Literatura în “Adevăr versus falsitate”-David R. Hawkins

„În zilele noastre, părinţii îngrijoraţi au răsuflat uşuraţi când au descoperit că seria Harry Potter calibrează peste valoarea 200, ca şi lucrările lui Tolkein şi altele care şi-au concentrat tema de cercetare asupra adevărului şi a integrităţii (aşa cum s-a întâmplat şi cu poveştile vrăjitorului din Oz). Aşa cum se reflectă din opera scriitorilor de mai sus, viaţa poate fi văzută ca o piesă moralizatoare, o comedie, o tragedie, ori o fantezie, în funcţie de percepţia şi intenţia fiecăruia.

Literatura implică prezumtiva subiectivitate şi participare a cititorului. Intrinsecă oricăror scrieri, inclusiv cărţilor actuale despre Harry Potter, este tema eticii şi moralei implicite sau afirmate deschis, care reprezintă, de fapt, cheia fundamentală a dramei. Acest lucru contribuie la crearea nuanţei, a subtilităţii şi la alegerea cuvintelor prin care nişte forme de expresie pline de înţeles pun în evidenţă unicitatea stilului şi provoacă răspunsul cititorului loial. Calibrările producţiilor literare reflectă audienţa pentru care au fost create şi constituie indicativul nivelului de interes pe care îl prezintă un anumit scriitor vis-à-vis de cititorii săi.”

Extrase din tabelul calibrărilor pentru scriitori, pagina 160:

Dickens, Charles 540

Shakespeare 500

Twain, Mark 465

Dostoievski, Feodor 465

Whitman, Walt 460

Tolstoi, Lev 455

Lewis, C. S. 455

Hugo, Victor 455

Wilde, Oscar 440

Frost, Robert 440

Joyce, James 440

Walker, Alice 440

Dickenson, Emily 435

Adevăr versus falsitate: cum le putem diferenţia – David R. Hawkins, M.D.,Ph.D.

Featured Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay 

Dumnezeu – Adevărul absolut – David R. Hawkins

Din volumul Sinele: Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins, M.D.,Ph.D.

Cap. X: Natura lui Dumnezeu – pag.194-195

 

  1. Dumnezeu este simultan manifestat, ca Totalitatea şi Atotcuprinderea Întregii Creaţii, şi nemanifestat, ca Divinitate Supremă, Potenţialitatea Infinită şi sursa sau “vidul” anterior formei.
  2. Dumnezeu este infinit, dincolo de timp sau de reprezentări ale spaţiului ori ale localizării, fără de început şi fără de sfârşit.
  3. Dumnezeu este omniprezent, omnipotent şi omniscient.
  4. Dumnezeu este sursa şi substratul conştiinţei,conştienţei, cunoaşterii şi simţirii..
  5. Dumnezeu este unica sursă a energiei vieţii.
  6. Dumnezeu este sursa evoluţiei şi a Creaţiei care sunt unul şi acelaşi lucru.
  7. Dumnezeu este sursa şi prezenţa păcii, a iubirii, a nemişcării şi a frumuseţii.
  8. Dumnezeu este dincolo de toate universurile, dincolo de materialitate deşi este sursa a Tot Ceea Ce Este.
  9. Dumnezeu este singura sursă a existenţei şi a potenţialităţii de a fi.
  10. Dumnezeu este contextul absolut în care universul şi întreaga existenţă sunt conţinutul.
  11. Dumnezeu este, a priori, sursa fără formă a existenţei din toate formele.
  12. Dumnezeu nu se află în sfera intelectului sau ale celor ce pot fi demonstrate.
  13. Dumnezeu este sursa şi esenţa condiţiei subiective de a fi Sinele (‘I-ness’), denumită Iluminare.
  14. Dumnezeu este subiectivitatea radicală/fundamentală a Realizării Sinelui.
  15. Dumnezeu este imanent şi transcendent.
  16. Experienţa umană a Prezenţei lui Dumnezeu este identică în toate epocile, culturile, locaţiile.
  17. Efectul trăirii experienţei Prezenţei lui Dumnezeu asupra conştiinţei umane este transformativ şi este identic în toată istoria umană. Experienţa lasă o amprentă atemporală care este verificabilă prin calibrarea nivelurilor înregistrate ale conştiinţei.
  18. Esenţa lui Dumnezeu nu include slăbiciunile omeneşti precum părtinirea, dorinţa de control, favoritismul, dualitatea, judecarea, furia, mânia morală, resentimentul, limitarea, samavolnicia, vanitatea, răzbunarea, gelozia, represaliile, vulnerabilitatea sau localizarea.
  19. Variabilitatea reprezentărilor Divinităţii reflectă variabilităţile percepţiei umane şi proiecţiile impedimentelor pe care le proiectează eul, precum şi poziţionalităţile sale.
  20. În mod tradiţional, Puritatea Prezenţei lui Dumnezeu este esenţa inefabilei calităţi a sfinţeniei şi fundamentul termenului care o descrie: “sacru”. Ceea ce este golit de conţinut este echivalentul Inocenţei.
  21. Când sunt depăşite obstacolele mentaţiei şi emoţiontalitatea, structurile din care derivă ego-ul, atunci Sinele ca Dumnezeu Imanent, radiază în virtutea propriul său acord,  la fel cum străluceşte soarele după ce-au fost îndepărtaţi norii.
  22. Dumnezeu este contextul şi sursa unităţii karmice a întregii Creaţii, mai presus de toate descrierile sau de limitările perceptuale precum timpul sau spaţiul.
  23. Adevărul este verificabil doar prin identificarea cu el şi nu prin cunoaşterea despre el.

