Discernământul non-emoţional #acceptarea

Dinamica eului în Acceptare

Acceptarea se aplică atât lumii interioare, cât şi celei exterioare.

Prin educaţie spirituală, devine evident faptul că eul, prin structura sa intrinsecă, este predispus la erori de percepţie şi că, prin disponibilitatea de renunţare la poziţionalităţi, aceste tulburări de percepţie sunt depăşite. Maturitatea Acceptării include capacitatea de a accepta cu seninătate atât limitele personale, cât şi cele general umane fără pierderea respectului de sine, pentru că judecăţile de valoare şi-au pierdut validitatea şi acum sunt considerate ca fiind, în primul rând, opţiuni arbitrare şi personalizate. În felul acesta, părerile personale sunt detronate şi îşi pierd tendinţa de dominare prin presiune emoţională.

În acest moment, Conştiinţa (supraeul) devine benignă pentru că “i s-au scos colţii” şi, în consecinţă, nu mai este nevoie să o negăm, să ne temem de ea sau să o proiectăm asupra lumii. Prin acceptare, în locul negării moralizatoare ca formă de reprimare, pornirile animalice sunt acceptate ca făcând parte din natură şi ca fiind echilibrate de caracteristicile umane pozitive. Prin depăşirea atitudinii critice, nici cele mai primitive porniri instinctuale nu mai trebuie să fie compartimentate, deformate ori atribuite altora. Astfel, deşi pornirile primitive încă există şi sunt recunoscute, nu se acţionează asupra lor. Acceptarea exclude pretenţiile şi permite obiectivitatea realistă.

La acest nivel, discernământul non-emoţional ia locul atitudinii critice, care, de obicei, e intens emoţionalizată prin furie, indignare, denunţare şi atac injurios. Deşi este evident că există multe elemente şi forţe în lume care dăunează vieţii şi fericirii omeneşti, nu este necesar să le urâm sau să le demonizăm, ci să ţinem seama de ele şi să le evităm. Astfel, ceea ce cândva a fost demonizat, acum este privit mai degrabă ca o vreme mai rea, ca o maree sau ca o forţă a naturii, luată în calcul, dar nu detestată. Viaţa nu continuă prin ura împotriva fulgerului, ci prin evitarea locului unde există probabilitatea ca el să lovească.

Eul se teme de pierderea suveranităţii sale iluzorii, care, de fapt, nu este decât grandomanie. De o mult mai mare importanţă decât aerul pompos este înţelepciunea pătrunzătoare precum şi observarea şi analiza, care sunt facultăţile intelectului şi ale inteligenţei neperturbate de emoţionalitate şi prejudecată. Emoţiile întunecă înţelegerea, semnificaţia şi sensul care nu se pot dezvolta şi nu pot evolua pe deplin decât la un nivel mai înalt al conştiinţei, care este lipsit de emoţionalitate şi poziţionalităţi.

Astfel, nivelul Acceptării luminează calea spre următoarea etapă evoluţionistă: Raţiunea şi Logica.

Fragment din Capitolul 12: Acceptarea

Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Sursa oricărei existenţe #Sinele

Sursa universului şi a oricărei existenţe rezidă într-o potenţialitate a Puterii Infinite şi lipsite de formă. Din supremul Nemanifestat s-a născut universul manifestat în forma domeniilor lineare şi nonlineare. Forma are locaţie şi durată. Ceea ce este lipsit de formă este nonlocal şi în afara timpului.

Mintea umană este conştientă de sine datorită unui principiu general şi a unei realităţi existente numite, de regulă, „conştiinţă“. Aceasta este condiţia subiectivă responsabilă atât pentru conştienţa propriei existenţe, cât şi pentru conţinutul experimental al existenţei pe care îl numim viaţă.

În vreme ce evenimentele pe care le atribuim vieţii personale sunt înregistrate în memoria personală, toate evenimentele din univers, indiferent cât de minore (precum un gând pasager) sunt înregistrate în câmpul infinit şi impersonal al conştiinţei, dincolo de timp, localizare şi amintire. Este ca şi cum spaţiul înregistrează pentru totdeauna tot ceea ce se întâmplă. Această înregistrare este apoi discernibilă şi disponibilă întotdeauna, printr-un fenomen fiziologic simplu, numit test kinesiologic. Acest lucru este posibil deoarece răspunsul kinesiologic este mediat de conştiinţa nonlocală.

