Nu forţaţi transformarea #fluxul

Petreceţi o mulţime de timp ajutând diverse persoane care nu se ajută singure? Cât de tare vă frustrează lucrul acesta? Cât de epuizaţi vă simţiţi după un astfel de efort?

Dacă este un tipar pe care-l întâlniţi frecvent în viaţa voastră, este foarte posibil să aveţi personalitatea unui „ocrotitor”, adică a cuiva care doreşte să aducă ceva bun în viaţa altora. S-ar putea să aveţi o inimă bună şi să simţiţi că cei pe care încercaţi să-i ajutaţi nu se pot, în mod obiectiv, ajuta singuri. Credeţi-mă că înţeleg foarte bine lucrul acesta pentru că şi eu sunt exact la fel şi am „beneficiat” de un tipar cumplit în trecut, când lăsam la o parte propriile mele nevoi şi alergam cu sufletul la gură să ajut pe oricine puteam.

Ceea ce trebuia să conştientizez era că toţi oamenii au aceeaşi legătură cu Sursa pe care o aveam şi eu. Au şi aceeaşi însuşire de a-şi folosi creativitatea şi intuiţia pentru rezolvarea propriilor probleme. În plus, mai au şi aceeaşi capacitate de a întreprinde demersurile necesare pentru a se elibera de propriile tipare. În final, a trebuit să-mi dau seama că, de fapt, le făceam rău altora dacă rezolvam problemele în locul lor; dacă procedaţi în felul acesta, şi voi le faceţi un rău.

Ştiu că aţi putea crede exact opusul, dar este adevărat ce vă spun. La un moment dat din viaţa mea eram atât de epuizată de faptul că-i ajutam tot timpul pe alţii să facă lucruri pe care erau perfect apţi să le facă ei înşişi, încât a trebuit să apelez la sfaturile unui life coach pentru a-mi da seama cum puteam să-i ajut pe alţii fără să mă distrug pe mine însămi. Spre completa mea uimire, acesta mi-a adus la cunoştinţă că eram un „agasant spiritual”. Am reacţionat violent: „Un agasant spiritual? Eu? Bine, dar eu îi ajut!” De fapt, avea dreptate.

Fiecare individ trebuie să-şi folosească forţa co-creatoare pentru rezolvarea propriilor probleme şi crearea unei vieţi mai bune. Prin soluţionarea problemelor altor persoane în locul acestora, le răpiţi forţa personală, încrederea în sine şi capacitatea de a-şi însuşi lecţiile necesare pentru a crea o viaţă împlinită şi plină de vigoare. Sunteţi „agasanţi spirituali” pentru că nu le permiteţi să înveţe să-şi asculte propria intuiţie, să simtă satisfacţia de a stăpâni o nouă deprindere sau de a se vindeca de o afecţiune, sau, încă, de a deveni cu adevărat independenţi. Îi împiedicaţi să-şi asume în mod concret responsabilitatea pentru ei înşişi şi viaţa lor sau de a-şi folosi puterea propriei minţi spre binele lor. Indiferent cât de mult v-aţi dori să rezolvaţi problemele altora în locul lor şi cât de dureros este să urmăreşti suferinţa altcuiva, în ultimă instanţă fiecare trebuie să şi le rezolve pe cont propriu; individul însuşi trebuie să depună efortul de a se vindeca de o afecţiune, de a face afacerea să meargă, de a pune capăt problemei pe care o are cu băutura, de a ieşi dintr-o relaţie abuzivă, de a-şi înfrunta şeful sau de a rezolva orice altă problemă.

