Germana și vioara #adrianordean

Nu am vrut să învăț germana sub nicio formă. Aveam mari probleme la joacă, cu copiii. Pentru că mama era nemțoaică, am fost dat la o parte de nenumărate ori din diferite jocuri sau echipe constituite acolo, pe loc, pe câmpul de joacă. Copiii mi-au spus că nu se joacă cu mine pentru că sunt Hitlerist. Asta li se spunea probabil acasă.

După ce am mai crescut puțin, am priceput că am greșit și am încercat din nou cu germana, dar nu a mai ieșit nimic. Mai vorbeam cu doamna Pavlovici, atunci când treceam prin curtea plină de găini, rațe, gâște și iepuri. Oricum, băteam zilnic drumul ăla, pentru că acolo erau wc-urile, în fundul curții. Abia când ne-am mutat în centru, am scăpat de spălatul la lighean și am descoperit și eu dușul și trasul apei la toaletă.

Când am împlinit 6 ani, părinții m-au dus la Liceul de Muzică (Școala de Muzică) unde am trecut cu succes un examen format din două probe: examinatorul bătea într-o masă cu partea neascuțită a unui creion, un fel de frază ritmică pe care eu, cu alt creion, trebuia să o repet identic. În faza a doua a examenului trebuia să reproduc cu la, la, la, o mică frază melodică, cântată la pian de același examinator. Testul ăsta l-am folosit și eu, mult mai târziu, în campania „Alege A.S.I.A.“, pentru a încerca să intuiesc aptitudinile muzicale ale concurentelor. Odată trecut acest mic examen, am început să studiez vioara, la preșcolari, iar peste un an, când am început școala generală, aveam un avantaj serios, față de ceilalți copii care erau veniți direct în clasa întâi. Am devenit coleg cu micul meu vecin și cel mai bun prieten din copilărie, alături de care am mers în aceeași clasă până târziu, la liceu, acum unul din cei mai mari muzicieni de jazz din România: Mircea Tiberian.

Continuarea #înlecturaautorului:

sau

Pseudofabula şi turneul în China #adrianordean

O parte din experienţa turneului  “tineretului român” în China,  tineret din care făcea parte şi formaţia Roşu şi Negru în anul 1984, povesteşte autorul în înregistrarea de mai jos. După povestire, îi puteţi asculta vocea din înregistrarea originală a piesei, aşa cum a apărut pe albumul Pseudofabula (1985). Compozitor al faimoasei piese, chitarist şi vocalist, Adrian Ordean a compus acest cântec pe versurile poetului Traian Furnea.

“Piesa are 30 de ani vechime și a fost probabil una din cele mai cunoscute piese din repertoriul formației Roșu și Negru și este, cu siguranță, una din cele mai inspirate piese scrise de mine, ever. A învins timp de peste 30 de ani orice obstacol, iar mii de copii au adormit în timp ce părinții lor le cântau acest cântec și alte mii de copii l-au învățat și l-au cântat la grădiniță, la școală și mai târziu la concerte. Eu, după atâția ani în care am auzit zeci și sute de interpretări ale Pseudofabulei, am impresia că piesa nici măcar nu îmi mai aparține.”

În carte veţi găsi multe şi inedite povestiri din perioada cât a fost membru al trupei Roşu şi Negru şi multe altele despre Pseudofabulă.

Iar acum, ascultaţi o parte din “turneul în China”:

Şi, nu uitaţi, lansarea cărţii se întâmplă mâine, la ora 17, în cadrul LibFest, târgul online de carte organizat de Libris.ro.

Invitaţi: Liviu Antonesei, Adrian Lesenciuc, Mihai Godoroja, Bogdan Dragomir şi Daniela Simionescu.

https://www.libris.ro/lp/LibFest