Managementul crizelor majore -2 – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Fragmente din volumul Vindecare şi recuperare –Cap.8 – Managementul crizelor majore

Sentimentele noastre vin din atitudinile noastre, din credinţele noastre, din modul nostru de a fi cu ele, modul nostru de a ne vedea pe noi în lume, astfel manifestând o varietate de emoţii. Totuşi, atunci când persoana se află într-o stare de copleşire problema constă doar în rezolvarea energiei emoţiei însăşi. Nici măcar nu trebuie să rezolvăm emoţia, ci doar energia emoţiilor. “Da” spune cineva, “dar ce spui despre evenimente? Ce o să mă fac eu acum fără niciun ban? Ce mă fac eu acum fără soţ?” şi aşa mai departe. În mod surprinzător, evenimentele sunt foarte uşor de rezolvat. Nu există nicio catastrofă majoră. Evenimentele însele sunt gestionate într-un mod mecanic odată  ce sunt eliminate sentimentele.

S-ar putea să existe reticenţă, resentiment sau regret, dar acestea sunt lucruri minore. Rezolvarea realelor probleme din interiorul lumii fenomenologice, din viaţa zilnică a cuiva, este, prin contrast, mult mai uşoară. Ele nu sunt probleme reale. Gândul că ele există vine doar din câmpul energiei emoţiilor negative, acolo unde ele par catastrofale, fără de speranţă, de nesuportat, insurmontabile. Odată ce o persoană iese din această  stare, traversează pe partea cealaltă, viaţa se ajustează de la sine. Apare altceva pentru a umple golul, iar viaţa merge mai departe.

Aceste probleme erau simplu de rezolvat odată ce au fost îndepărtate din cale emoţiile.  Viaţa prezintă soluţii pentru toate problemele. Necesitatea este mama învăţăturii, aşa că, indiferent de ce dilemă apare, viaţa îi va găsi o rezolvare, iar energia vieţii se va reface. Viaţa merge în continuare indiferent ce catastrofă majoră pare că se petrece pe moment. De aceea, problema nu este să rezolvi evenimentul “acolo” sau circumstanţele vieţii, pentru că ele se vor rezolva ele însele. De obicei, cei ce au grijă de problemă sunt rudele sau prietenii apropiaţi. Problema rezolvă energiile care apar.

Vom învăţa cum să decomprimăm. Dacă cineva poate deconecta siguranţa şi se poate trage afară din priză, atunci este deconectat de la întreaga experienţă şi rămâne într-o stare de pace interioară.

Va fi folositor ca persoana să poată accepta faptul că nu are ce să facă în legătură cu evenimentele exterioare şi nici să încerce a le înţelege. Nu poate face niciun progres dacă va cauta prin gânduri pentru că acestea sunt infinite. Nu va reuşi să înainteze în rezolvarea problemei nici dacă studiază o anumită emoţie, însă, dacă îşi dă voie să se concentreze pe energia din spatele supărării, aceasta va avea un efect profund. Pe măsură ce învaţă să surprindă experienţa cât mai devreme, observă că energia este  difuză şi aproape fără nume. Este ca un container de gaz sub presiune, gazul încercând să iasă de-acolo. Energia s-a acumulat de-a lungul vieţii, iar acum a găsit o cale de ieşire. Evenimentul care s-a întâmplat în viaţa sa a deschis supapele, porţile, iar acum  containerul cu energie emoţională comprimată, suprimată foloseşte această oportunitate ca să scape. Odată ce s-a deschis uşa grajdului, toate animalele năvălesc afară.

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/stiinta-si-spiritualitate/david-r-hawkins-vindecare-si-recuperare-cartea-daath

 

Compendiul emoţiilor  – discernerea semnificaţiei emoţiilor – Synthia Andrews

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-colectii-reduceri-editura-cartea-daath/synthia-andrews-matricea-emotiilor-cartea-daath

Capitolul 11 – Compendiul emoţiilor – incepe printr-un exerciţiu deosebit de folositor: matricea tsp 450

Exerciţiu de discernere a semnificaţiei emoţiilor

  1. Faceţi o pauză înainte de a citi descrierea unei emoţii.
  2. Amintiţi-vă un moment în care aţi simţit foarte clar emoţia respectivă.
  3. Cu ochii minţii, imaginaţi-vă că trăiţi acea emoţie. Examinaţi-vă faţa, tensiunea musculară, ochii. Observaţi fiecare detaliu al limbajului corporal şi fiecare expresie în timp ce resimţiţi emoţia respectivă.
  4. Pătrundeţi în amintirea acelei emoţii şi simulaţi adoptarea unui limbaj corporal, ca şi când v-aţi pune o mască. Pătrundeţi-vă de sentimentul pe care vi-l dă această emoţie. Exageraţi emoţia; duceţi-o la extrem. Din interiorul ei studiaţi-vă tensiunea musculară, chipul, privirea, câmpul de energie.
  5. Unde se îndreaptă energia şi ce efecte produce? Care este mesajul transmis de sentimentul respectiv?
  6. După ce obţineţi informaţia, îndepărtaţi masca limbajului corporal pe care l-aţi adoptat şi ieşiţi din amintirea aceea.
  7. Imaginaţi-vă că staţi sub o cascadă de energie. Faceţi un duş de energie şi lăsaţi să dispară toate resturile emoţiei respective.
  8. Acum citiţi descrierea şi comparaţi-o cu experienţa voastră. Dacă cele două diferă, nu o respingeţi pe niciuna. Puneţi deoparte ce nu se potriveşte şi păstraţi-l ca referinţă.

 

Urmează descrierea emoţiilor – in ordine alfabetică, de la anxietate, la vinovăţie.

„Emoţiile se adresează direct esenţei noastre şi devin baza percepţiilor noastre instinctive şi intuitive. Sunt decodificări ale frecvenţei care ajunge în câmpul nostru energetic şi interacţionează cu trupul, inclusiv cu toate învelişurile sale impregnate de energie. Esenţa noastră vorbeşte acelaşi limbaj emoţional iar când suntem conectați la centrul fiinţei noastre suntem în dialog cu universul conştient.

Esenţa sinelui reprezintă centrul nostru spiritual şi energetic. Pentru unii esenţa sinelui o constituie sufletul; alţii o numesc minte, ca în definiţia dată de dicţionarul Merriam-Webster: „esenţă imaterială, principiu însufleţitor sau cauză motrice a vieţii”.[1] Esenţa este păstrătoarea sinelui autentic, ne îndrumă pe cale şi ne arată care este ţelul vieţii noastre. Există cinci impulsuri esenţiale pe care ne străduim să le satisfacem pe măsură ce înaintăm prin viaţă. Fiecare din aceste impulsuri predomină într-o anumită perioadă a vieţii şi este un lucru rar şi minunat ca toate cele cinci să fie echilibrate şi să se afle în deplinătatea lor simultan.”

[1] „Mind.” Merriam-Webster.com.