Protecţia energetică #caleaenergiei

Manipularea energetică se manifestă atunci când o persoană, un grup de persoane sau un sistem folosesc practici de lucru cu energia în scopul influenţării altei persoane, pentru ca aceasta să acţioneze într-un mod care contravine sinelui său autentic şi convingerilor sale cele mai înalte. Dorinţa de a controla sau de a manipula o persoană creează proiecţii de energie şi/sau cârlige psihice, care se fixează în câmpul energetic al persoanei respective.

Bineînţeles că, la o scală mai mică sau mai mare, acest lucru se întâmplă în permanenţă. Un părinte recurge la manipulare pentru a-şi potoli copilul nedisciplinat, guvernele răspândesc teama şi se folosesc de propagandă pentru a-şi manipula cetăţenii, o persoană a cărei iubire a fost respinsă încearcă să reţină fiinţa care face obiectul afecţiunii sale, învăluind-o în proiecţiile iubirii. Ori de câte ori o persoană încearcă să controleze sau să influenţeze pe altcineva, cea dintâi consideră că ideea sa despre ceea este bine trebuie să li se aplice tuturor celorlalţi, ca fiind cea mai bună variantă posibilă.

Atacurile energetice sunt de departe cea mai manifestă formă de interferenţă. De cele mai multe ori, atacurile energetice sunt realizate inconştient. O persoană încearcă, pur şi simplu, să-şi satisfacă dorinţele şi nu înţelege latura energetică a acestui comportament. Părinţii nici nu-şi imaginează că trimit proiecţii energetice asupra copilului lor, atunci când încearcă să îi controleze comportamentul apelând la sentimentul de ruşine. „Tatălui tău i-ar fi ruşine cu un copil ca tine“ este un mod expeditiv de a obţine cooperarea dorită. Pe de altă parte, unii oameni folosesc intenţionat practici energetice pentru a prejudicia alte persoane. Acesta se numeşte atac psihic, iar consecinţele sale karmice sunt deosebit de grave.

Protecţia energetică este o aptitudine greşit înţeleasă. Nu este vorba despre a crea un scut împotriva unui atac energetic, ci despre a vibra la o frecvenţă suficient de înaltă încât tot ce este de natură inferioară să nu se poată ataşa energetic de voi. Dacă în câmpul energetic nu aveţi spaţii de ataşare sau spaţii receptoare, nimic de natură energetică nu vă poate dăuna.

[…]

Spaţiile receptoare sunt zonele cu exces de încărcătură energetică din câmpul vostru. Încărcătura poate consta din emoţii care nu au fost integrate – cum ar fi stimă de sine scăzută, durere, teamă, mânie ş.a.m.d. – sau din traume nevindecate, convingeri, atitudini, adicţii şi şabloane de gândire. Oricare parte a voastră care acţionează împotriva căii şi scopului vostru celui mai înalt, poate deveni un spaţiu receptor pentru energia de joasă vibraţie. Zonele cu încărcătură emoţională nu sunt doar receptive la ataşamentele energetice şi expuse atacurilor, ci chiar le atrag, motiv pentru care sunt adesea numite şi atractori. Exerciţiile de lucru cu energia care curăţă aura şi cresc nivelul vibraţiilor, vă micşorează atât forţa de atragere a energiei nocive, cât şi receptivitatea la aceasta.

Energia nocivă este, în sine, o denumire greşită. Energia nu este nici pozitivă, nici negativă, ea trebuie întrebuinţată într-un anumit scop pentru a fi una sau alta. Puteţi îndrepta energie spre cineva pentru a-i face rău în mod conştient – ca în cazul practicilor de magie neagră – sau puteţi face acest lucru în mod accidental.

Trimiterea de emoţii încărcate de ură spre o anumită persoană reprezintă un atac energetic. Deşi cei mai mulţi oameni se străduiesc să aibă atitudini constructive, toţi, la un moment dat în viaţa lor, prin intermediul mâniei, geloziei sau fricii, au transmis energie cu încărcătură negativă altei persoane. La rândul lor, toţi au fost obiectul proiecţiilor de energie nocivă ale altora. Tehnicile de protecţie au avantajul de a vă proteja pentru a nu fi lezaţi în vreun fel şi, în acelaşi timp, de a vă împiedica să lezaţi pe altcineva.

