Septembrie, preţuri, ateliere

Aproape de finalul lunii Septembrie, dar iată şi newsletter-ul lunii.

Deoarece am remarcat un interes sporit pentru cărţile hipnoterapeutului Michael Newton, “Călătoria Sufletelor” (35.00lei), “Destinul Sufletelor” (39.99lei) şi “Viaţa dintre Vieţi” (34.62 lei), contrar “politicii de vânzări” des întâlnite, cel puţin în România, pentru luna Septembrie am scăzut preţul acestor cărţi. În formatul Colecţiei de autor “Michael Newton”, cele trei volume beneficiază şi de transport gratuit.

Transportul gratuit este valabil şi pentru Colecţia de autor “David R.Hawkins”, care cuprinde, momentan, 8 dintre cărţile autorului, cât şi pentru cele 2 volume “Prezenţa” de Rupert Spira. 

Cel mai probabil spre finalul lunii Octombrie va apărea şi volumul “Harta Conştiinţei – o scală dovedită a energiei conştiinţei”, o carte ce aduce explicaţii şi informaţii ce nu au fost cuprinse în volumele anterioare ale autorului David R.Hawkins. Editată de Fran Grace, Ph.D., profesor de studii religioase şi instructor fondator al programului de meditaţie de la Universitatea Redlands din California, o prietenă apropiată a familiei David şi Susan Hawkins, cartea oferă cititorilor o introducere şi o mai bună înţelegere a nivelurilor conştiinţei, precum şi aplicaţii practice pentru recuperarea din dependenţe, pentru vindecare şi pentru avansarea către niveluri mai înalte ale conştiinţei şi energiei. 

Volumul “Letting Go-Calea renunţării” este în continuare în top-ul căutărilor, iar preţul acestei cărţi în Septembrie este 45.50 lei. Volumele “Putere versus forţă”, 33.75 lei, “Transcenderea nivelurilor conştiinţei”, 36.40 lei şi “Vindecare şi recuperare”, 36.40 lei se adaugă şi acestea listei reducerilor.

Mă bucură să vă anunţ reluarea atelierelor (sau workshop-urilor dacă acest cuvânt rezonează mai bine cu voi) în persoană! În mod special mă bucură reluarea atelierelor dedicate copiilor şi adolescenţilor cu începere din 1 Octombrie. Atelierul “I.C.”, Inteligenţa Creativă, Inteligenţa Copiilor urmăreşte câteva obiective, dar nu se limitează la acestea. În funcţie de participanţi poate aduce în prim-plan şi alte subiecte şi obiective pe lângă cele deja clasice (întâlnite şi în atelierele din trecut): antrenarea atenţiei şi a concentrării, dezvoltarea memoriei prin exerciţii speciale, elemente de mindfulness, raţionamentul logic şi creativ, gândirea pozitiv-constructivă, cunoaşterea bazată pe înţelegere, atitudinea corporală şi vorbirea, empatia şi relaţiile umane, descoperirea potenţialului propriu. 

Se adresează copiilor cu vârste între 10 şi 14 ani, numărul participanţilor fiind 10 sau maximum 12 şi durează 3 ore. Datele stabilite până în decembrie sunt: 1 oct, 15 oct, 5 nov, 19 nov, 3 dec, 17 dec.

Acestea fiind scrise, vă doresc sănătate, bucurii şi Inspiraţie!

Daniela Marin 

Corp-suflet-viaţă #calatoriasufletelor

S (Subiect): Dumnezeule, nu sunt mort, nu-i aşa? Vreau să spun, trupul meu este mort – pot să-l văd sub mine – dar plutesc… mă uit în jos şi pot să-mi văd corpul întins pe patul spitalului. Toată lumea din jurul meu mă crede mort, dar nu sunt. Vreau să strig, hei, nu sunt mort cu adevărat!

Este incredibil… asistentele îmi pun un cearşaf peste faţă… oamenii pe care îi cunosc plâng. Ar trebui să fiu mort, dar trăiesc încă! Este ciudat, pentru că trupul meu este absolut mort în timp ce mă mişc deasupra lui. Trăiesc!

ACESTEA sunt cuvintele unei persoane aflate în stare de hipnoză profundă retrăind experienţa morţii. Cuvintele îi ies în izbucniri scurte, emoţionate şi sunt pline de groază amestecată cu respect, pe măsură ce vede şi simte cum este să fii un spirit proaspăt separat de corpul fizic. Acest bărbat este clientul meu şi tocmai l-am asistat în recrearea unei scene dintr-o viaţă anterioară, în timp ce stă lungit într-un scaun extensibil confortabil.