Pentru a înţelege mai bine acest lucru, gândiţi-vă la filmul Star Wars. Ar fi putut Yoda să lupte în locul lui Luke? Sigur că ar fi putut. Atunci de ce nu a făcut-o? Fiindcă pentru Luke era mult mai bine, pe termen lung, să înveţe să „folosească forţa” şi să-şi accepte puterea personală decât să simtă că era neputincios şi că avea în permanenţă nevoie de Yoda pentru a fi protejat. Prin însuşirea lecţiilor mai aspre, Luke a devenit apt să facă tot ce trebuia pentru a se apăra pe sine. Mai mult decât atât, decizia lui Yoda de a nu rezolva toate problemele lui Luke şi de a-i permite să înveţe să-şi folosească forţele proprii a fost o hotărâre luată din iubire. Nu-l abandona pe Luke şi nu era crud faţă de el. Dimpotrivă, i-ar fi făcut rău (devenind un agasant spiritual) dacă nu i-ar fi îngăduit să devină stăpân pe propriile forţe.

Ştiu că este mai uşor de spus decât de făcut. Poate că există o fiinţă iubită în viaţa voastră care pare să aibă tot timpul dificultăţi şi care vă cere încontinuu să i le rezolvaţi. Poate că cineva la care ţineţi are o problemă cu consumul de alcool sau vă cere mereu bani să-şi poată duce viaţa. Altcineva vă roagă să preluaţi voi treburile care îi revin pentru că suferă de dureri cumplite de cap sau are o situaţie familială complicată. Problemele pe care le întâmpinăm sunt numeroase şi când iubiţi pe cineva este îngrozitor să priveşti cum persoana respectivă trece prin dificultăţi. Nu puteţi, totuşi, să vă consacraţi tot timpul, toată forţa şi energia ajutorării cuiva apt să se ajute singur, dar care preferă, pur şi simplu, să nu facă lucrul acesta. Nu-i faceţi niciun bine acelei persoane. Mai mult, nu este nicio dovadă de egoism şi niciun lucru îngrozitor să refuzaţi să rezolvaţi problemele altcuiva sau să ieşiţi dintr-o situaţie neconvenabilă; este, mai degrabă, un gest de iubire din moment ce ajutaţi acea persoană să-şi însuşească lecţiile necesare pentru a-şi putea folosi forţa personală într-un mod cu adevărat pozitiv.

Nimeni nu se schimbă până nu este pregătit de schimbare; nici voi, nici prietenii voştri, nimeni.

Nu sugerez niciun moment că n-ar trebui să mai încercaţi să-i ajutaţi pe ceilalţi; când oamenii apelează la ajutorul vostru, ar trebui, dimpotrivă, să li-l oferiţi fără ezitare şi cu multă dragoste. Dacă, însă, constataţi că sunteţi atraşi în dramele lor personale, că vă străduiţi mai mult decât o fac ei înşişi să-i ajutaţi să depăşească o situaţie nefericită sau că le rezolvaţi în mod constant problemele, atunci este bine să vă daţi seama că vă epuizaţi puterile în favoarea acestui ataşament. În acest caz, luaţi distanţă faţă de situaţia respectivă. Le-aţi oferit instrumentele necesare pentru o viaţă mai bună, dar mai trebuie şi ca ei să-şi dorească să facă uz de ele; nu aveţi cum să forţaţi asta.

Oferiţi-le întotdeauna oamenilor aflaţi la ananghie o mână de ajutor, furnizaţi-le informaţii, dăruiţi-le iubirea şi înţelegerea voastră. Este alegerea lor ce vor face în continuare şi tot lor le aparţine decizia privind cursul pe care-l va urma viaţa lor. Este extrem de greu, dar trebuie să aveţi răbdare, să aşteptaţi şi să speraţi că sunt într-adevăr pregătiţi pentru schimbare. Veţi şti dacă este aşa, fiindcă vor începe să-şi asume cu adevărat responsabilitatea modificării propriilor tipare şi mentalităţi.

Amintiţi-vă doar că nu-i puteţi ajuta pe cei care nu se ajută singuri. Luke putea oricând să-l ignore pe Yoda şi să trăiască fără cunoaşterea sau forţa care i-au îngăduit să devină tot ce fusese menit să fie. Avem cu toţii de făcut aceeaşi alegere, şi anume de a ne folosi forţa mentalului pentru a învăţa să uşurăm curgerea vieţii sau să punem obstacole în faţa lui, rezonând pe frecvenţa dificultăţilor şi a sănătăţii precare.