În ultimă instanţă, protecţia este procesul de aliniere cu Sursa voastră spirituală şi cu idealul vostru cel mai înalt. Când sunteţi aliniaţi cu adevărul mai înalt, când înţelegeţi, cu modestie, identitatea voastră spirituală şi nutriţi cea mai mare recunoştinţă, nivelul vibraţiei voastre creşte şi nimic nu vă poate aduce vreun prejudiciu.

Fragment din Cap.12, Folosirea energiei de protecţie  din Calea Energiei – Trezirea forţei interioare şi extinderea conştiinţei individuale, Synthia Andrews, N.D.

Image by Gerd Altmann from Pixabay 

Războiul psihologic #lamarginearealitatii

Pe parcursul acestei cărţi am explorat interacţiunea dintre minte şi materie. Am descoperit manifestarea unei legături telepatice între artizanii cercurilor în lanuri şi pasionaţii de acest fenomen şi am sugerat existenţa unei legături invizibile între oameni. Avansăm ideea că fiecare dintre noi este acordat la o forţă orchestratoare care dirijează sincronicităţile ce ne călăuzesc. S-ar putea să aveţi impresia că asocierile pe care vi le propunem sunt speculative în cea mai mare măsură şi depăşesc sfera realităţii. Armata SUA, însă, nu gândeşte la fel; ea recunoaşte că mintea este una dintre cele mai importante arme de luptă. Printre metodele de folosire a acesteia se numără controlul mental şi utilizarea minţii ca armă. De fapt, singura parte a speculaţiei noastre care încă nu a fost explorată de specialiştii din domeniul militar este cea referitoare la o inteligenţă a-tot-orchestratoare. Consecinţele, în acest caz, sunt extraordinare.

Controlul mental acoperă un spectru larg de acţiuni. Prima şi cea mai evidentă este manipularea minţii cetăţenilor cu ajutorul propagandei. Toate ţările sunt implicate în propagandă – care vizează atât proprii cetăţeni, cât şi inamicul. Dacă este indusă convingerea că un stat este mai puternic decât este în realitate, controlul este mai uşor de exercitat. În societatea actuală, guvernul dispune de o mare diversitate de instrumente pentru manipularea opiniei publice. Mass-media şi reţelele sociale oferă acces la aproape oricare locuitor al planetei. Facebook, Twitter, email-ul personal – toate sunt filtrate şi analizate în vederea conturării psihologiei unei naţiuni. Departamentul de Apărare al SUA (DOD) recunoaşte fără probleme că dezvoltă algoritmi pentru programele de calculator care să extragă informaţii din reţelele sociale pentru a înţelege „dinamica grupurilor şi a estima tendinţe”.(1) La acestea se adaugă faptul că Edward Snowden, cel care a făcut publice informaţii confidenţiale, a prevenit lumea că Agenţia Naţională de Securitate (NSA) supraveghează email-urile şi apelurile telefonice de pe întreg teritoriul SUA, practică negată de oficialităţi înaintea acestor dezvăluiri.

Psihologia face cunoscută utilizarea emoţiei în manipularea mentală, emoţiile puternice oferind o cale de acces la psihic. Orice mesaj pe care un guvern ar dori să-l comunice intenţionând ca acesta să fie implantat în gestaltul naţional, poate fi indus prin intermediul undelor energiei emoţionale. Este o tehnică încercată şi verificată: se recurge la un eveniment care generează emoţii puternice după care se inserează un apel mobilizator la acţiune. Succesul manipulării este garantat atunci când cetăţenii unei naţiuni se unesc într-o exaltare de grup. Fie că este un om neînsemnat, fie că este un învingător, toţi indivizii au nevoie să creadă în superioritatea culturii lor şi a convingerilor pe care le nutresc. În consecinţă, propaganda începe de timpuriu şi se împleteşte cu sentimentul identităţii naţionale.