Un pic mai devreme, urmându-mi instrucţiunile în timpul inducerii stării de transă, acest subiect era în regresie de vârstă, întorcându- se la amintirile copilăriei. Percepţiile sale subconştiente s-au contopit treptat în timp ce lucram împreună la întoarcerea lui în pântecul mamei.

Apoi l-am pregătit pentru un salt înapoi în negurile timpului prin folosirea vizuală a scutului protector. După ce am încheiat acest pas important al condiţionării mentale, mi-am mişcat subiectul printr-un tunel imaginar al timpului până în ultima lui viaţă pe Pământ. Aceasta a fost o viaţă scurtă, pentru că murise subit din cauza unei epidemii de gripă în 1918.

Pe măsură ce şocul iniţial de a se vedea pe sine murind şi sufletul ieşindu-i din trup începe să se estompeze, clientul meu se adaptează mai uşor la imaginile vizuale din mintea sa. Deoarece o mică parte din zona conştientă, critică a minţii sale încă mai funcţionează, îşi dă seama că recrează o experienţă anterioară. Durează mai mult ca de obicei, de vreme ce acest subiect este un suflet mai tânăr şi neobişnuit cu ciclurile de naştere, moarte şi re-naştere, aşa cum sunt mulţi dintre ceilalţi clienţi ai mei. Cu toate acestea, doar în câteva clipe el se adaptează şi începe să răspundă cu mai mare încredere întrebărilor mele. Îi ridic rapid nivelul de hipnoză din subconştient la starea de supraconştient. Acum el este gata să-mi vorbească despre lumea spiritelor şi îl întreb ce se-ntâmplă.

S: Mă înalţ… încă plutesc… mă uit înapoi la trupul meu… E ca şi cum aş urmări un film, numai că eu joc în acesta!

Doctorul le consolează pe soţia şi fiica mea. Soţia mea plânge (subiectul se foieşte în scaun cu disconfort). Încerc să ajung în mintea ei… să-i spun că totul este bine cu mine. Este atât de copleşită de jale, încât nu pot să trec de ea. Vreau să ştie că suferinţa mea a trecut… că m-am eliberat de trup… că nu-mi mai trebuie… că o s-o aştept. Vreau să ştie lucrul ăsta… dar ea… nu mă ascultă. Oh, acum mă îndepărtez…

Şi astfel, ghidat de o serie de comenzi, clientul meu începe procesul de trecere în lumea spiritelor. Este un drum pe care l-au străbătut şi alţii în atmosfera de siguranţă a biroului meu.

În mod tipic, pe măsură ce amintirile din starea de supraconştienţă se extind, subiecţii sub hipnoză devin mult mai conectaţi la tunelul spiritual. Pe măsură ce şedinţa avansează, imaginile mentale ale subiectului sunt traduse mult mai uşor în cuvinte. Propoziţii scurte şi descriptive duc la explicaţii detaliate a ceea ce înseamnă să intri în lumea spiritelor.

Dispunem de o documentaţie vastă, inclusiv observaţiile personalului medical, care descrie experienţele în faţa morţii şi din afara trupului ale persoanelor rănite grav în accidente. Aceste persoane fuseseră considerate moarte din punct de vedere clinic înainte ca eforturile medicale să le scoată din acea stare.

Sufletele sunt destul de capabile să-şi părăsească trupurile gazdă şi să se întoarcă în acestea, în special în situaţii limită, când corpul moare. Oamenii povestesc despre cum stau suspendaţi deasupra trupurilor lor, în special în spitale, şi cum îi urmăresc pe medicii care încearcă să-i resusciteze. În timp, aceste amintiri se estompează după ce se întorc la viaţă.

În primele etape de regresie sub hipnoză în vieţile anterioare, descrierile subiecţilor care trec mental prin aceste vieţi nu contrazic relatările persoanelor care au murit în realitate pentru câteva minute în această viaţă. Diferenţa dintre aceste două grupuri de persoane este că subiecţii sub hipnoză nu-şi amintesc experienţele morţii lor temporare. Persoanele aflate în transă profundă sunt capabile să descrie cum este viaţa după moartea fizică permanentă.

Care sunt similarităţile amintirilor despre viaţa de apoi între persoanele care povestesc despre experienţele de decorporalizare ca rezultat al traumelor fizice temporare şi un subiect care-şi aminteşte sub hipnoză moartea într-o viaţă anterioară?