  

Adevărul absolut al acestor declaraţii despre Realitatea Divinităţii a fost coroborat în mod public pe 13 Iulie 2002, în faţa unei audienţe de peste 200 de oameni, în timpul unei conferinţe publice. Audienţa a fost împărţită în o sută de echipe de testare kinesiologică. Veridicitatea fiecărei declaraţii a fost testată simultan de toţi participanţii. Gradul de confirmare a fiecărei declaraţii a fost de sută la sută (nivelul calibrat 1000), iar procedura a fost înregistrată pe video. Scopul a fost acela de a prezenta lumii contemporane o documentaţie credibilă în privinţa Adevărului, furnizând astfel o metodă de validare independentă de datele istorice sau de autorităţile ecleziastice, care constituie adesea subiecte ale îndoielii pentru societatea modernă.

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/stiinta-si-spiritualitate/david-r-hawkins-sinele-realitate-si-subiectivitate-cartea-daath

 

Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare – David R. Hawkins

Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare            TRANSCENDEREA

Dr. David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Cuvânt înainte

Scopul lucrărilor anterioare a constat în explorarea şi explicarea unei noi tehnici de cercetare bazate pe conştiinţă, respectiv aplicarea ei în toate domeniile vieţii, incluzând experienţele şi întelegerile de natură spirituală. A urmat în mod natural dezvoltarea  unei ştiinţe pragmatice şi clinice a adevărului, ce putea fi folosită ca o busolă în vederea ghidării nesfârşitelor căutări umane ale adevărului.

După cum am descris şi în studiile anterioare, dată fiind structura ei intimă, mintea umană e incapabilă să discearnă adevărul de falsitate, acesta fiind un fapt de care omenirea este conştientă în mod dureros. Preţul acestei ignoranţe şi limitări s-a dovedit enorm: nu doar indivizi izolaţi, ci şi întregi civilizaţii au traversat numeroase perioade de agonie, suferinţă şi moarte.

Nivelurile conştinţei vor fi examinate în special pentru folosul studentului spiritual, al devotatului, precum şi al persoanelor integre interesate de autoîmbunătăţire. Prin analizarea diferitelor obstacole şi niveluri ce trebuie depăşite, unele principii ce sprijină evoluţia spirituală se dovedesc a fi autorevelatoare.

