Activarea energiei #CaleaEnergiei

Meditaţia, vizualizarea, atenţia şi disciplina: cheile de acces la conştiinţă

          Exerciţiile de meditaţie din această carte activează tipare ale fluxului de energie din corp care stimulează apariţia unor stări specifice de conştiinţă. Energia este dinamică şi interactivă. Aceasta se deplasează prin corp urmând trasee precise (meridiane energetice), este colectată şi transformată în anumiţi centri care pot fi identificaţi (chakre) şi radiază în exterior prin câmpul energetic (aura). Energia, ca vibraţie, străbate toate aceste structuri, creând un mozaic de modele geometrice în permanentă schimbare. Fiecare astfel de model reprezintă o reacţie particulară la un anumit eveniment şi este influenţat de gândurile, sentimentele, atitudinile şi convingerile voastre. Modul în care vă gestionaţi fluxul energiei reflectă calitatea fiinţei voastre, iar calitatea fiinţei voastre atrage spre voi viaţa pe care o trăiţi. Activarea acestor fluxuri de energie vă poate schimba viaţa.

Activarea energiei

Corp-mintea este vehiculul de care dispuneţi pentru a explora oceanul de forţă vitală în interiorul căruia trăim, iar acest vehicul este perfect echipat pentru o astfel de călătorie. Configuraţia fluxului de energie interioară vă determină nivelul de conştientizare, pe când gândurile, atitudinile, emoţiile şi atenţia influenţează configuraţia energiei voastre. Utilizarea activatorilor de energie are efect asupra a două abilităţi importante: activatorii de energie amplifică senzitivitatea energetică şi sporesc capacitatea de interacţiune conştientă la acest nivel.     

Imaginaţi-vă canalele energetice ca pe nişte magistrale cu bretele de ieşire şi căi de acces secundare. Pentru a ajunge într-un loc anume, aveţi mai multe variante de trasee. Energia voastră urmează căi diferite, ca reacţie la stimuli diferiţi. Gândiţi-vă, de exemplu, cum s-ar putea deplasa energia la apariţia unui eveniment nefericit. S-ar putea mobiliza de-a lungul meridianelor rinichilor şi vezicii urinare, pentru a vă asigura un plus de energie fizică. În acelaşi timp, imaginaţi-vă un val de energie pătrunzând în chakra bazală (a rădăcinii) – care vă activează instinctul de supravieţuire – şi inundarea cu energie a chakrei celui de-al treilea ochi – care vă activează percepţia spirituală. Aura voastră ar putea emite un scut de energie protectoare. În toate aceste structuri va fi trimisă cât mai multă forţă vitală, creând astfel o configuraţie a fluxului de energie care să vă asigure supravieţuirea. Dacă aţi putea obţine un instantaneu al energiei voastre din acest moment, aţi observa un tipar de activare foarte clar conturat.          

Acum, haideţi să vedem cum ar putea răspunde energia voastră la un eveniment diferit. Gândiţi-vă că participaţi la o ceremonie importantă, să spunem că vă căsătoriţi. În această situaţie, energia voastră s-ar putea mobiliza de-a lungul meridianului inimii atunci când vă accesaţi sufletul. S-ar activa chakra a doua, cea a energiei sexuale creative şi a pasiunii, precum şi chakra inimii şi chakra coroanei[1]. Aura voastră ar radia, în învelişurile ei exterioare, pe frecvenţa superioară a energiei iubirii. Un instantaneu al acestui tipar energetic ar dezvălui un nivel de activare cu totul diferit de cel din exemplul precedent şi ar corespunde unui nivel de conştienţă cu totul diferit.        

Dacă sunteţi asemenea majorităţii oamenilor, atunci nici voi nu vă daţi seama de deplasarea energiei şi de tiparul pe care-l îmbracă aceasta la un anumit moment dat. Cu toate acestea, energia se deplasează în permanenţă şi, pentru că reacţionează la obiectul vostru de interes emoţional şi mental de moment, tinde să parcurgă acelaşi tipar în mod repetat, asemenea gândurilor voastre. Tot aşa cum gândirea şi aşteptările voastre ajung să se fixeze în anumite tipare, la fel se întâmplă şi cu energia corespunzătoare lor. Cu cât fluxul energiei utilizează mai mult o anumită cale, cu atât aceasta are o probabilitate mai mare de a fi parcursă şi în viitor.

