Problema sănătăţii #vindecaresirecuperare

Problema sănătăţii ocupă mintea unei mari părţi a populaţiei. Ca doctor, psihiatru şi cercetător spiritual, interesul şi atenţia mea s-au concentrat în domeniul sănătăţii şi al autovindecării.

În relaţia corp-minte-spirit este important de descoperit că trupul nu are cum să se experientizeze pe sine, să fie conştient de experienţă, de trăirea sa. Corpul este experientizat doar în minte. Corpul exprimă ceea ce există şi este păstrat în minte. Mintea, nici ea nu se poate experimenta pe sine, ci trebuie să fie experimentată dintr-un câmp energetic şi mai înalt, denumit conştiinţă. O fiinţă umană progresează de la forma lineară densă către ceea ce este lipsit de formă, mereu în creştere şi nonlinear. Până la urmă, se ajunge la experimentarea experienţei însăşi, acest câmp fiind denumit conştienţă.

Relaţia dintre corp, minte şi spirit este foarte importantă atunci când luăm în discuţie subiectul sănătăţii. Conştiinţa însăşi trebuie să fie înţeleasă deoarece întreaga experienţă se petrece doar în interiorul conştiinţei. S-a descoperit că, graţie puterii câmpurilor energetice, vindecarea apare din atitudine şi din sistemele de credinţe ce sunt menţinute în mintea noastră. Prin urmare, sănătatea este o expresie a nivelurilor de conştiinţă.

Pentru a fi mai uşor de înţeles pentru mintea logică, Harta Conştiinţei se bazează pe relaţia matematică dintre câmpul energetic rezultat în urma calibrării câmpurilor energetice ale esenţei a mii de lucruri, inclusiv atitudini, sentimente, percepţii şi credinţe. Din acest model în care puterea relativă a câmpurilor energetice este calibrată, se poate observa că Apatia, care calibrează la 40, are o putere mai mică decât Frica ce calibrează la 100. Frica, pe de altă parte, are mai puţină putere decât Curajul, care calibrează la 200.

Nu numai că aceste câmpuri de energie au niveluri diferite de putere, dar putem observa şi că există un anumit sens, o direcţie în care se îndreaptă câmpurile energetice. La nivelul Curajului, scala progresează în sus, dincolo de nivelul energetic 200, către Neutralitate, Bunăvoinţă, Acceptare şi Iubire. Aceste câmpuri dau energie, hrănesc şi sprijină viaţa şi adevărul, astfel crescându-se starea de a fi. La baza Hărţii (sub 200) sunt nivelurile care nu reprezintă adevărul în om. Adevărul începe să domine la nivelul 200 al conştiinţei.

Dacă pornim de la baza scalei şi mergem în sus la nivelul 600, trecem de câmpurile dualităţii şi iluziei. Lasăm în urmă identificarea cu sinele mic, sau ceea ce mai este numit ego, şi ne mutăm în câmpurile Iluminării. Câmpurile energetice ale marilor fiinţe iluminate – marii maeştri spirituali sau avatarilor – începe de la 600 şi continuă până la nivelul 1000.

Sănătatea înseamnă să fii plin de viaţă, de vioiciune, care este expresia unui câmp de energie. Corpul exprimă şi se supune celor ce sunt în mintea noastră, în funcţie de gradul în care este menţinută în minte negativitatea, efectul ei observându-se proporţional în sănătatea fizică a corpului. Dimpotrivă, cu cât este mai mare energia pozitivă a celor ce sunt menţinute în minte, cu atât mai puternic pozitiv este câmpul energetic al vieţii.

Fragment din Cap.3 – Sănătatea

Vindecare şi recuperare David R. Hawkins

Din Capitolul 7: Pe muchie de cuţit #DescoperireaPrezenteiluiDumnezeu

Pe muchia cuţitului: cum se poate rămâne pe creasta valului

Martorul/observatorul reprezintă o atitudine contemplativă de echilibru. Fenomenele apar şi dispar. Individul trebuie se renunţe la dorinţa de a experimenta fenomenele sau de a „gusta” experienţa doar de dragul experienţei.

De remarcat că sentimentele şi gândurile se formează şi se estompează asemenea valurilor. Anticiparea viitorului este deseori consecinţa, izvorâtă din teamă, a tentativei de a-l controla. Teama, controlul şi anticiparea sunt asociate cu îndreptarea concentrării asupra părţii anterioare a valului experimentării. Dimpotrivă, cramponarea de gânduri şi sentimente fie şi pentru 1/10 dintr-o secundă după ce creasta valului v-a depăşit, înseamnă să vă concentraţi asupra trecutului şi să vă agăţaţi de acesta. Concentrarea trebuie să se manifeste asupra crestei valului însuşi, în momentul în care acesta se desface în acea deschidere spre „experimentare”, pe durata a 1/10.000 dintr-o secundă. Identificarea acestui „interval” este posibilă datorită însuşirii intrinseci a conştiinţei/conştientizării, care nu poate fi subiect al amânării. Nu este ceva care să poată fi ales prin percepţie, fiindcă percepţia se deplasează cu exact aceeaşi viteză ca şi gândirea.

