Înotând în Marea Schimbării #iunie #reduceri

  Înotând în Marea Schimbării, apărută ca de niciunde, de parcă s-ar fi revărsat toate ploile în valea Pământului într-o singură zi, avem nevoie de rezistenţă fizică, de transformări mari ale performanţelor corpului. De mai bine de cinci decenii, sportivii se antrenează şi în săli virtuale, astfel dovedindu-se că ceea ce mintea crede – acţiunea “imaginată” şi virtuală – determină comenzi pe care creierul şi întregul sistem nervos le transferă în tot corpul, inclusiv în sistemul muscular. Cele două realităţi paralele – prezenţa corpului aşezat într-un scaun, conectat la diverse aparate şi prezenţa sa imaginată pe o pistă de alergare – se suprapun cu succes pentru cei mai mulţi sportivi. Pentru o minte cu abilităţi avansate de imaginare, rememorarea senzaţiilor avute pe o pistă reală, cum ar fi adierea aerului, mirosul pistei, întreaga colecţie de informaţii adunate prin aparatele de recepţie ale simţurilor fizice, toate aceste produse ale percepţiei formatoare de realitate se aliniază cu uşurinţă, fuzionând într-una singură.

Încă din anii ’70 există clinici şi spitale care aplică verificarea kinesiologică pentru a afla care este cel mai bun tratament pentru fiecare corp în parte. Poate că boala are o singură denumire, dar felul în care se manifestă fiecare corp este diferit. Se foloseşte această metodă în multe alte domenii, în ultima vreme fiind din ce în ce mai frecvent întânită în demonstrarea efectelor medicinii energetice şi chiar a unor tehnici şi tratamente din sfera psiho-emoţională.

Noua lume în care am păşit irevocabil odată cu anul 2020 solicită fiecăruia după cum s-a pregătit anterior. Unora imense schimbări, altora schimbări mai mici, şi acesta e doar începutul. “Normalitatea” este în curs de redefinire şi va rămâne astfel probabil încă mulţi ani.

Sunt absolut necesare transformări ale gândirii şi ale trăirilor emoţionale, mai corect spus ale răspunsului la modificările chimice, hormonale, psihice din mediul intern, ale răspunsului fiecărui corp/sistem aflat sub impulsurile forţelelor mediului înconjurător. Intern şi extern, mecanismul vieţii umane este intrinsec arondat unui proces evident al evoluţiei căreia îi face faţă sau nu, astfel explicându-se şi “selecţia naturală”.  Există totuşi ceva care transcende percepţiile, convingerile şi reacţiile omului închis între marginile dualităţii. Unii îi spun suflet, alţii îi spun spirit, alţii conştiinţă. Convingerea în existenţa acestei “supravieţuitoare eterne” este o alegere individuală, chiar dacă putem arunca întotdeauna vina pe “moştenirile transgeneraţionale”, pe karma sau pe mediul în care ne-am format. Dacă această convingere-credinţă ne serveşte întrucâtva binelui suprem, atunci este cazul să-i acordăm o mai mare atenţie. Dacă nu avem o asemenea credinţă şi nu ne interesează reala identitate, motivul existenţei “necerute” în această lume, acum, atunci este cazul să ne orientăm toate aptitudinile către o supravieţuire cât mai confortabilă, deschizând larg dar cu mare atenţie gândirea, accesând logica în primul rând.

Evoluţia corpului uman este dependentă nu doar de adaptarea la realitatea fizico-materială-socială înconjurătoare, dar mai ales de capacitatea de a-şi schimba modul de percepţie şi, implicit, de reacţie, de a găsi acele noi convingeri, acel nou set de gânduri-comenzi prin care să stimuleze activarea acelor informaţii din potenţialul său, pe acelea care să-i sprijine mai mult decât supravieţuirea. Potenţialul este perfect, “după chipul şi asemănarea” creatorului, creaţiei sau, pur şi simplu, prin sine însuşi. Sau… omul se poate elibera din închisoarea convingerilor, poate renunţa la tot ceea ce îl limitează, chiar poate fi fericit.

