Capitolul 7-Formularea #tehnicakinesiologica

Fragment din

Capitolul VII: Analiza punctelor critice din viaţa de zi cu zi

„…trebuie să subliniem încă o dată câteva aspecte ale formei în care punem întrebările. Precizia frazei este de o importanţă capitală. De exemplu, întrebarea poate suna astfel: “Oare această decizie este una bună?” Dar ce anume înţelegem prin “bună”? Bună pentru cine şi în ce segment temporal? Întrebările trebuie definite foarte atent. Ceea ce considerăm noi că e rău sau bun e o chestiune mai curând subiectivă; ceea ce crede universul despre aceasta poate fi un lucru destul de diferit.

Motivaţia are un rol foarte important în interogaţie. Întrebaţi întotdeauna la început: “Pot întreba asta?” Niciodată nu puneţi o întrebare dacă nu sunteţi pregătiţi pentru răspuns; faptele pot fi destul de diferite de ceea ce credeţi în mod obişnuit. Deşi există un oarecare potenţial pentru supărări emoţionale generate de folosirea nechibzuită a acestei metode, experienţa a dovedit că prin continuarea interogaţiei contexul se va lărgi şi se vor vindeca neliniştile. Să zicem că o tânără întreabă “E oare sincer prietenul meu?” “E oare el ceva bun pentru viaţa mea?”, iar răspunsurile sunt negative. Ea este dezamăgită să descopere că iubirea şi interesele lui sunt egoiste. Dar, continuând cu întrebările, primeşte şi o soluţie. “Oare această relaţie se va sfârşi cu suferinţă?” (Da). Şi mă scutesc de multe suferinţe prin faptul că aflu asta?” (Da) “Pot învăţa ceva din această experienţă?” (Da).

La un nivel mai practic, aceeaşi tehnică poate determina dacă o investiţie e una cinstită sau nu, sau dacă putem sau nu avea încredere într-o anumită instituţie. Putem prezice cu exactitate potenţialul noilor dezvoltări, nu numai în sfera marketingului, ci şi în domeniile cercetării medicale şi ingineriei. Putem verifica viabilitatea măsurilor de siguranţă de pe marile tancuri petroliere. Putem judeca în avans utilitatea şi oportunitatea strategiei militare. Putem stabili cine este potrivit pentru a guverna şi putem distinge omul de stat dintre politicieni. În cazul unui eveniment media, putem spune imediat dacă reporterul sau intervievatul spune sau nu adevărul, iar dacă îl spune, ce nivel de adevăr exprimă. (Dacă încercaţi acest lucru în timpul ştirilor de seară, puteţi avea o revelaţie şocantă: de multe ori, toate persoanele publice mint.)

Vreţi să ştiţi dacă e bine să cumpăraţi această maşină la mâna a doua? Simplu. Dacă un vânzător spune adevărul? Tot simplu. Dacă noua dumneavoastră cucerire este o carte câştigătoare? Dacă acest produs merită cumpărat? Dacă angajaţii dumneavoastră sunt demni de încredere? Care e gradul de siguranţă al noului dispozitiv? Cât de integru, competent şi talentat este un anumit doctor sau avocat? Care este cel mai bun terapeut, profesor, antrenor, dentist sau mecanic? Ce niveluri ale conştiinţei sunt necesare pentru ca anumite instituţii publice să-şi exercite îndatoririle în mod optim?

Această capacitate de a distinge imediat adevărul de fals are un potenţial atât de valoros pentru societate, încât considerăm potrivit să documentăm şi să verificăm anumite aplicaţii practice în cadrul cercetării noastre.”

Nota editorului: Nu uitaţi că răspunsurile sunt corecte dacă persoanele care folosesc tehnica au un nivel de conştiinţă de minimum 200 (Nivelul Adevărului, al Curajului, nivelul pro-viaţă) şi că, în realitate, nu sunt întrebări, ci afirmaţii.

Putere versus forţă – determinanţii ascunşi ai comportamentului uman, David R. Hawkins, M.D., Ph.D

featured Image by chenspec from Pixabay 

Asumarea responsabilităţii #calearenuntarii

În starea de acceptare este posibil să ne uităm trecutul, la fel şi pe al altora şi să ne vindecăm de resentimente. Este de asemenea posibil să descoperim darurile ascunse în evenimente din trecut faţă de care ne-am revoltat, să înţelegem inclusiv semnificaţia lor karmică. De la acest nivel este posibil să ne creăm un context diferit din care să privim trecutul şi să-l vindecăm.

