Percepția iubirii #oricepoatefivindecat

Aspectul esențial al contractului care stă la baza creării universului fizic este iubirea, ca primă intenție. Iubirea este prin urmare acel “adeziv” cosmic care ține toate laolaltă.

În timp ce fiecare dintre noi este o conștiință pură în curs de manifestare, scopul manifestării noastre este evoluția propriei noastre ființe, iar aceasta trebuie să includă iubirea, percepția de la nivelul Chakrei Verde, ca element esențial.

Atunci când ne naștem, iubirea este necesară nu numai pentru starea noastră de bine, ci chiar pentru supraviețuirea noastră. Dacă nu au sentimentul că sunt iubiți și doriți, copiii preferă să nu se mai nască sau se nasc cu tulburări ale sistemelor lor energetice. Putem spune, de fapt, că fiecare simptom, fiecare situație de ieșire din starea de echilibru care se poate produce în sistemul energetic uman are drept cauză fundamentală percepția absenţei iubirii.

Noi știm că fiecare simptom reprezintă tensiuni din conștiință și că aceste tensiuni reprezintă modalități diferite prin care ne ferim să ne manifestăm așa cum suntem cu adevărat. Aceasta se poate datora fie percepției că nu există iubire sau că ea ne-a fost luată atunci când ne-am manifestat așa cum suntem cu adevărat, datorită ideilor unor persoane cu privire la ceea “ce ar trebui” să facem. Deci, fie nu ne simțim iubiți sau demni de a fi iubiți, fie ne abținem să fim cei care suntem cu adevărat de teamă că ne va fi luată iubirea.

De multe ori repetăm aceleași scenarii în viață, reluări ale unor scene pe care le-am jucat și mai de mult. Personajele pot fi diferite, dar piesa este aceeași. Atunci când se întâmplă așa ceva, ne simțim confuzi și ne întrebăm: “De ce văd oare din nou același film? De ce oare trăiesc aceeași scenă?”

Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări trebuie să ne întoarcem la momentul în care am văzut pentru prima dată derularea acestei piese. Atunci scena a fost incompletă. Lipsea un ingredient. Dacă acel ingredient ar fi fost prezent, scena ar fi fost completă și nu ne-ar fi lăsat în conștiință întrebări și senti­mentul că ceva nu a fost dus până la capăt.

Acest element care lipsește este întotdeauna același. Este per­cepția de a fi iubiți. Întrebarea rămasă fără răspuns în conștiința noastră a fost ”Cum de s-a putut întâmpla așa ceva, când eu eram iubit?” Detaliile pot fi diferite, dar întrebarea rămâne aceeași, indiferent că scenariul se referă la părăsire, sau la percepția unor evenimente ca fiind rele, sau la neînțelegeri. ”Dacă aș fi fost iubit, toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Dar s-au întâmplat. Înseamnă, deci, că nu sunt iubit.”

Fragment din Cap.25, Vindecarea prin iubire din volumul Orice poate fi vindecat de Martin Brofman

Toleranţa părinţilor – David R. Hawkins

Întrebare: Dar despre emoţiile negative care apar la părinţi atunci când au de-a face cu copiii, ce ne puteţi spune?


Răspuns: Toleranţa faţă de comportamentele copiilor variază în funcţie de contextul cultural, de sex, vârstă, viziunea morală şi alţi factori. Accepţi lucruri în perioada grădiniţei pe care nu le mai poţi accepta în clasa a treia. Este des întâlnit ca părinţii să trebuiască să renunţe la aşteptările pe care le au ei faţă de copiii lor. Cum este situaţia în care un muzician expert are un copil fără nicio înclinaţie muzicală? Aşteptările sunt presiuni subtile pe care le punem pe ceilalţi care, în schimb şi în mod inconştient, vor reacţiona respingându-le. Când eşti părinte, vrei să renunţi la aşteptările şi la preferinţele tale. Dacă eşti expert la billiard, poţi să renunţi la dezamăgirea că puştiul tău n-are deloc talent pentru billiard?


O altă problemă des întâlnită este exagerarea parentală. Uneori părintele confundă iubirea pentru copil cu scutirea copilului de orice dificultate. La o anumită vârstă, iubirea poate deveni „dură“, adică să-ţi laşi copilul să-şi rezolve singur problemele pe care le-a făcut astfel încât să aibă şansa descoperirii resurselor sale interioare.

Fragment din Letting Go – Calea renunțăriiDavid R.Hawkins M.D.,Ph.D.

O seamă de întrebări – 2

Corpul omului mic nu este conceput pentru a supravieţui independent de omul mai mare. (Dar oare există vreun pui care să poată exista fără îngrijirea a cel puţin unuia dintre părinţii săi?) Bebeluşul nu se poate hrăni, nu se poate dezvolta fără ajutor din exterior. Până la vârsta la care s-au instalat deplin acele cunoştinţe despre necesităţile sale de bază, copilul este total dependent de cei care se pot îngriji de nevoile sale. Aşa apare şi se dezvoltă şi teama de a nu pierde sursele externe care-i asigură hrana şi toate cele necesare existenţei. Pe lângă nevoile strict materiale (hrană, apă, igienă), copilul are nevoie de iubirea, aprecierea şi atenţia părinţilor sau a celor care preiau responsabilitatea pentru creşterea lui. Astfel, încă din prima zi de viaţă se instalează frica de dispariţie precum şi cea de pierdere.

De ce copiii au tendinţa de a-şi minţi părinţii?

De ce mulţi dintre copii devin geloşi pe fraţii sau surorile lor mai mici?

De ce mulţi dintre copii sunt geloşi pe colegii de joacă, grădiniţă, şcoală?

Cum învaţă copiii să bârfească?

Este violenţa fizică manifestată faţă de ceva ce îţi deranjează confortul şi siguranţa un instinct primar?

“Copilul va crede cu inocenţă tot ce i se va spune. Apoi, conştiinţa neprotejată a copilului cade pradă ignoranţei colective, dezinformării şi falselor sisteme de credinţă (care au distrus în ultimile milenii capacitatea omului de a fi fericit).
În realitate, programarea rezultată astfel este necorectabilă, ca şi cum n-ar exista vreun mecanism disponibil pentru a testa autenticitatea materialului cu care este programată mintea copilului.” – fragment din cartea Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde de David R. Hawkins, Ph.D., M.D.

“Inocenţa copilului este ceea ce a crezut greşeala sau programul negativ în primul rând. Inocenţa este cea care priveşte la televizor şi crede naiv tot ce vede, acceptând programele negative datorită lipsei de discernământ.

Inocenţa copilului nu are nicio alarmă, nimic care să-i spună: “Aceasta este o lume care urmăreşte să te programeze cu atât de multă negativitate câtă eşti tu capabil să primeşti.” De fapt, acea lume e foarte bine platită ca să facă asta, pentru că reclama este deseori bazată pe apelarea câmpurilor energetice negative. Toate fricile noastre, toate dorinţele şi nevoile de manifestare a mândriei sunt reprezentate sub nivelul 200. Ai nevoie de multă bunăvoinţă ca să devii conştient că înăuntrul nostru există inocenţă, şi că acea inocenţă are nevoie să fie protejată.” – fragment din cartea Vindecare şi recuperare de David R. Hawkins, Ph.D., M.D.

Featured image from Pixabay – geralt