Vindecarea #putereaspiritualaaempatiei

Ce este vindecarea cu adevărat?

Empaţii consumă mult din timpul lor fiind implicaţi în vindecări şi deseori nici măcar habar n-au că fac asta. Cuvântul „vindecare“ înseamnă „a face întreg“. Este procesul de a ajuta pe cineva să se întoarcă la starea de întreg, fie că este doar o îmbunătăţire ori că reuşeşte să ajungă la o stare de întregire aşa cum nici n-a trăit înainte.

Când avem nevoie de vindecare – fie că este un disconfort fizic, fie că este financiar, relaţional, emoţional, mental sau spiritual – ne concentrăm pe simptomele alinării. Nu ne place să ne simţim bolnavi sau trişti, săraci sau neiubiţi, proşti sau în durere. De ce ne-ar plăcea? Nimănui nu-i place, prin urmare, primul şi cel mai important ţel este amânarea. Pe cât de instinctivă este această reacţie, dar problema este că vindecarea nu este echivalentul unei schimbări a simptomelor imediat sau chiar şi mai târziu. Ne putem vindeca având cancer şi totuşi putem muri de acea boală. Putem vindeca probleme legate de sărăcie şi să continuăm să muncim pe rupte pentru un salariu care să ne asigure subzistenţa.

De asemenea, putem oferi altcuiva vindecarea şi totuşi să vedem foarte mici schimbări în felul în care apar dilemele sale. Acest fapt îi enervează pe cei mai mulţi empaţi. Când ne conectăm cu greutăţile prin care trece o persoană, când simţim sau ştim agonia, durerea sau suferinţa lor, trecem şi noi prin acele suferinţe, le simţim. Atunci, de ce să nu ne dorim să reuşim o imediată eliberare? Uneori percepem că altcineva se bucură, că are o zi bună. Cei mai mulţi dintre noi ne bucurăm să observăm că sunt fericiţi. Să simţi că cineva este mulţumit, sau că viaţa lor este plăcută, înseamnă că nu are nevoie de vindecare.

Este important să ştiţi dacă trebuie să începeţi o vindecare sau nu. Uneori o persoană, un grup sau un animal vă solicită ajutorul, dar nu voi sunteţi cei care trebuie să ajute. Poate că trimit un SOS sau personalizează cererea pe numele vostru. Oricare ar fi varianta, înainte de a continua aplicaţi tehnica „De la Spirit al Spirit“ şi cereţi Divinului să vă dea informaţii. Sunteţi voi cei care trebuie să acţionaţi sau nu? Există vreun motiv pentru care ar trebui să vă abţineţi de la acţiune? Dacă nu vă este clar exprimat că voi sunteţi cei care trebuie să ajute, n-o faceţi. Cereţi-i, în schimb, Divinului să trimită undele vindecătoare ale Graţiei pentru a returna informaţiile şi energia celor care au solicitat ajutorul. Puteţi cere acelaşi lucru şi pentru voi înşivă. Acest curent de Graţie vă va curăţa de energia întunecată. Puteţi cere, de asemenea, să fiţi înconjuraţi de un balon care va filtra energiile pentru voi şi vă va proteja, nepermiţând fiinţelor care v-au contactat să mai ajungă la voi. Dacă unele părţi din voi insistă să vrea să ajute, chiar dacă asta v-ar face
rău, aplicaţi tehnica de auto-vindecare pentru a înţelege de ce. Dacă vă este clar că trebuie să ajutaţi, avansaţi în următoarea etapă care este aceea a pregătirii voastre pentru a fi un instrument al vindecării.

Fragment din Puterea spirituală a empatiei – cum ne putem dezvolta harurile empatice, Cyndi Dale

Empatia spirituală: a trăi în lumină #cyndidale


Fiecare dintre noi este un spirit. Suntem o scânteie nemuritoare a Divinului, exprimată în mod unic în şi prin univers. Anumiţi oameni, cei pe care îi denumesc empaţi spirituali, sunt capabili să se acordeze la „spiritul“ altora, dar şi la intenţiile şi visele Marelui Spirit.