Amândoi plutesc în jurul trupurilor într-un mod straniu, încercând să atingă obiecte solide care se dematerializează în faţa lor.

Ambele tipuri de raportori spun că se simt frustraţi în încercările lor de a vorbi cu persoanele vii, care nu le răspund. Ambii afirmă că se simt traşi din locul în care au murit şi că experimentează relaxare şi curiozitate mai degrabă decât frică.

Toate aceste persoane vorbesc despre un sentiment euforic de libertate şi de strălucire în jurul lor. Unii dintre subiecţii mei văd un alb strălucitor, înconjurându-i complet în momentul morţii, în timp ce alţii văd lumina strălucitoare mai departe, în continuarea unui spatiu mai întunecat prin care sunt traşi. La această ultimă variantă se fac adesea referiri – este efectul de tunel, care a devenit bine cunoscut publicului.

Fragment din Călătoria Sufletelor, Cap.1, Moarte şi plecare – Michael Newton, Ph.D.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/calatoria-sufletelor-nou

Înţelepţii #calatoriasufletelor

Unul dintre subiecţii mei mai avansaţi remarca: „Sufletele au însămânţat Pământul în diferite cicluri.“ O serie de informaţii adunate de la o gamă largă de clienţi îmi sugerează că suprafeţele de Pământ pe care le cunoaştem astăzi au provenit din continentele timpurii care s-au scufundat, probabil în urma unui cataclism vulcanic sau a unei schimbări magnetice. S-a spus, de exemplu, că Insulele Azore din Oceanul Atlantic reprezintă vârfurile munţilor din Atlantida scufundată. Într-adevăr, am avut subiecţi care au relatat că au trăit în locuri străvechi de pe Pământ, pe care nu le pot identifica cu ajutorul geografiei moderne.

Astfel, este posibil ca sufletele să fi existat în corpuri mai avansate decât Homo erectus, care a dispărut cu aproape un sfert de milion de ani în urmă, dovezile fosile fiind ascunse în urma schimbărilor geologice. Oricum, această ipoteză susţine că evoluţia fizică a oamenilor a avut suişuri şi coborâşuri, ceea ce cred că este puţin probabil.

Am mutat acum subiectul într-o viaţă africană, cu vreo 9.000 de ani în urmă, despre care mi-a spus că a fost un moment important în evoluţia ei. E vorba de ultima viaţă pe care a petrecut-o cu ghida sa, Kumara, ea însăşi un suflet avansat în acel moment, fiind în acea viaţă soţia unui binevoitor şef de trib, pe care-l sfătuia în problemele cotidiene. Am localizat provizoriu ţinutul lor în munţii Etiopiei. Aparent, clienta mea o cunoscuse pe Kumara într-un număr de vieţi anterioare, acoperind mii de ani de-a lungul încarnărilor finale ale ghidei sale pe Pământ. Asocierea lor în forme umane a luat sfârşit când clienta mea a murit salvând viaţa Kumarei, aruncându-se în faţa unei suliţe inamice.

Plină de iubire, Kumara îi mai apare încă acestei cliente ca o femeie solidă, cu pielea de culoarea mahonului şi cu o claie de păr alb acoperită de o căciulă cu pene. Ea este practic dezbrăcată, cu excepţia unei bucăţi de piele de animal care îi ascunde mijlocul amplu. La gâtul Kumarei atârnă un şirag de pietre multicolore, pe care uneori le face să sune în urechea clientei mele, pentru a-i atrage acesteia atenţia în timpul viselor.

Kumara predă printr-o tehnică de iluminare a amintirilor simbolice din lecţiile deja învăţate în vieţile trecute. Soluţiile vechi ale problemelor sunt amestecate cu noi alegeri ipotetice în forma unui puzzle metaforic. Cu aceste mijloace, Kumara testează cunoştinţele studenţilor săi în timpul meditaţiilor şi al viselor.

Mi-am privit ceasul. Nu mai aveam timp pentru informaţii auxiliare, pentru că intenţionam să explorez experienţele acestei femei în viaţa de după moarte. Am adus-o rapid în stare supraconştientă, anticipând unele dezvăluiri spirituale interesante. Nu avea să-mi înşele aşteptările.

Cazul 23

Dr. N: Care este numele tău spiritual?

S: Thece.

Dr. N: Şi ghidul tău spiritual şi-a păstrat numele african de Kumara?

S: Pentru mine, da.

Dr. N: Cum arăţi în lumea spiritelor?

