Adevăr şi război #adevarversusfalsitate

Războiul este o demonstraţie socială extremă a acţiunii forţei, iar apariţia sa poate fi prevăzută în avans prin simpla calibrare a elementelor unei situaţii, inclusiv a ţărilor implicate, guvernelor, conducerii şi elementelor active.

Premisa primară

Pacea este o stare naturală în care adevărul predomină, în timp ce războiul este consecinţa falsităţii.

În istoria civilizaţiei umane, pacea a dominat numai în 7% din întregul timp, iar războiul a predominat în 93%! (Calibrează ca Adevărat.)

Fundaţia războiului este ignoranţa, care este o consecinţă automată a faptului că mintea omului nu poate discerne adevărul de falsitate datorită condiţiei sale evoluţioniste. De aceea, oamenii nu pot face diferenţa între un conducător adevărat şi un maniac megaloman.

Datorită inocenţei intrinseci a omului (incapacitatea structurală a minţii omeneşti de a diferenţia adevărul de fals), mintea omenească poate fi programată cu uşurinţă în mod eronat ca răspuns la retorica persuasivă, sofism şi propagandă. Costurile eşecului în recunoaşterea şi aprecierea corectă a limitărilor sunt agonia, moartea şi ororile distrugerii în masă, plus datoriile rezultate, durerea, vinovăţia, prizonierii şi ura. Mai sunt incluse în preţ trauma psihică, la fel ca şi stresul pe termen lung, amintirile dureroase şi angoasa.

Condiţiile dinaintea începerii unui război expun atitudini şi tensiuni complicate, stabilizate şi interconectate, şi o complexitate de factori care sunt dincolo de înţelegerea intelectuală, cum ar fi măsurarea şi cântărirea facţiunilor. Astfel, un diagnostic pus la început poate opri declanşarea războiului înainte de a se atinge acel moment în care nu se mai poate opri. Cu toate acestea, există în fiecare clipă un punct critic accesibil intervenţiei astfel încât, într-o serie de evenimente desfăşurate în timp, există factori critici corelaţi şi care pot fi diagnosticaţi, care permit această oportunitate.

De exemplu, cel de-al Doilea Război Mondial putea fi oprit cu uşurinţă la un cost sau risc minim în momentul primei invazii a Cehoslovaciei, Rhineland-ului şi Sudentland-ului. (Intenţia lui Hitler calibrează la nivelul 100.)

Este de remarcat că naţiuni precum Rusia, Germania, Japonia şi chiar Belgia aveau, toate, operaţiuni şi agenţii de informaţii foarte bine dezvoltate ce calibrau la nivelurile 210-215, în timp ce informaţiile SUA se găseau sub nivel (cal. 190) până ce au reuşit să descopere codul japonez JM.

Singura tehnică disponibilă care este şi practică şi identificabilă este cea care calibrează conştiinţa, deoarece câmpul conştiinţei include totul şi fiecare clipă integrează toţi factorii şi influenţele, condensându-le într-un factor numeric identificabil.

Implicaţiile analizei de mai sus merg dincolo de ceea ce este evident. Iată acum o lume în care totul este dezvăluit şi unde nu mai pot fi ascunse secrete pentru a-i orbi pe cei inocenţi.

Fragment din Capitolul 15, Adevăr şi război

Adevăr versus falsitate: cum să facem diferenţa, David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Depeşa #lacapatulsoaptelor

-Ascultă aici și fii atentă, fetița mea, tuna vocea Veronicăi. Dacă cititorul refuză să returneze cartea, îl avizezi cu blândețe printr-o depeșă. Mă asculți? Îl avizezi, adică. Dar așa, mai cu tragere de inimă. Să se prindă că-i groasă.

-Cartea, doamnă?

-Amenda, fetițo! Amenda-i groasă și așa și trebuie să fie. O carte e sfântă, Mălino! E ca un pui de pasăre care poartă în el toată înțelepciunea și libertatea păsărilor din neamul său și care nu are nevoie decât de atenție pentru a se dezvălui. Ai „pricipit”? Aperi puiul, dar nu-ți ieși din eleganță niciun moment. Cartea cere și eleganță, nu te agiți ca o…

-E elegant ca atunci când presezi flori în carte, nu? Ca doamnele… zise ea cu un zâmbet pierdut undeva-n zare.

……….

-Suntem precum floarea de mac. Cu fructul ei interior. Ascunși altora și fideli nouă. Ne împăunăm cu câteva petale ce iau ochii multora și adormim mintea celor care reușesc să ne vadă fructul dinăuntru. Aceia suntem. Imuni fructelor noastre opiacee, dezorientanți celor care ne văd cu adevărat. Știi ce rămâne după o anestezie, Said? i se adresă Acela doctorului. Durerea. Tu faci față?

……..

Locul ți-era clar, în minte. Rondul cu maci. Lângă amintirea lui taică-tu. „Trebuie să știi când să ieși din scenă“, îngânai.
Încercai o potrivire. (O ultimă improvizație. )
Țineai în mâna dreaptă cuțitul găsit pe scări mai devreme. Îl strângeai tare, cuprins de acel tremur straniu. Ajuns în dreptul florilor de mac, ai tăiat corola unuia. Erai curios să te vezi altfel. Taică-tu îți spusese, de mic, să nu strivești niciodată corola de minuni a lumii, dar pe-atunci vorbele lui îți provocaseră doar un zâmbet amar. Ai lăsat petalele de mac răsfirate-n iarbă și ai mai încercat un gând. Cu Elena. Lena, cum o alintai tu. Strângeai, iar, cuțitul în mână. Cu putere.
„Prea mult timp s-a pierdut“, ai mai apucat să spui.

Coperta: Irina Maria Gănescu


Featured Image by Ulrike Leone from Pixabay

Renunţarea – din „Vindecare şi recuperare”


În loc să opunem rezistenţă vieţii, ne lăsam purtaţi de ea şi ne supunem lui Dumnezeu. Aceasta este înţelepciunea lui Tao care ne învaţă că salcia se îndoaie în vânt, dar stejarul, care nu se apleacă, se rupe. În loc să ne opunem la ceea ce se întâmplă atunci când ne julim bărbia, nu trebuie decât să fim ca o salcie în bătaia vântului şi să urmăm cursul evenimentelor, renunţând a le opune rezistenţă. În felul acesta, părăsim un câmp de energie negativ şi plin de durere, de resentimente, mânie şi teamă. Teama se situează la nivelul de minus 100, un câmp de energie joasă aflat la mare distanţă de bucurie. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât sentimentul de fericire este mai intens. Atunci putem, în sfârşit, să facem alegeri, să manifestăm bunavoinţa şi chiar să acceptăm că ceea ce ni se întâmplă este exact ce ne trebuie ca să facem faţă situaţiei; toate acestea ne vor propulsa la nivelul 380 – un câmp cu energie foarte înaltă.

pg 240: Cap X – Durerea şi suferinţa

Vindecare şi recuperare – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.