Din moment ce energia este creatoarea realităţii, utilizarea în mod repetat a aceluiaşi tipar are ca efect obţinerea aceluiaşi rezultat în viaţa voastră. Numeroşi oameni, de exemplu, rămân fixaţi pe ideea/tiparul de supravieţuire, chiar şi atunci când nu există nicio ameninţare. Percepând orice situaţie de viaţă ca pe o posibilă ameninţare, energia se aşează în aceeaşi configuraţie şi astfel sunt atrase, de fiecare dată, aceleaşi condiţii de viaţă. Fixarea într-un singur tipar vă poate face să pierdeţi numeroase alte posibilităţi. Exerciţiile de meditaţie din această carte vă ajută să ieşiţi din tiparele stereotipe, reactive şi să accedeţi la nivelurile superioare.


[1] Sahasrara sau „lotusul cu o mie de petale”. (n. tr.)

Fragment din volumul Calea Energiei, Synthia Andrews, N.D.

Featured Image by Ben Johnson from Pixabay 

Starea de libertate interioară #davidrhawkins #3iunie

3 Iunie – Iubire şi recunoştinţă, Maestre! ❤

Cum ni se transformă viaţa atunci când suntem angajaţi într-un proces constant de renunţare? Ce devine posibil?

În starea de renunţare nu mai depindem de lumea exterioară ca sursă de satisfacţii, pentru că am descoperit sursa fericirii în noi înşine. Fericirea este împărtăşită cu ceilalţi, astfel încât în relaţiile sentimentale persoana aflată în starea de renunţare constituie un sprijin, manifestă compasiune, este încurajatoare, răbdătoare şi tolerantă. Apreciază meritele şi valorile celorlalţi, manifestând consideraţie faţă de sentimentele lor. Se renunţă la luptele pentru putere, la nevoia de a avea „dreptate“ şi la impunerea propriului punct de vedere. Se instalează automat o atitudine nemoralizatoare, iar ceilalţi sunt ajutaţi să se dezvolte, să înveţe, să experimenteze şi să-şi dezvolte potenţialul. Ceilalţi sunt acceptaţi cu naturaleţe şi bunăvoinţă.

Ne simţim relaxaţi, dinamici şi plini de energie. Evenimentele de viaţă se succed în mod automat şi fără niciun efort. Nu mai răspundem solicitărilor altora din spirit de sacrificiu şi nu mai „renunţăm“ la ceva în favoarea altor persoane; ne punem în schimb, cu toată iubirea, în serviciul celorlalţi şi al întregii lumi. Evenimentele de viaţă sunt privite mai degrabă ca oportunităţi decât ca provocări. Ca personalitate, suntem blânzi şi deschişi, dornici să renunţăm şi să ne încredinţăm în permanenţă ca urmare a desfăşurării şi continuării procesului interior de neîncetată revelare.

Pe măsură ce procesul îşi urmează cursul, simţim că în noi se petrece o transformare interioară. Aceasta ne face să simţim consecvent un sentiment de recunoştinţă, satisfacţie şi certitudine în privinţa ţelurilor noastre. Trăim mai mult în prezent, fără să ne preocupe trecutul sau viitorul. Alegem să ne expunem cu încredere evenimentelor de viaţă pentru că am preluat din nou puterea pe care o încredinţaserăm lumii. Sentimentul de putere şi invulnerabilitate ne face să simţim o serenitate interioară.

La început, trăim identificarea: „Eu sunt trupul.“ Pe măsura continuării procesului de renunţare devine cât se poate de evident că „Eu nu sunt trupul, sunt mintea care experimentează existenţa unui trup.“ Renunţând la tot mai multe sentimente şi sisteme de convingeri, realizăm la un moment dat că „Eu nu sunt nici mintea, ci ceea ce constată şi experimentează mintea, emoţiile şi trupul.“

Prin contemplare interioară ne dăm seama că ceva din noi rămâne constant şi neschimbat indiferent de ce se petrece în lumea exterioară sau cu trupul nostru, cu emoţiile sau mintea.