Prin urmare, lucrarea de faţă este mai degrabă un manual practic decât o analiză comprehensivă, asa cum a fost în cărţile anterioare (de exemplu, Secţiunea Întâia din Adevăr vs Falsitate). Dar, deşi au fost prezentate şi în lucrările anterioare, principiile fundamentale vor fi reluate din nou. Prin urmare, materialul pe care-l ţineţi în mâini se adresează şi căutătorilor frustraţi, care, deşi au citit totul şi au fost peste tot, asistând la tot felul de seminarii, constată că efortul lor e zadarnic (“Mintea e asemenea unui burete; a absorbit toate informaţiile, dar eu sunt tot în acelaşi loc”).

Deoarece nivelurile inferioare ale conştiinţei sunt cele mai dureroare şi mai dificil de îndurat, mi se pare cel mai potrivit să începem analiza noastră de la baza scării conştiinţei, chiar cu ele. Trebuie spus însă că, deşi sunt cele mai dureroase, acest lucru nu înseamnă că sunt şi cele mai dificile de depăşit. Ba chiar dimpotrivă: însăşi suferinţa indusă de aceste niveluri inferioare se constituie într-un motiv puternic de a le depăşi, pentru a găsi alinare.

În procesul depăşirii nivelurilor conştiinţei, importanţa voinţei umane este subliniată mereu şi mereu, deoarece constituie cea mai relevantă funcţie a lucrării spirituale. Putem spune chiar că voinţei i s-a dat prea puţină atenţie în comparaţie cu uriaşa ei importanţă, căci voinţa reprezintă de fapt o invitaţie adresată intervenţiei Divine.

 

Din Introducere

Câmpul energetic universal şi omniprezent numit conştiinţă este o putere şi o dimensiune infinită, aflându-se dincolo de timp şi este prin excelenţă nonliniar ca şi compoziţie. Reprezintă “lumina lumii” ce emană de la Nemanifestat către Manifestat, de la nonliniarul cu potenţialităţi infinite către expresiile sale liniare, precum desfăşurarea Creaţiei (domeniul fizic circumscris şi perceput).

Puterea câmpului infinit al constiinţei şi potenţialitatea sa infinită se manifestă ca materie. Mai târziu, interfaţa Luminii Divinităţii, în calitatea ei de câmp al conştiinţei, generează prin interacţiunea cu materia emergenţa acelei calităţi unice a energiei vieţii însăşi. Deşi materia are o potenţialitate enormă, îi lipseşte calitatea înnăscută sau puterea de a evolua în câmpul existenţei numit “viaţă”. Dimensiunea timpului e generată de materie plus evoluţie. Apoi, materia la care se adaugă timpul este exprimată ca spaţiu, iar existenţa timpului, spaţiului şi materiei se poate discerne prin inteligenţă, un aspect al Divinităţii exprimate ca Viaţă. Viaţa emană exclusiv ca o consecinţă a Divinităţii, iar acest adevăr este pe deplin confirmabil la nivelul 1000 al conştiinţei, adică nivelul Absolutului.

Creaţia poate fi capabilă de a fi cunoscută exclusiv în virtutea prezenţei conştiinţei, care reprezintă însăşi matricea existenţei. Astfel, conştiinţa este realitatea ireductibilă a priori prin care liniarul e perceput de conştienţa subiectivă a nonliniarului.

Conştiinţa evoluează apoi prin niveluri progresive de putere, ce pot fi calibrate într-un fel asemănător cu modul de măsurare al undelor energetice, respectiv al binecunoscutelor stratificaţii ce compun spectrul electromagnetic.

Câmpul infinit, atemporal, atotputernic şi atotprezent al conştinţei e comparabil cu un câmp electrostatic care rămâne inert dacă nu e declanşat de apariţia unei sarcini electrice care să-l activeze. Apoi, amintitul câmp electrostatic va răspunde la rândul lui cu o sarcină egală şi opusă, de exact acelaşi nivel. În şi prin sine, câmpul electrostatic nu face nimic altceva decât să răspundă şi să înregistreze.