Incapacitatea sau încăpăţânarea de a rămâne ancoraţi într-o anumită perspectivă, înfăşuraţi de stâlpii principiilor care s-au prăbuşit sau sunt în curs de prăbuşire, nu serveşte nici supravieţuirii, nici evoluţiei. Cel mai dificil lucru de obţinut, discernământul, capacitatea de a cunoaşte adevărul ori de a cunoaşte ceea ce serveşte binelui suprem al fiecăruia, se dovedeşte mai uşor accesibil acelora care au făcut ceva paşi în direcţia unei dezvoltări plenare – spirituale, intelectuale, fizice – înaintea anului 2020. Dar, să nu uităm zicala “cei din urmă vor fi cei dintâi”. Un context extraordinar etalează şi oferă imense şanse celui care îşi doreşte adevărul cu adevărat.

Ofertele lunii iunie, printre care Colecţia “David R. Hawkins”, “Sinele: Realitate şi Subiectivitate”, “Letting Go-Calea renunţării” (David R. Hawkins), “Calea Energiei” (Synthia Andrews), “Prezenţa”, cele două volume (Rupert Spira), “Revelaţia soarelui interior” (Giuliana Conforto), “Puterea spirituală a empatiei” (Cyndi Dale), “Universul holografic” (Michael Talbot), “Ce naiba ştim noi, de fapt?” – în aceleaşi condiţii grafice cu originalul în limba engleză, “What the Bleep Do We Know? – pot fi accesate aici:

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath

Vă doresc sănătate, bucurii şi spor, altfel spus iubire, înţelepciune şi voinţă!

Daniela Marin

Letting Go – Calea renunţării – David R. Hawkins – o recapitulare ca de sărbătoare

O zi de recapitulare şi… o surpriză, aşa, de sărbătoare:

Între 28 noiembrie şi 3 decembrie, inclusiv… TRANSPORT GRATUIT pentru această carte! Se pot comanda şi altele pe lângă ea, evident. 🙂

Prin curier rapid sau prin Poşta Română, în limita a 25.00 lei cost/expediţie.

Comandă aici: https://www.edituracarteadaath.ro/letting-go-david-r-hawkins-calea-renuntarii-cartea-daath

(Transportul este gratuit pentru colecţiile din site şi pentru orice comandă în valoare de 120.00 lei.)

Indiferent ce apare în factura din site şi în mesajul primit prin email, costul transportului va fi suportat de Editura Cartea Daath!

Şi-acum, să recapitulăm fragmentele extrase din această excepţională carte, o carte fundamentală care chiar schimbă paradigma!

(apăsaţi pe titlu-textul albastru, este linkul către respectivul fragment; se va deschide o pagină cu articolul)

 Renunţă la sentimentele din spatele întrebării.

Creierul este o hologramă ce traduce un univers holografic.

Gândurile sunt nişte contrafaceri, nişte fantezii care ascund realitatea.

Energiile diferite alcătuiesc tipare atractoare sau niveluri de conştiinţă.

Suntem spaţiul inocent în care se desfăşoară programarea.

Cel mai mare regres îl constituie, însă, orgoliul religios şi a te considera îndreptăţit să-i omori pe cei care nu împărtăşesc convingerile tale.

Letting Go-Calea renunţării

 

 

Sinele: Realitate si Subiectivitate

Fragmentul de azi:”Dependentul este dependent de experienţa bucuriei Sinelui” – David R. Hawkins

Sinele – Realitate şi SubiectivitateDavid R. Hawkins

Din Capitolul XII – Emoţiile

Dorinţa

Bucuria calibrează de la nivelul 540 în sus; drogurile calibrează abia la nivelul 80 sau mai jos. Deci, cum ar putea o substanţă care calibrează abia la nivelul 75 să „cauzeze“ o experienţă care se poate situa în marjele superioare ale nivelului 500?

Evident, răspunsul este că, pur şi simplu, nu poate. Prin analogie, am putea spune că drogurile împrăştie norii în aşa fel, încât soarele poate străluci. Eul naiv atribuie extazul, fericirea şi bucuria, drogurilor în sine. Dar, de fapt, lucrurile stau cu totul altfel.

Dependentul este dependent de experienţa bucuriei Sinelui şi, prin urmare, repetă ceea ce crede a fi singura cale de a avea acces la acea experienţă. Chiar şi o singură experienţă de acest gen este de neuitat. Tentaţia este faţă de bucuria sentimentului Sinelui şi nu faţă de drogul în sine.

Pentru aspirantul spiritual, dorinţa şi ataşamentul constituie obstacole în calea progresului şi, pe măsură ce apar, ceea ce simbolizează ele poate fi predat lui Dumnezeu. În acelaşi timp, şi poziţionalităţile pe care le semnifică pot fi identificate şi abandonate la rândul lor, deoarece devin poveri progresive.