toţi marii învăţători spirituali au afirmat că această stare de bucurie, pace şi împlinire constituie adevărata noastră esenţă. (David R. Hawkins)

David R. Hawkins – Putere versus Forţă – Capitolul 6 – Noi orizonturi în cercetare

Starea superioară pe care o caută oamenii – prin orice mijloace – este de fapt câmpul experienţei propriei lor conştiinţe (Sine).

Dacă nu sunt prea sofisticaţi din punct de vedere spiritual şi le lipseşte contextul prin care să înţeleagă această experienţă, atunci ei cred că amintita experienţă este creată de undeva “din afară” (de exemplu, de un guru, de muzică, de un drog, de iubit/iubită). În realitate, tot ceea ce s-a întâmplat este că ei au experimentat – în circumstanţe deosebite – ceea ce se află “înăuntrul lor”.

Majoritatea oamenilor sunt atât de străini de propriile lor stări ale conştiinţei pure, încât nu le recunosc atunci când le experimentează, pentru că le indentifică cu stările inferioare ale eului. O imagine de sine negativă estompează claritatea plină de bucurie care constituie în realitate adevărata esenţă a identităţii lor şi care, prin urmare, le rămâne necunoscută.

Toţi marii învăţători spirituali au afirmat că această stare de bucurie, pace şi împlinire constituie adevărata noastră esenţă. (Vezi “împărăţia lui Dumnezeu e în voi”).