Capitolul 11 – Compendiul emoţiilor – incepe printr-un exerciţiu deosebit de folositor:

Exerciţiu de discernere a semnificaţiei emoţiilor

1. Faceţi o pauză înainte de a citi descrierea unei emoţii.
2. Amintiţi-vă un moment în care aţi simţit foarte clar emoţia respectivă.
3. Cu ochii minţii, imaginaţi-vă că trăiţi acea emoţie. Examinaţi-vă faţa, tensiunea musculară, ochii. Observaţi fiecare detaliu al limbajului corporal şi fiecare expresie în timp ce resimţiţi emoţia respectivă.
4. Pătrundeţi în amintirea acelei emoţii şi simulaţi adoptarea unui limbaj corporal, ca şi când v-aţi pune o mască. Pătrundeţi-vă de sentimentul pe care vi-l dă această emoţie. Exageraţi emoţia; duceţi-o la extrem. Din interiorul ei studiaţi-vă tensiunea musculară, chipul, privirea, câmpul de energie.
5. Unde se îndreaptă energia şi ce efecte produce? Care este mesajul transmis de sentimentul respectiv?
6. După ce obţineţi informaţia, îndepărtaţi masca limbajului corporal pe care l-aţi adoptat şi ieşiţi din amintirea aceea.
7. Imaginaţi-vă că staţi sub o cascadă de energie. Faceţi un duş de energie şi lăsaţi să dispară toate resturile emoţiei respective.
8. Acum citiţi descrierea şi comparaţi-o cu experienţa voastră. Dacă cele două diferă, nu o respingeţi pe niciuna. Puneţi deoparte ce nu se potriveşte şi păstraţi-l ca referinţă.

Urmează descrierea emoţiilor – in ordine alfabetică, de la anxietate, la vinovăţie.

„Emoţiile se adresează direct esenţei noastre şi devin baza percepţiilor noastre instinctive şi intuitive. Sunt decodificări ale frecvenţei care ajunge în câmpul nostru energetic şi interacţionează cu trupul, inclusiv cu toate învelişurile sale impregnate de energie. Esenţa noastră vorbeşte acelaşi limbaj emoţional iar când suntem conectați la centrul fiinţei noastre suntem în dialog cu universul conştient.

Esenţa sinelui reprezintă centrul nostru spiritual şi energetic. Pentru unii esenţa sinelui o constituie sufletul; alţii o numesc minte, ca în definiţia dată de dicţionarul Merriam-Webster: „esenţă imaterială, principiu însufleţitor sau cauză motrice a vieţii”.[1] Esenţa este păstrătoarea sinelui autentic, ne îndrumă pe cale şi ne arată care este ţelul vieţii noastre. Există cinci impulsuri esenţiale pe care ne străduim să le satisfacem pe măsură ce înaintăm prin viaţă. Fiecare din aceste impulsuri predomină într-o anumită perioadă a vieţii şi este un lucru rar şi minunat ca toate cele cinci să fie echilibrate şi să se afle în deplinătatea lor simultan.”

[1] „Mind.” Merriam-Webster.com.