Spre deosebire de câmpul electrostatic, câmpul atemporal al conştiinţei e permanent şi, prin urmare, înregistrează tot ce s-a petrecut sau a existat în cadrul timpului, spaţiului şi evoluţiei.

Câmpul însuşi se află dincolo de timp, spaţiu ori altă dimensiune cunoscută, deoarece cuprinde toate dimensiunile, fără a fi influenţat de acestea. Câmpul infinit este omniprezent, omnipotent, omniscient şi singurul identificabil cu Absolutul prin care toate expresiile evoluţiei sau existenţei pot fi comparate.

Tot ceea ce există în univers, inclusiv un gând pasager, e înregistrat pentru totdeauna în câmpul atemporal al conştiinţei care se află peste tot în egală măsură. Tot ceea ce s-a întâmplat vreodată este disponibil deoarece câmpul se află dincolo de timp şi spaţiu. Nu există aici sau acolo, nu există acum şi atunci. Totalitatea este în mod egal şi permanent prezentă peste tot.

Prin urmare, Harta Conştiinţei este un ghid foarte practic şi pragmatic, menit înţelegerii nivelurilor evolutive ale conştiinţei ce trebuie depăşite pe drumul progresului spiritual, iluminării sau îmbunătăţirii de sine. Ea oferă totodată o hartă pragmatică a obstacolelor ce trebuie depăşite pentru a atinge nivelurile optime şi mai benefice ale conştiinţei. Calibrările nu stabilesc adevărul, ci doar îl confirmă, permiţând totodată şi alte corelaţii adiţionale.

 Persistenţa eului primitiv în om se manifestă prin miezul narcisist al “egotismului” care, la nivelurile situate sub valoarea 200, indică menţinerea atributelor primitive ale interesului egoist, indiferenţei faţă de drepturile celorlalţi şi perceperii acestora mai degrabă ca pe nişte competitori şi duşmani decât ca pe nişte aliaţi. Din raţiuni de securitate, oamenii s-au adunat în grupuri şi au descoperit beneficiile cooperării (care, şi ele, au reprezentat un corolar al expresiilor animale ale formării grupului, haitei şi familiilor, manifestate în regnul mamiferelor şi păsărilor).

Nivelul calibrat de conştiinţă al omului a evoluat încet. Astfel, în momentul naşterii lui Buddha, conştiinţa colectivă a întregii umanităţi calibra la nivelul 90. Ea a crescut la aproape 100 în momentul naşterii lui Hristos şi încet, în ultimele două milenii, a evoluat până la valoarea 190 unde a stagnat multe secole până la sfârşitul anilor 1980. Atunci, aproximativ în momentul Convergenţei Armonice de la sfârşitul acestei perioade, a sărit brusc de la nivelul 190 la 204-205, unde a rămas până în noiembrie 2003, când, din nou, a sărit brusc până la actualul nivel de 207. În prezent[1], aproximativ 78% din populaţia lumii calibrează sub nivelul 200 al conştiinţei din care 49% se gasesc în America.

Semnificaţia faptului că nivelul de conştiinţă al aproximativ 80% din totalul populaţiei lumii este încă sub valoarea 200 este că lumea e dominată de instincte, motivaţii şi comportamente animale primitive, aşa cum se poate vedea în orice buletin de ştiri.

 

Din Capitolul 17 – Realizarea Sinelui

 Este de luat în considerare faptul că unii dintre cei mai cunoscuţi învăţători sunt relativ recenţi pe scara timpului istoric. Unii au căpătat chiar recunoaşterea largă a societăţii. Impactul lor asupra lumii se petrece la două niveluri – cel prin care ei îşi exprimă anumite învăţături şi, simultan, cel tăcut, în care radiază prin aură un câmp energetic asupra conştiinţei colective a umanităţii. Acest efect al radiaţiei este la rândul său dublu: contrabalansează negativitatea lumii şi contribuie la creşterea evoluţiei conştiinţei lumii, atât la nivel general, cât şi particular (acţionând asupra discipolilor).