La capătul nivelului acceptării devenim siguri de viitor şi astfel putem merge mai departe în nivelurile iubirii şi ale păcii. Raţiunea şi logica devin instrumentele pentru împlinirea acelui potenţial.

O altă caracteristică a nivelului acceptării este că nu mai suntem preocupaţi de judecăţile moralizatoare, de „bine“ sau de „rău“. Devine evident ceea ce merge şi ceea ce nu merge. Este simplu de observat ceea ce este distructiv şi ceea ce este constructiv, fără de-a judeca şi a mai denumi ceva „diabolic“. Se elimină vinovăţia ce însoţeşte toate judecăţile împotriva altora şi împotriva noastră. Apoi înţelegem sensul afirmaţiei: „Nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat!“

La nivelul acceptării se manifestă şi o scădere a preocupării faţă de „a face“, o creştere a atenţiei asupra calităţii fiirii în sine şi a perfecţionării capacităţii noastre interioare de a fi iubitori şi de a ne îngriji de alţii. Cu toate că încă mai pot apărea sentimente negative, ele sunt din ce în ce mai rare şi sunt uşor de rezolvat. În general, funcţionarea noastră este din ce în ce mai uşoară iar activităţile zilnice aproape că nu se mai observă datorită absenţei efortului de a le face.

Emblema acestui nivel este asumarea responsabilităţii pentru conştiinţa noastră.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/letting-go-david-r-hawkins-calea-renuntarii-cartea-daath

 

 

Atelierul spiritual al Pământului

Î: Cum se poate ca viaţa şi experienţa umană să se exprime în asemenea extreme, de la oribilul de nedescris până la sublim?

R: Lumea poate fi privită ca un atelier spiritual în care consecinţele greşelilor din trecut pot fi îndreptate astfel încât, în cazul cel mai fericit, „vom alege altfel de această dată“.

Consecinţele acţiunilor din trecut nu se datorează vreunei judecăţi sau vreunui mecanism de „pedepsire“ din partea universului spiritual; ele sunt, pur şi simplu, înnăscute design-ului său intrinsec. Nu sunt nici bune, nici rele. Omul nu va fi pedepsit de vreun Dumnezeu arbitrar pentru erorile sale din trecut ci, în schimb, le urmează firul până la consecinţele lor şi învaţă că ceea ce este descris drept „păcat“ este, de fapt, o eroare bazată pe ignoranţă. Civilizaţia evoluează de la conştienţa primitivă către una din ce în ce mai dezvoltată, ca, în cele din urmă, să ajungă la înţelegere.

Continente întregi trăiesc încă în mizerie, sărăcie şi distrugere haotică. Această lume ar putea fi descrisă ca un purgatoriu deoarece include întregul spectru de posibilităţi, de la josnicia extremă până la sfinţenie. Modelele sunt identificabile în inconştientul colectiv, unde psihanalistul elevţian Carl Jung a indicat că se găsesc arhetipurile.

Să spunem că, din neatenţie, cineva scapă un chibrit aprins în hambarul cu fân, iar hambarul arde. Incendierea hambarului nu reprezintă o pedeapsă pentru scăparea din neatenţie a chibritului; pur şi simplu, este vorba de faptul că acest chibrit a pus în  mişcare o condiţie ce a determinat, la rândul ei, un lanţ de evenimente. Dacă cineva ar fi dorit să dea foc hambarului, atunci efectul ar fi putut fi considerat o recompensă. Dacă acest lucru nu a fost dorit, atunci efectul poate fi considerat o pierdere. În realitate, nu este nici una nici alta.

Spiritul evoluează de-a lungul unor perioade mari de timp, cu reîncarnări periodice în cadrul atelierului spiritual al Pământului, menite creşterii şi reparaţiilor. În momentul în care toate reparaţiile au fost terminate, viaţa pământească îşi pierde valoarea şi atracţia, iar renaşterea în domeniul uman încetează.

Fragment din volumul  Sinele lat dr des transp

Sinele: Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins  

 

 

 

 

Featured Image by Alexas_Fotos from Pixabay