Oferiţi-vă ajutorul, fiţi iubitori şi aşteptaţi să vedeţi dacă ceilalţi sunt pregătiţi să se agaţe de colacul vostru de salvare. În acest caz, aruncaţi-l înspre ei cu bucurie.

fragment din Fluxul:40 de zile pentru o transformare totală a vieţii, Tara Meyer-Robson

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/terapii-pentru-minte-inima-si-trup/tara-meyer-robson-fluxul-40-de-zile-pentru-o-transformare-totala-a-vietii-cartea-daath

Geniul #putereversusforta #davidrhawkins

Creativitatea şi geniul constituie locul geometric al atractorilor energetici puternici. Nu există nici un alt talent uman mai adecvat pentru crearea de noi câmpuri M sau pentru dezvăluirea universului învăluit; de fapt, acestea constituie domeniul explicit al creativităţii şi geniului. Deşi aceste procese strâns legate rămân învăluite în mister, există o serie de informaţii (destul de puţine totuşi) referitoare la natura esenţială atât a creativităţii, cât şi a geniului.

Istoria umană este înregistrarea luptei omului de a înţelege acele adevăruri pe care geniul le percepe ca evidenţe în sine. Prin definiţie, geniul este un stil al conştiinţei caracterizat de abilitatea de a accesa modele energetice superioare. Nu e ceva pe care omul “îl are”; nici ceva “ce este” omul. De regulă, aceia în care recunoaştem amprenta geniului nu vor să afirme acest lucru. O caracteristică universală a geniului este modestia. Întotdeauna, geniile au atribuit înţelegerea şi perspicacitatea lor unei infuenţe superioare.

Modelele energetice de atracţie au consonanţe armonice, asemeni tonurilor muzicale. Cu cât frecvenţa armonică e mai înaltă, cu atât puterea, la rândul ei, e mai mare. Însă geniul atinge un nou nivel armonic. Fiecare pas înainte în ceea ce priveste conştiinţa umană a survenit printr-un salt de la un model de atracţie iniţial la unul superior. Punerea întrebării originale activează un atractor; răspunsul se află în cadrul frecvenţei armonice a acestuia. Din acest motiv se spune că întrebarea şi răspunsul sunt cele două faţete ale aceleaşi monede şi că nu poate fi pusă o întrebare dacă nu există deja un răspuns la ea – altminteri n-ar fi existat modelul din care să fie
formulată întrebarea.

Geniul este exprimat adesea printr-o schimbare de percepţie – o schimbare a contextului sau a paradigmei. Mintea se luptă cu o problemă insolubilă, pune o întrebare şi e deschisă spre a primi un răspuns. Sursa din care provine acest răspuns a fost denumită în multe feluri, variind de la cultură la cultură şi de la perioadă istorică la perioadă istorică. În arta civilizaţiei occidentale, ea a fost în mod tradiţional identificată cu muzele, zeiţele inspiraţiei din mitologia greacă. Aceia care sunt modeşti şi recunoscători pentru iluminarea primită îşi păstrează capacitatea de a avea acces la geniu. Pe de altă parte, cei care atribuie inspiraţia propriului ego îşi pierd curând această capacitate sau sfârşesc prin a fi distruşi de propriul lor succes. Puterea superioară, ca o tensiune înaltă, trebuie mânuită cu respect.

Geniul şi creativitatea sunt experimentate subiectiv, ca o mărturie. Acesta este un fenomen ce depăşeşte sinele individual, sau eul. Capacitatea de a intui geniul poate fi învăţată, deşi adesea numai prin renunţare dureroasă, atunci când phoenixul geniului se ridică din cenuşa disperării după o luptă zadarnică cu insolvabilul. Din înfrângere se înalţă victoria, din eşec, succesul şi din modestie adevărata stimă de sine.

Geniul constituie una din cele mai mari resurse neexploatate ale societăţii noastre. Oamenii dăruiţi cu talente mari se bucură totodată de talente în multiple domenii. O persoană poate arăta genialitate în diferite domenii şi poate avea răspuns la o diversitate de probleme.