De la nivelul 700 în sus, rezistenţa ce se află în conştiinţa colectivă a umanităţii trebuie depăşită chiar în fiinţa învăţătorului. Acest lucru este confortabil din punct de vedere fizic până când se atinge aproximativ nivelul 800 al conştiinţei, moment în care apar unele simptome fizice dureroase, iar sistemul nervos se simte ca şi cum ar transporta prea multă electricitate, generând o senzaţie de arsură. De fiecare dată când ceva apare din conştiinţa colectivă a umanităţii, trebuie să fie procesat. (Iisus Hristos a transpirat sânge, iar Buddha a remarcat că-şi simţea oasele ca şi când erau zdrobite. Multe atare simptome au fost abordate în scrierile anterioare, fiind descrise şi de diferiţi mistici de-a lungul istoriei).

Spre deosebire de simptomele fizice sau durerile obişnuite ce pot fi depăşite prin nonrezistenţă, aceste senzaţii de arsură electrică persistă până când eroarea din inconştientul colectiv este identificată, abandonată şi clarificată în mod voluntar. În vreme ce funcţionarea la nivelul 700 este posibilă din punct de vedere teoretic (de exemplu Maica Tereza) există unele întârzieri în gestionarea fenomenelor interne. Pentru a facilita tranziţia este necesar să avem unele cunoştinţe despre sistemul chakrelor respectiv despre diferitele arhetipuri Jungiene ale inconştientului colectiv. Ele sunt reprezentate de diferitele subgrupe socio-culturale, iar atitudinile şi poziţionalităţile lor endemice pot fi intuite sau diagnosticate prin tehnica de calibrare a conştiinţei.

Abandonarea la niveluri din ce în ce mai mari devine o invitaţie pentru creşterea conştiinţei/conştienţei, iar acest lucru se petrece la un nivel aflat dincolo de intenţie, deoarece evoluează de la sine.

Atitudinea deschisă faţă de abandonare poate fi asemănată cu o postură yin asimilabilă la nivel fizic cu o mudra (poziţia clasică a mâinii). Astfel, postura generală a conştiinţei este mai degrabă una de permisiune (de a primi) decât atitudinea contrastantă yang a intenţionalităţii (a obţine). Prin aliniere cu abandonarea în mâinile lui Dumnezeu, căruia îi putem servi drept canal al voinţei Divine, viaţa noastră se transformă într-o rugăciune, deoarece noi înşine suntem rugăciunea.

 

 Învăţători

Bodhidharma 795

Charya, Adi Sankara de Leon, Moise 740

Granada 720

Dogen 740

Meister Eckhart 705

Gandhi Mahatma 760

Maharaj Nisargadatta 720

Maharshi Ramana 720

Patanjali 715

Plotin 730

Shankara 710

Sf. Tereza de Avila 715

 

Învăţături

Bodhidharma, învăţături Zen 795

Norul neştiinţei 705

Sutra Diamant 700

Sutra Inimii 780

Coran 700

Sutra Lotus 780

Noul Testament (fără Apocalipsa) 790

Rig Veda 705

Yoga Sutra, Patanjali 740

Ramayana 810

Maica Teresa 710

Notă. Scrierile disponibile ale lui Plotin calibrează la nivelul 503, dar autorul lor a atins la sfârşitul vieţii nivelul 730.

[1] Cartea a fost publicată în anul 2006 în S.U.A. – de Veritaspub – şi în anul 2007 în România – Cartea Daath.

 

Anul apariţiei: 2007

Traducător: Robert Malischitz

Număr pagini: 352

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/stiinta-si-spiritualitate/transcenderea-nivelurilor-constiintei-scara-spre-Iluminare