Pentru un empat spiritual, viaţa este, în întregimea sa, o rugăciune. Este o expresie a binecuvântării divine. Un empat spiritual ştie în mod inerent că scopul vieţii este trăirea ca o binecuvântare ce suntem în principal pentru a servi pe alţii. Dacă am putea trăi în acest mod, nu ar mai exista război sau violenţă. Ar fi pace şi înţelegere şi într-ajutorare.

Empatul spiritual este racordat foarte bine la aceste ţeluri mai înalte şi mai universale, dar şi la ţelurile personale ale indivizilor. Nu vorbesc despre ţelurile referitoare la carieră sau relaţii, ci la obiectivele principale pe care fiecare spirit le stabileşte pentru o viaţă. Aceste obiective sunt cuprinzătoare şi includ şi dezvoltarea virtuţilor, a calităţilor spirituale şi a modurilor de a fi care conduc spre ceea ce eu denumesc „iluminare practică“ – capacitatea de a exprima diviniul prin acţiuni omeneşti.

Un empat spiritual poate să pară uneori critic deoarece el este capabil să discearnă diferenţa dintre felul în care trăieşte cineva sau cum îşi exprimă scopul vieţii sale şi felul în care ar trebui să acţioneze. Un empat spiritual citeşte aceste diferenţe în propriul său corp sau printr-o inexplicabilă şi copleşitoare conştienţă.

Fragment din Puterea spirituală a empatiei – cum ne putem dezvolta harurile empatice, Cyndi Dale

Empatia, compasiunea şi Harta Conştiinţei

Să sperăm că empatia ce rezultă din contemplarea Hărţii Conştiinţei va micşora drumul spre Bucurie. Cheia bucuriei stă în blândeţea necondiţionată pentru toate formele vieţii (inclusiv pentru cea proprie) pe care o numim compasiune. Fără compasiune, strădania umană nu poate realiza nimic semnificativ. Putem generaliza acest aspect de la terapia individuală la un context social mai larg, în care pacientul nu poate fi cu adevărat însănătoşit şi total vindecat până când nu invocă puterea compasiunii pentru el şi pentru cei din jurul lui. Ajunsă în acest punct, persoana care a fost vindecată va începe să vindece la rândul ei.

A reflecta asupra acestei hărţi poate induce o expansiune profundă a empatiei noastre cu viaţa în toate formele sale de expresie. Dacă vom examina obiectiv atitudinile emoţionale, vom înţelege că acestea nu sunt nici bune, nici rele; judecăţile moralizatoare sunt numai o funcţie a punctelor de vedere de la care provin.

Observăm, de exemplu, că o persoană aflată în Durere, care calibrează la nivelul energetic inferior 75, va fi într-o stare mult mai bună dacă se va ridica la nivelul Mâniei (calibrat la 150). Mânia, în sine o emoţie destructivă, rămâne încă o stare inferioară a conştiinţei, dar după cum o arată istoria societăţii, Apatia poate limita atât indivizi izolaţi, cât şi întregi subculturi. Dacă cei care nu mai speră nimic ajung să-şi dorească ceva mai bun (Dorinţa, la 125) şi apoi folosesc energia Mâniei, de la nivelul 150, pentru a dezvolta Mândria (175), atunci vor fi capabili să facă următorul pas spre Curaj (calibrat la nivelul 200), pentru a putea începe apoi să-şi amelioreze condiţia individuală sau colectivă.

Şi invers, persoana care a ajuns la o stare echilibrată de Iubire Necondiţionată va considera inaccceptabil să experimenteze orice altceva. Cu cât avansăm pe scala evolutivă a propriei conştiinţe, procesul descris mai sus se va perpetua şi se va corecta de la sine, în aşa fel încât dezvoltarea personală va deveni un mod de viaţă.

Fragment din volumul Putere versus forţă, determinanţii ascunşi ai comportamentului uman

David R.Hawkins, M.D., Ph.D.