Conştiinţa este o calitate invizibilă a vieţii ce are proprietatea unică de a reacţiona la un stimul real, deoarece acesta are sau a avut o existenţă în realitate, fiind, prin urmare, „adevărat“.

Dacă o afirmaţie adevărată este prezentată conştiinţei umane în mod verbal, sau, pur şi simplu, păstrată tăcut în minte, tonusul muscular al corpului se întăreşte automat ca semn al recunoaşterii adevărului. În contrast, el slăbeşte ca răspuns la falsitate, deoarece aceasta nu are o existenţă reală. Prin urmare, conştiinţa poate fi asemănată cu un bec care funcţionează în prezenţa electricităţii (adevărul), dar nu mai luminează dacă îi dispare sursa de electricitate (falsitate).

Fragment din Prolog – Sinele-Realitate şi subiectivitate – David R.Hawkins, M.D., Ph.D.

Pe Scala Nivelurilor Conştiinţei, Acest volum calibrează la valoarea 999.8, cu 20 de sutimi mai puţin decât un Avatar precum Buddha, Iisus, Krishna.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-sinele-realitate-si-subiectivitate-cartea-daath

Greşelile fac parte integrantă din procesul de învăţare – din Transcenderea nivelurilor conştiinţei

Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

continuare din Politica eului/Ura

Un studiu al istoriei civilizaţiei dezvăluie rapid că nu numai indivizii, ci şi popoare întregi, s-au prăbuşit şi au dispărut ca o consecinţă directă a incapacităţii minţii omeneşti de a face diferenţa între adevăr şi falsitate. Milioane de oameni, ţări şi generaţii întregi sunt devastate în mod repetat de credinţe, false iluzii, precum şi de eşecul în a-i recunoaşte pe liderii non-integri. Astfel, renumita lucrare a lui Mackay “Deziluziile populare extraordinare şi nebunia mulţimilor” a fost editată în mod constant, începând din 1841.

Pentru că evoluţia conştiinţei este progresivă atât la nivel individual, cât şi colectiv, trecutul, prin selecţie, pare a fi negativ comparativ cu prezentul. Învăţăturile se pot trage numai prin trăirea experienţelor pe parcursul unui continuum temporal; prin urmare, există întotdeauna ceva în plus faţă de ceea ce poate fi cunoscut ipotetic. Astfel, în realitate, la 25 de ani nu putem deţine toate informaţiile care se acumulează până la vârsta de 50 de ani. Toţi ne spunem “dacă aş fi ştiut, aş fi făcut altfel”. În felul acesta, cu ajutorul umilinţei, putem observa că fiecare moment dat include o limitare. Ceea ce am fost cândva nu mai există în acest moment – suntem alţii. Greşelile fac parte integrantă din procesul de învăţare, iar aceasta este soarta condiţiei umane însăşi.

Dat fiind că mintea conştientă este limitată, ea compensează acest lucru substituind supoziţii (care nu-s altceva decât o “ghicire” mai educată) şi, prin urmare, la nivel operaţional, alegerile şi deciziile se bazează pe opţiunile care par a fi cele mai bune, aşa cum spune şi dictonul lui Socrate.

Vinovăţia spirituală este o consecinţă a sistemelor morale, etice şi religioase care, deşi contribuie la sentimentul de culpabilitate, mai includ şi nişte procedee, verificate în decursul timpului, menite eliberării din ghearele acesteia. De exemplu: confesiunea, iertarea, penitenţa, rededicarea către principiile spirituale, precum şi faptele bune, serviciile făcute în mod dezinteresat ori eforturile umanitare. Culpabilităţii i se poate da şi o utilizare pozitivă: ca motivator al schimbării în bine. În plus, o vinovăţie aflată în marje rezonabile reprezintă şi dovada faptului că avem o conştiinţă şi că, prin urmare, suntem corijabili. Psihopaţilor le lipseşte acest element, iar asta îi face să meargă înainte orbeşte, repetând încontinuu aceleaşi greşeli şi scufundându-se prin  urmare din ce în ce mai adânc. Astfel, persoanele orientate spiritual pot fi recunoscătoare că deţin nişte standarde după care îşi pot construi viaţa şi care pot juca rolul unor ghizi interni realişti ai propriului comportament.

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/stiinta-si-spiritualitate/david-r-hawkins-transcenderea-nivelurilor-constiintei-scara-spre-Iluminare-cartea-daath