Acestea nu sunt decât modalităţi minore ale utilizării minţii în scop de război, şi nu constituie în niciun caz limitele metodelor prin care aceasta poate fi  influenţată. Încă de prin anii 1980, lt. col. John Alexander a publicat în articol în care pleda în favoarea introducerii percepţiei extrasenzoriale (ESP), telepatiei şi utilizării puterii minţii asupra materiei (psihokineziei) în scopuri militare. De fapt, articolul său era, practic, o recunoaştere a ceea ce se desfăşura deja în cadrul unui departament al Operaţiunilor Speciale numit Operaţiuni Psihologice sau PsyOps. În momentul apariţiei articolului lui John Alexander, în programele din cadrul PsyOps se utiliza o tehnică parapsihică de spionaj numită „vedere la distanţă” (remote viewing – RV) (subiect care va fi aprofundat în Capitolul 18). Tot cam pe atunci, telepatia intrase în arsenalul instrumentelor care includea transmiterea mesajelor subliminale şi controlul asupra mass-media în scopul manipulării opiniei publice.

Dezvoltarea mai aprofundată a acestui subiect s-ar abate de la scopul şi misiunea acestei cărţi. Nu dorim decât să prezentăm câteva evoluţii importante cărora trebuie să le acordăm atenţie acum, când pătrundem într-o nouă eră istorică. În acest moment ne aflăm încă la răspântia schimbării, iar informaţiile de mai sus ne poartă într-o direcţie pe care ar fi înspăimântător să o luăm în considerare. Se spune că dacă mintea poate fi controlată prin tehnici de control mental, aceasta ar fi o ameninţare mai mare decât bomba nucleară.

Din păcate, trebuie să le dau o veste proastă celor care, poate, nu sunt la curent cu ultimele ştiri: deja s-a ajuns acolo. Într-un articol de pe Website Democratic Underground se discută despre un document din anii 1980 intitulat „De la PSYOP pentru MindWar: Psihologia Victoriei”, al cărui co-autor este (pe atunci) Colonelul Paul E. Vallely, Comandantul celui de-al 7-lea Grup de Operaţiuni Psihologice din Armata de Rezervă a Statelor Unite (USAR), Presidio of San Francisco, California. Articolul este de fapt un document militar de discuţie care reprezintă o directivă terifiantă pentru viitor. El afirmă că în Războiul Minţii (Mind War – războiul psihologic) ar trebui să se utilizeze atât tehnologie subliminală de spălare a creierului, cât şi arme care vizează direct sistemul nervos central şi funcţiile creierului ale populaţiei vizate: „Există condiţii absolut naturale în care mintea poate fi mai mult sau mai puţin receptivă la idei, iar Războiul Minţii ar trebui să profite din plin de fenomene precum activitatea electromagnetică din atmosferă, ionizarea aerului şi undele de extrem de joasă frecvenţă”.

Evidenţierea cu caractere italice îmi aparţine şi este menită să sublinieze realitatea. Toate acestea erau scrise în 1980 având în vedere viitorul: viitorul acela este acum.

[…]

Vallely îşi încheia documentul insistând asupra faptului că mass-media sunt cheia ajungerii la practic toţi oamenii de pe Pământ pentru ca cei interesaţi să se asigure că mesajul „corect” a fost consolidat. Dacă acceptăm faptul că sursele de ştiri s-au transformat într-un gen de entertainment, infiltrarea propagandei este deja asigurată.

Fragment din Cap.16, Jocurile minţii din volumul La marginea realităţii de Colin Andrews şi Synthia Andrews (Ed. Cartea Daath, 2014)

Supraveghetorii

— De-ar şti omul câtă putere au gândurile lui, s-ar speria!

— Şi după ce s-ar speria, poate ar începe să fie şi atent. Dar oamenii refuză să-şi recunoască puterea. Refuză să-şi asume responsabilitatea la nivel individual dar şi, sau mai ales, colectiv. Refuză să-şi vadă gândurile proiectate şi manifestate în realitatea cotidiană, mai exact să şi le recunoască. Parcă nu sunt capabili să conecteze lucrurile între ele, să priceapă mecanismul cuvintelor creatoare de realitate, dinamica undelor în lumea lor. Nu pot pricepe însăşi alcătuirea realităţii lor.

— Până nu i se arată direct, până nu are o dovadă clară, fizică, palpabilă, omul tot nu crede! Aşa funcţionează mintea asta computeristă. Albă sau neagră, zero sau unu. Chiar şi dacă i se arată, dacă suferă cineva lângă el, dacă-l vede cum se scurge din picioare în faţa lui, şi degeaba. Oamenii nu văd că ar exista vreo legătură între gândurile ascunse, încărcate de ură şi furie şi reacţia din imediata lor apropiere… De-asta nu pot înţelege cum se fac ei toţi „vinovaţi“ de ororile lumii lor.