Societatea suferă o mare pierdere din cauza faptului că nu ştie cum să-şi educe geniile. Aceşti oameni nu sunt foarte costisitori, pentru că sursa geniului e impersonală şi adevăratul geniu e rareori interesat de bani sau de faimă. Cu toate acestea, societatea este adesea indiferentă sau chiar ostilă faţă de genii.

Oamenii de geniu sunt în mod notoriu percepuţi ca fiind neconvenţionali sau excentrici. Ceea ce este adevărat e că oamenii de geniu, datorită alinierii lor la atractori energetici superiori, au o perspectivă diferită asupra vieţii; prin urmare, lucrurile au o semnificaţie diferită pentru ei. Adesea, geniul este inspirat spre o activitate intensă prin intuiţii ce transced înţelegerea noastră.

Fragmente din Cap.XV : Geniul şi puterea creativităţii

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-putere-versus-forta-cartea-daath

Atelierul Copiilor – februarie 2020

Atelierul Copiilor îşi reia întâlnirile în 2 februarie. Conceput să servească dezvoltării copilului, dar şi rezolvării celei mai nocive probleme cu care se confruntă tacit – încrederea în potenţialul personal şi curajul de a folosi gândirea creativă – Atelierul este ca un organism care se adaptează mediului. Obiectivele principale nu se modifică, ci felul în care lucrăm împreună pentru a le împlini. Uneori se întâmplă să punem accentul pe conştientizarea corpului, antrenând astfel şi atenţia, şi inteligenţa emoţională. Alteori se poate să ne concentrăm mai mult pe creativitate şi interpretare.

Părerea participanţilor şi a părinţilor lor contează. Dar dacă auzi din gura unui copil “simt că am mai multă încredere în mine”, “simt că pot mult mai mult decât credeam”, “mă bucur de fiecare dată când vin la atelier pentru că ştiu că va fi altfel”, nu poţi decât să te bucuri, să ştii că ceea ce ai făcut a fost cu folos.

Copiez mai jos câteva paragrafe dintr-un articol de anul trecut.

Atelierele pentru copii au câteva obiective clare: dezvoltarea atenţiei conştiente, antrenarea memoriei prin tehnici creative,  stimularea creativităţii şi a inteligenţei emoţionale.

Încrederea în sine, curajul de a se exprima şi de a crea sunt efecte fireşti ale acestui tip de atelier de dezvoltare personală pentru copii. 

Folosind exerciţii speciale care antrenează lucrarea armonioasă a celor două emisfere cerebrale, am dovedit că într-un timp foarte scurt se pot învăţa “pe dinăuntru”, nu doar “pe dinafară” versuri care au rămas vii în memoria copiilor chiar şi după o lună. Logica şi creativitatea şi-au dat mâna în aşa fel încât totul pare a fi o joacă.

Lucas (11 ani): Eu am participat la toate ediţiile, mai puţin la două dintre ele, deoarece nu eram în Bucureşti. Când ajung la atelier mă simt de parcă intru în altă lume. De fiecare dată este vorba despre altceva. E interesant şi foarte plăcut.  Din păcate, timpul trece prea repede. Atelierul îţi antrenează atenţia şi perspicacitatea, iar pe mine m-a ajutat chiar şi pe partea de socializare cu alţi copii. De fiecare dată am plecat acasă fericit şi de-abia aşteptam să vină data viitoare.

Şi noi de-abia aşteptăm să ne revedem cu unii dintre copii şi să întâlnim copii noi. Noi, adică  Daniela Marin şi Mihaela Tolan, coordonatoarele acestui program.

Atelierul poate cuprinde 10 sau maximum, şi în mod excepţional, 12 copii. Înscrierile se fac în site-ul editurii.

Am oferit şi o reducere pentru înscrierea la cele trei ateliere din februarie şi martie. Linkul următor vă duce în secţiunea Atelier/copii de unde puteţi alege varianta dorită.

https://www.edituracarteadaath.ro/atelier/copii

https://www.facebook.com/events/2600489740170650/?event_time_id=2600489743503983