S: Ca un fragment strălucitor de lumină.

Dr. N: Ce culoare are energia ta?

S: Albastră.

Dr. N: Albastru pur sau ai şi alte nuanţe?

S: (pauză) Puţin auriu nu prea mult.

Dr. N: Ce culoare are energia lui Kumara?

S: Violet.

Dr. N: Cum anume putem aprecia nivelul de dezvoltare spirituală a unui suflet, pe baza culorii şi strălucirii energiei acestuia?

S: Nuanţele mai închise semnifică o intensitate mai mare a puterii mentale.

Dr. N: De unde provine cea mai înaltă intensitate a energiei luminoase inteligente?

S: Sursa e aceea care ne transmite cunoaşterea graţie căreia energia noastră capătă o nuanţă mai închisă. Lumina noastră este legată de sursă.

Dr. N: Când spui sursă te referi la Dumnezeu?

S: Acest cuvânt a fost folosit în mod abuziv.

Dr. N: Cum?

S: Fiind personificat prea mult, ceea ce face sursa mai puţin decât este ea în realitate.

Dr. N: Unde anume greşim, aşadar, dacă personalizăm termenul?

S: … Umanizăm prea mult sursa, deşi noi înşine suntem cu toţii parte a acestui Tot care este Unul.

Dr. N: Thece, aş vrea să reflectezi asupra sursei în timp ce vorbim despre alte aspecte ale vieţii sufletului şi ale lumii spiritelor. Mai târziu te voi întreba mai multe despre acest Unu. Propun să ne întoarcem la manifestările energiei sufletelor. De ce au spiritele două cavităţi negre în locul în care ar trebui să fie ochii, dacă nu se înfătişează în forme umane? Mi se pare foarte bizar.

S: (râde, fiind mai relaxată) Din aceste amintiri provin legendele pământene despre stafii. Masa noastră energetică nu este uniformă. Ochii de care vorbeşti reprezintă o intensitate mai concentrată a gândurilor.

Dr. N: Păi, dacă la urma urmei miturile referitoare la stafii nu par chiar atât de ireale, atunci orbitele acestea întunecate trebuie să fie nişte extensii folositoare ale energiei lor.

S: Aş spune că, mai degrabă decât ochi, acestea sunt ferestre spre vechile trupuri… şi spre toate extensiile fizice ale fostelor persoane. Această negreală este o… concentrare a prezenţei noastre. Noi comunicăm absorbindu-ne unul altuia prezenţa energetică.

Dr. N: Atunci când te întorci în lumea spiritelor ai contacte energetice cu alte suflete ce seamănă cu fantomele?

S: Da, iar felul în care arătăm reprezintă, de asemenea, o alegere personală. Desigur, întotdeauna există o multitudine de unde ale gândurilor în jurul meu – amestecându-se cu

energia mea care se întoarce, dar evit să am prea multe contacte cu acestea.

Dr. N: De ce ?

S: Nu este obligatoriu să îmi fac prea multe legături aici. Voi fi singură o vreme pentru a medita şi a-mi identifica greşelile din ultima încarnare, înainte să discut cu Kumara.

Notă: Această afirmaţie este tipică sufletelor avansate ce se întorc în lumea spiritelor, după cum am menţionat mai devreme, la cazul 9, cu toate că acest suflet se află la un nivel atât de avansat, încât nu va discuta cu ghidul său decât mult mai târziu, şi atunci la proproia sa cerere.

Dr. N: Probabil că ar trebui să vorbim puţin şi despre sufletele mai bătrâne. Kumara se mai încarnează pe Pământ?

S:Nu.

Dr. N: Mai cunoşti şi alte suflete care, asemenea Kumarei, au fost aici de la începuturile vieţii pe Pământ şi care acum nu se mai întorc?

S: (atentă) Câteva… da… multe şi-au început încarnările Pământ devreme şi le-au încheiat înainte de a veni eu.

Dr. N: A rămas vreunul?

S: Ce vrei să spui?

Dr. N: Mă refer la sufletele avansate care, deşi ar putea sta în lumea spiritelor, continuă să vină şi să se încarneze pe Pământ.

S: Oh, te referi la Înţelepţi?

Dr. N: Da, la Înţelepţi – vorbeşte-mi despre ei. (acesta este un termen nou pentru mine, dar, adesea, când am de-a face cu suflete avansate, mă prefac că ştiu mai multe decât cunosc în

realitate, pentru a obţine informaţii).