— Asta până nu-i umple vinovăţia pe dinăuntru. C-atunci trebuie să bubuie cu ea în afară! N-o mai pot conţine, aşa că o varsă-n afara lor. Să vezi atunci cum le merge mintea să caute alţi vinovaţi. Să vezi atunci ce de noi cuvinte aruncă-n viitor fără nicio grijă. Orice şi oricine e potrivit să joace rolul de vinovat. Om, animal, situaţie, gând, dar mai ales dumnezeu sau soarta…

— Dar chiar, că mi-am amintit acum să te-ntreb, s-au mai făcut îmbunătăţiri la sistemul emoţiilor sau tot aşa pornesc toate, din acelaşi punct?

— Tot aşa! Şi instinctul criminal şi iubirea. Numai dacă s-ar devoala totul, atunci poate c-ar putea pricepe şi ei şi s-ar reseta de la sine, fără să mai muncim noi.

— Dar dacă şi-ar recunoaşte rolul de pixel pe ecranul realităţii lor?

— Să nu cumva să-i spui că-i doar un pixel că e capabil să-ţi explodeze-n faţă! La cât de măreţi cred ei că sunt…

— Ei, da’ acum să fim corecţi şi să recunoaştem că li s-a şi impus să creadă toate astea! Mie chiar mi-e milă de ei câteodată.

— Da, şi mie, doar câteodată. Pentru că altfel, când mă gândesc la câte exemple au avut, de câte ori n-au avut ocazia de-a înţelege… Câte dovezi n-au avut… Dar aşa vor ei, să rămână orbi pentru că sunt naivi, într-adevăr.

— Ştii că în ultima perioadă clienţii mei au început să ia hotărâri mai puţin obişnuite? Da, am fost plăcut surprins de câţiva. A crescut inteligenţa şi s-a descătuşat creativitatea. Chiar m-au stârnit cu noutăţile astea şi mi-a plăcut să le creez şi eu nişte provocări în noile lor scenarii. Mai ales celor care credeau că gata, s-au trezit, au găsit adevărul… Amuzant.

— Ţi s-a întâmplat vreodată să fii descoperit? Să te vadă vreun client?

— Nu!

— Mie da!

— Ei, nu mai spune! Serios?… Şi ce-ai făcut?

— Ce să fac, întâi m-am prefăcut că n-o văd. Era o ea. Şi-apoi i-am spus că dacă a ajuns până aici, atunci ar putea să facă şi ea ceea ce fac eu.

— Şi cum a reacţionat?

— După o străfulgerare de revoltă, s-a calmat şi mi-a spus cu dispreţ că nu-i trebuie aşa ceva. Apoi au apărut şefii şi-au luat-o de lângă mine. Dar a apucat să vadă, oricum. Şi să înţeleagă, cu siguranţă. Ştiu asta.

— Asta da experienţă! Şi şefii, ce-au zis? Cum de s-a putut întâmpla una ca asta? Nu te-au certat pe tine?

— Nu.

— Înseamnă că nu era treaba ta. Nu era clienta ta?

— Nu. Asta e, că nu era clienta mea, dar o vedeam în panou, că era în conexiune cu câţiva dintre clienţii mei. Observasem eu că le tot dădea idei, că mişuna de colo-colo, dar nefiind client direct, n-aveam timp să o urmăresc şi pe ea.

— Păi, şi ce s-a-ntâmplat mai departe? Au lăsat-o în continuare în sistem?

— Da. Nu ştiu prea multe, dar este cu siguranţă în sistem. Ce-i drept, clienţii mei s-au desprins parţial din legăturile cu ea. Destul de abrupt s-a petrecut asta, aşa că bănuiesc că a intervenit un supra-supraveghetor.

— Ce chestie! Eu până acum n-am auzit de-aşa ceva. Ce noroc ai avut!

— Te-ai molipsit de la pământeni şi tu! Hahaha… Asta cu norocul e de la ei. Nu râd de tine, că şi eu… câte-am preluat!…

— Adevărat grăieşti! Dacă mai rămân mult pe postul ăsta parcă văd că mă fac om şi cine ştie, poate nimeresc pe panoul tău!