Această conştientizare aduce cu sine o stare de deplină libertate. Ne descoperim Sinele interior. Starea tăcută de Conştientizare care stă la baza oricărui gest, oricărei activităţi, sunet, sentiment sau gând se revelează a fi dimensiunea eternă a păcii. Când ne identificăm cu această Conştientizare, încetăm să ne mai aflăm sub influenţa lumii, a trupului sau a minţii şi intrăm într-o stare de linişte interioară, calm şi pace profundă.

Ne dăm seama că este ceea ce căutam dintotdeauna fără să ştim, pentru că ne rătăciserăm într-un labirint. Ne identificaserăm din greşeală cu fenomenele exterioare din viaţa noastră agitată – cu trupul şi trăirile sale, cu obligaţiile noastre, cu serviciul, cu titlurile deţinute, cu activităţile, problemele şi sentimentele noastre. Acum, însă, ne dăm seama că suntem spaţiul fără de sfârşit în care se întâmplă toate fenomenele. Nu suntem imaginile pâlpâitoare care-si joacă rolul pe un ecran de cinema, ci ecranul însuşi – martorul care nu analizează ci doar observă desfăşurarea filmului vieţii, cel fără de început şi fără de sfârşit, cu potenţialul său infinit. Aceste realizări treptate ale adevăratei noastre naturi pregătesc terenul pentru Realizarea Absolută a identităţii Conştiinţei prin însăşi Divinitatea.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/letting-go-david-r-hawkins-calea-renuntarii-cartea-daath

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-carti-colectie

Conştientizare #CaietulDariei #NOIinsecolulXXI

CONŞTIENTIZARE
Am aflat că sufletul meu poartă răni.
Dumnezeu mi-a deschis ochii şi m-am văzut înconjurată de oglinzi. În acele oglinzi vedeam răni, şi monştri, şi durere, şi tristeţe… Şi toate astea purtau numele meu.
Am văzut un Ego chinuit, lovit, frustrat, plângând şi încercând din greu să îşi ascundă lacrimile. (nu se făcea! el trebuia să fie puternic; aşa i se spusese). M-am uitat bine la el: Ego-ul meu, căruia, timp de 20 de ani i-am tras palme peste faţă, l-am împroşcat şi scuipat, l-am surghiunit şi sugrumat.
Învăţasem că e rău, că trebuie redus la tăcere, redus la zero!
Acum îl vedeam pentru prima dată cât de îndurerat şi însângerat era. Şi toate astea, tot „tratamentul“ ăsta nu făcuse din el altceva decât un animal speriat, care încerca să muşte, doar pentru a fi lăsat în pace. Da. Avea dreptul să fie.
La urma urmei, tot ce încercase să facă a fost să acopere rănile. Nu se pricepea să le vindece şi îi era frică de durere; aşa că încerca doar să mă ferească.
Eu l-am biciuit. Apoi l-am învinovăţit pentru pierderi şi dureri. Nu erau ale lui! A lui era doar frica!
Rănile erau în alte oglinzi.
Într-una dintre oglinzi am văzut altceva. Pe altcineva. Nu-mi purta numele.
Nu plângea, nu tremura, nu se văita. Mă privea zâmbind, puţin trist.
M-am uitat bine la ochii ăia. Mă iubeau tăcut.
Aştepta.
M-am apropiat.
Tăcea. Mă privea. Aştepta.
Marginile oglinzii dispăruseră. Nici măcar ideea de oglindă nu mai era.
Eram atât de aproape încât, dacă ar fi fost o persoană, i-aş fi simţit mirosul pielii, i-aş fi auzit pulsul.
Dar nu avea contur. Avea OCHI, care mă priveau şi mă iubeau, puţin trişti, în tăcere.
Nici eu nu mai aveam contur, nu mai aveam margini, nu mai aveam timp, nu mai aveam nume.
— Cine eşti???
— Eu sunt.
— Eşti eu?
— Eu sunt.
— Ce vrei?
— Eu sunt.
M-am apropiat până ce ochii mei i-au atins pe ai lui. Iris în iris, ţipam!!!
Tăcea. Iubea.
Ochii mei s-au contopit cu ai lui. Vedeam prin ochii lui. Ochii mei erau ai lui.
EU SUNT

Fragment din Caietul DarieiNoi în secolul XXI – Volumul 2

Fotografia originală realizată de Ana Maria Stefănescu (din spectacolul de lansare a Volumului 2, 17 decembrie 2014)