S: (admirativ) Ei sunt adevăraţii păzitori ai Pământului, ştii… sunt aici şi veghează la tot ceea ce se întâmplă.

Dr. N: În calitate de suflete foarte avansate care continuă să se încarneze?

S: Da.

Dr. N: Şi nu obosesc, oare, Înţelepţii să se tot perinde în jurul Pământului?

S: Aleg să rămână şi să-i ajute pe oameni în mod direct, pentru că sunt dedicaţi Pământului.

Dr. N: Unde sunt aceşti Înţelepţi?

S: (visătoare) Ei trăiesc vieţi simple. Am cunoscut câţiva dintre ei pentru prima oară cu mii de ani în urmă. În ziua de azi e mai greu să îi vedem… nu le plac prea mult oraşele.

Dr. N: Sunt mulţi?

S: Nu, ei trăiesc în comunităţi mici sau… în deşerturi şi munţi… în locuinţe simple. De asemenea, rătăcesc din loc în loc…

Dr. N: Cum pot fi recunoscuţi?

S: (suspină) Cei mai mulţi oameni nu îi pot recunoaşte. În vechime erau cunoscuţi drept oracolele adevărului.

Dr. N: Ştiu că sună pragmatic, dar nu ar fi, oare, mai folositoare aceste suflete bătrâne şi foarte dezvoltate dacă ar ajuta umanitatea de pe poziţia unor lideri internaţionali decât ca pustnici?

S: Cine a spus că sunt pustnici? Ei preferă să fie alături de oamenii obişnuiţi, care sunt şi cei mai afectaţi de mişcările şi tulburările sociale.

Dr. N: Ce sentiment încearcă cineva când întâlneşte un Înţelept pe Pământ?

S: Ah… simţi o prezenţă specială. Puterea lor de înţelegere şi sfaturile pe care ţi le dau sunt atât de înţelepte. Ei trăiesc simplu. Lucrurile materiale nu înseamnă nimic pentru ei.

Dr. N: Te-ar interesa un astfel de serviciu, Thece?

S: Nu… Ei sunt sfinţi. Eu aştept emoţionată timpul când voi putea să nu mă mai încarnez.

Dr. N: Probabil că termenul înţelepţi ar putea fi folosit şi învcazul sufletelor ca acela al Kumarei sau chiar pentru entităţile spre care se îndreaptă ea pentru a creşte în înţelepciune?

S: (pauză) Nu, ei sunt altfel… sunt mai presus de Înţelepţi. Îi numim Cei Bătrâni.

Notă: Aş plasa aceste fiinţe deasupra nivelului VI.

Dr. N: Există mulţi astfel de Bătrâni ce lucrează cu sufletele de nivelul Kumarei şi mai avansate?

S: Nu cred… în comparaţie cu noi ceilalţi… dar le simţim influenţa.

Dr. N: Ce simţi în prezenţa lor?

S: (gânditoare) O putere concentrată de iluminare… şi îndrumare…

Dr. N: Ar putea fi Cei Bătrâni întrupări ale Sursei?

S: Nu sunt eu cea mai în măsură să o spun, dar nu cred. Trebuie că ei sunt aproape de Sursă. Bătrânii reprezintă cele mai pure elemente ale gândirii… angajate în planificarea şi stabilirea substanţelor.

Dr. N: Ai putea să clarifici puţin ce ai vrut să spui despre aceste suflete avansate aflate aproape de Sursă?

S: (vag) Poate numai că se află aproape de conjuncţie.

Dr. N: Ţi-a vorbit vreodată Kumara despre aceste entităţi care o ajută ?

S: Puţin. Ea aspiră să fie printre ele, ca noi toţi de altfel.

Dr. N: Se apropie ea de Bătrâni în ceea ce priveşte cunoaşterea?

S: (încet) Da, în măsura în care mă apropii şi eu de ea. Este o asimilare lentă cu Sursa, pentru că nu suntem desăvârşiţi.

Odată ce sufletelor avansate le sunt clar stabilite îndatoririle în calitate de ghizi, aceste fiinţe trebuie să acţioneze pe două planuri. Pe lângă rezolvarea propriilor treburi rămase neterminate, continuând, aşadar, să se încarneze (chiar dacă mai rar), ele trebuie, de asemenea, să-i ajute şi pe alţii în timp ce se află în stare discarnată.

Fragment din Cap.10, Sufletul aflat la un nivel avansat de dezvoltare – Călătoria sufletelor, studii de caz asupra vieţii dintre vieţi, Michael Newton, Ph.D.