— Hahaha…

— Nu râde că nu zic eu chiar degeaba! Ştii, aş vrea să-ţi spun ceva. Simt nevoia să mărturisesc chestia asta, chiar dacă poate este evident, că se ştie deja. Că altfel nu-mi dădeau ei concediul ăsta acum, când fierbe omenirea. Ştii, e posibil să mă trimită pe Pământ.

— Ei?!!!…. Cum aşa? De ce?

— M-am trezit aşa, deodată, că am emoţii. Îţi dai seama că la-nceput nu ştiam ce se petrecea în mine, dar am început să-nţeleg când am observat modificări şi la o parte din clienţii mei.

— Şi cum e? Te doare ceva?

— Nu, adică la început nu simţeam. Nu ştiu dacă pot explica. Asta e, că e foarte dificil de explicat. Probabil că asta este şi cauza pentru care nu s-a rezolvat încă problema separării forţelor din corpul uman. E ceva dincolo de logică, dincolo de program. Interferează ceva ciudat, care nu poate fi izolat.

— Dar poate vom ajunge cu toţii să mergem pe Pământ. Cine ştie, poate chiar este o experienţă de folos.

— Atâta doar, că trebuie să reuşeşti să te şi întorci. Asta e cel mai greu.

— Dar e frumos pe Pământ! Poate o să-ţi placă şi nici n-ai să mai vrei să te întorci aici. Tu nu te-ai săturat de munca asta?

— Ba, m-am cam săturat.

— Păi, vezi! Acum ai ocazia să experientizezi altceva. Aici ai cam făcut de toate.

— Dar cine ştie cine-mi va fi controlor! Numai la asta mă gândesc. Ce supraveghetor o să am, cum o să mă testeze, cum o să încerce să scoată de la mine tot ce pot… Până de curând, nu-mi puneam problema asta. Tu-ţi dai seama ce le facem noi oamenilor?… Şi-acum, acum îmi vine mie rândul să fiu om, să trec prin aceleaşi experienţe…

— Ei, hai! Nu te gândi aşa, nu vezi că deja îţi programezi singur experienţa? Te simţi vinovat pentru ceva?

— Asta e! Ai dreptate. M-am molipsit de vinovăţie. Şefii noştri ar trebui să ştie că dacă ne lasă prea mult în serviciul ăsta ne-am putea molipsi, nu?… Poate asta şi urmăresc. Mai ales cu cei vechi, aşa ca noi…

— S-ar putea. Dar gândeşte-te, la câtă experienţă am adunat, poate trebuie exprimată, manifestată şi pe Pământ. Până la urmă, trebuie să crească şi oamenii. Cum să crească dacă nu li se oferă ajutorul? Uite, dacă te duci pe Pământ, să-ncerci să faci chestia asta, să împărtăşeşti adevărul despre puterea cuvântului, despre forţele gândului, despre proiecţia realităţii, despre energie… Aşa îţi vei ajuta cu siguranţă şi clienţii.

— Care nu-mi vor mai fi clienţi.

— Poate-ţi vor fi prieteni sau rude…

— Poate.

— Hai, că e interesant!

— Dacă eşti aşa entuziasmat, nu vrei să vii şi tu cu mine? Măcar să am şi eu pe cineva pe lumea aia.

— Păi, cine ştie, poate mă vor trimite şi pe mine. Că de cerut singur, nu prea-mi vine să cer. Şi-apoi, sunt foarte prins în studiul ăsta pentru schimbarea matricei. Cum s-a alterat mult din fiziologia corpului, şi chimic, şi electric, e o-ntreagă nebunie. Iar noi trebuie să ne adaptăm mereu cercetările în funcţie de schimbările astea. Sunt mecanisme care pur şi simplu nu mai sunt active, altele formate recent care interferează nefericit cu matricea. Dar dacă te duci tu, poate vei reuşi să schimbi… Chiar aşa! Uite că la tine nu ne-am gândit. Am mai trimis pe cineva din departamentul nostru, dar încă n-a reuşit nimic. Încă este ameţit de lume, nu se poate conecta cu noi. Dar tu ai experienţă, tu vei putea să te reconectezi destul de uşor. Îţi dai seama că dacă reuşim, dăm mare petrecere! Şi de când n-am mai avut noi o petrecere…

— Voi o să petreceţi aici, şi eu?

— Şi tu! Hai, o să vezi, o să fie bine!

Din volumul “Povestiri de pe Pământ” de Daniela Marin