Conştientizarea/conştiinţa se află imediat sub sau imediat deasupra rolului de martor/observator. Este silenţioasă şi nemişcată, asemenea cerului sau spaţiului. Prin renunţarea la anticipare, cramponare, căutarea plăcerii sau evitarea neplăcerii, concentrarea rămâne fixată pe muchia de cuţit a crestei momentului fugar. Adoptând această poziţie stabilă, gândirea şi imaginile se retrag treptat şi dezvăluie faptul că acel câmp care stă la baza lor este activat de dorinţa şi de intenţia gândirii însăşi.

Pe măsură ce concentrarea şi interesul se mută de la conţinut la observator/martor, se va descoperi că acesta este o emanaţie a conştiinţei ca şi conştienţă şi o însuşire nonlineară, impersonală primară, imanentă şi autonomă.

Cu toate că această meditaţie/contemplaţie poate părea neobişnuită sau incomodă la început, fiind în acord cu voinţa energiei Divine ea ajunge până la urmă să se poziţioneze de la sine, fără niciun efort. În cazul în care informaţiile la care suntem spectatori nu sunt nici dorite, nu trezesc nici rezistenţă şi nici nu li se conferă valoare fiind considerate drept „ale mele”, acestea încep să se restrângă şi, la un moment dat, dispar. Fiecare dintre ele, pe măsură ce se iveşte trebuie, în schimb, lăsată în seama lui Dumnezeu; astfel se dezvăluie sursa de energie silenţioasă, dornică să fie gândită sau experimentată. Pentru a o dezenergiza, nu trebuie decât să lăsaţi această dorinţă în seama lui Dumnezeu.

Fragment din volumul Descoperirea Prezenţei lui Dumnezeu – non-dualitatea devoţională, David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Featured Image by Kanenori from Pixabay 

Tauroctomia #revelatiasoareluiinterior

Viaţa nu face elecţii, ci selecţii; pentru noi, oamenii, este o auto-elecţie, o alegere dacă să participăm sau nu la evoluţie.

„Criza“ este ocazia de a evolua, de a recunoaşte adevăratele noastre origini, de a discerne între nenumăratele feluri de comunicare şi de a ne elibera de sclavia timpului unic şi liniar. E ca un „zeu“ care face ca viaţa umană să fie o cursă cu obstacole spre moarte, iar societatea să fie nemiloasă in faţa suferinţei. Nu suntem obligaţi să-l venerăm. Toate procesele vitale ale corpului, de la orgasm până la fecundare, de la secreţia hormonală la regenerarea celulară, au ritmuri de miliarde de ori mai rapide decat cele ale „zeului unic“ care a fost corelat cu banii şi datoria. Acestea sunt evenimente biologice şi demonstrează că „zeul“ nu este unic.

Şi nu doar atat. Natura se transformă într-un ritm accelerat de care se vorbeşte doar în treacăt la televizor. Un exemplu este vara din 2012: gheţarii de la poli s-au topit până la un nivel care, după predicţiile ştiinţifice, urma să fie atins abia în 2020. „Experţii“ nu ştiu ce se întâmplă cu Terra. Religiile au vorbit mereu de pace, dar niciodată n-au promovat dezarmarea. Spiritualitatea vorbeşte de meditaţii, rugăciuni şi holism, propune idei înţelepte, însă… ce este Viaţa?

Dacă Viaţa este o Forţă universală aşa cum propun eu aici, atunci se explică de ce evoluează prin întâmplări punctuale, neprevăzute, provocând dispariţia unor specii vechi şi apariţia altora noi, mai evoluate decât precedentele. Evoluţia genetică nu implică doar corpul, ci şi mintea cenuşie, aceea blocată în şanţurile perimate ale repetiţiei şi cuvintelor deşarte, blocată într-o maşinărie. Însă nu e nevoie să combatem mecanismele, ci doar să înţelegem că ele trebuie să lucreze în serviciul oamenilor şi nu al guvernului.

Pe 21 decembrie 2012 nu a venit „sfârşitul lumii“ şi nu va veni niciodată, după părerea mea. Putem, dacă dorim, să contribuim la dispariţia puterii care ne-a asuprit timp de milenii, puterea unei minţi cenuşii, „logice“ şi sclave a „zeului unic“: timpul şi derivatele sale. Problema lumii este economia? Nu! E ignoranţa.

Nu ştim ce este Viaţa, de ce ne naştem, trăim şi suferim pentru a atinge ţeluri ce se evaporă ca mirajele în deşert, apun în faţa acelui mare mister care e moartea. Ştim însă că universul observabil— 4% din întreaga masă calculată – a început, de câteva decenii, să-şi accelereze expansiunea. Cauza este o energie întunecată „misterioasă“- în procent de 74% – o forţă imensă care acţionează la scară mare şi mică.

Expansiunea înfrânge atracţia gravitaţiei. Numeroase cărţi vorbesc despre legea atracţiei, necesară pentru a avea. Aici se propune expansiunea celor ce vor să fie părtaşi la o lume fără limite şi hotare.

Conştiinţa e Viaţă, Calea spre participarea la Evenimentul iminent: revelaţia că realitatea reală nu e cea care se arată în faţa ochilor noştri sau a ştiinţelor care o interpretează şi cred în „zeul“ unic, timpul. Universul real— 100% din masa calculată— este organic şi comunică în moduri pe care creierul uman le foloseşte deja, moduri ce unesc lumile şi sfidează „zeii“, ideile ce ne-au întemniţat într-un orizont mărginit şi doar… aparent.

Conform teoriei Big Bang-ului, universul observat ar avea o vârstă de 13 miliarde de ani. Şi îşi accelerează expansiunea în doar cateva decenii? Această informaţie ar fi de ajuns pentru a înţelege că ne apropiem de sfârşitul timpurilor, adică de începutul unei noi ere. Este întoarcerea la epoca de aur, prosperitatea de care rasa umană se poate bucura recunoscând arma principală a oricărei puteri: separarea, în special cea dintre cer şi pămant.

„O singură Forţă, Viaţa, uneşte şi animă lumi nesfârşite“ scria Giordano Bruno în anii 1500. Această Forţă a fost descoperită spre sfârşitul secolului XX şi i s-a dat un nume  ştiinţific: „electroslabă“, fiind ascunsă de falsa convingere că nu poate avea efecte asupra speciilor biologice. În schimb, Forţa se manifestă prin clipe fugitive pe care aparatele nu reuşesc să le surprindă, dar noi le putem simţi dacă ne îndreptăm atenţia spre noi înşine, acţiune care dilată timpul dacă abandonăm anxietatea care îl scurtează, înfruntând „cunoaşterea“ ce ignoră efectele Sale permanente.

Recunoaşterea Vieţii este un eveniment epocal care se conturează rapid fiindcă nu priveşte corpul, ci mintea minoră, cea oprimată de „zei“, corodată de ideile dominante. Acestea sunt concepţiile comune despre spaţiu, timp şi materie, stâlpii unei „cunoaşteri“ ce n-a fost confirmată niciodată, „dinozaurii mentali“ care se apropie de extincţie.

Există o Minte Superioară capabilă să comunice în direct cu Viaţa care, la fel ca orice Forţă, este eternă, independentă de spaţiu şi timp şi prezentă în ceea ce mulţi se simt îndreptăţiţi să dispreţuiască: materia, în special în cea frumoasă, organică, ce ne compune corpul şi care este dotată cu sensibilitate şi calităţi extraordinare. „Moartea“ minţii minore este, de fapt, moartea unei mentalităţi care crede in „limitele resurselor“ atât de temute şi de propovăduite de orice putere.

Dacă Viaţa este Forţa pe care fizicienii o numesc „electroslabă“, aşa cum propun eu, putem înţelege de ce „limitele“ sunt toate false, derivate din crezul în „zeul“ unic, timpul liniar, şi în toate ideile sau zeii care se prosternează in faţa pretinsei sale suveranităţi.

Astăzi, săraca minte minoră şchiopătează, nu se mai regăseşte în tabloul obişnuit şi desuet. Se ataşează de „noi“ spiritualităţi, de „noi“ idei care, însă, în multe cazuri nu explică şi nici nu rezolvă marele mister al Vieţii şi al mijloacelor sale invizibile de a comunica cu toţi şi toate.

Mintea minoră este „bestia triumfătoare“, cum o numea Giordano Bruno, în faţa unei situaţii care i se pare dramatică:

„moartea“ ideilor cu care se identifică. Este asemănătoare cu „moartea a doua“ citată în Evanghelie, efectul unei operaţii pe care primii creştini o numeau „tauroctonie“ şi pe care o sculptau in numeroasele lăcaşuri de cult închinate zeului Mithra din acea epocă. Taurul este mintea minoră ce acţionează ca o bestie, e condiţionată de credinţa în limite şi în păcat, de convingerea că acestea sunt efectele unei pedepse divine. „Uciderea taurului“ este actul necesar pentru cel care vrea libertatea şi, de aceea, îşi reduce la tăcere mintea robotică şi foloseşte Mintea Superioară.

Nu este un mit: aceasta e materia albă, cea mai insemnată şi mai nobilă porţiune a creierului uman, sediul Conştiinţei.

„Ştiinţa i-a recunoscut funcţiile cruciale, dar nu şi modalităţile prin care comunică, diferite de cele pe care ştiinţa insăşi le foloseşte: electricitatea, matematica şi atât de lăudata fizica cuantică. Aceasta din urmă este utilă multor tehnologii, dar nu rezolvă adevărata criză, care nu este financiară ci priveşte demnitatea pe care omenirea o poate recuceri, recunoscând

in cele din urmă semnificaţia „condamnărilor“ biblice şi a „păcatului originar“, adică ignorarea limbajului prin care omul şi universul comunică.“

Fragment din Introducere – Revelaţia soarelui interior, Giuliana Conforto

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/revelatia-soarelui-interior