Suferinţă, compasiune, minte, atenţie #DalaiLama

Din Cap.6, Viaţă şi moarte

Închipuie-ţi toţi oamenii – Imagine All the People, o conversaţie cu Sfinţia Sa Dalai Lama despre bani, politică şi viaţă aşa cum ar putea fi

Sfinţia Sa Dalai Lama, Fabien Ouaki

Fabien: Sfinţia Voastră, aş vrea să mă întorc asupra unor probleme pe care le-am mai atins. M-am gândit la compasiune ca fiind parte a naturii noastre lăuntrice. Pentru mine, compasiunea e un spaţiu gol care crează posibilitatea de a trimite un mesaj altei fiinţe. Pentru mine, compasiunea e mereu acolo, în noi…

Dalai Lama: Ce vrei să spui când zici: „compasiunea este mereu acolo”?

Fabien: Vreau să spun că e o parte a naturii, a firii umane. Nu este ceva ce trebuie să zămislim.

Dalai Lama: Nu ştiu. (râde) Filosofia asta e prea dificilă pentru mine. Compasiunea e parte a minţii noastre.

Fabien: Da, este acolo, în interiorul nostru. Deci, aceasta este munca pe care trebuie s-o facem.

Dalai Lama: Nu, nu, nu. Nu sunt de acord. Natura de buddha – suntem atenţi şi spunem natura de buddha, nu buddha – este interioară, intrinsecă. Trezirea nu este intrinsecă, dar sămânţa, potenţialul iluminării, este. Putem spune că această compasiune este parte a minţii, înţelegând că, în mintea noastră compasiunea poate răsări, se poate naşte. Asta nu înseamnă că atâta vreme cât mintea este acolo – în orice stare – compasiunea e şi ea acolo. Asta nu-i adevărat. În general vorbind, sămânţa compasiunii există întotdeauna, dar, când într-o anumită stare a minţii, ura noastră este pe deplin dezvoltată, atunci, în mod sigur, nu avem compasiune. În acel moment compasiunea adoarme. Două gânduri sau emoţii contradictorii nu pot răsări în mintea noastră în acelaşi moment. Când una e activată, cealaltă e dezactivată. În viziunea buddhistă, nu ne referim la o funcţie aflată în stare de somn, în stare latentă, ca la un lucru prezent.

Fabien: Dar dacă creăm un spaţiu gol în interiorul nostru, ceea ce este adormit, latent, poate răsări. Se pare că a lăsa spaţiul nostru lăuntric să se extindă este cheia. Când lăsăm un spaţiu deschis în noi, compasiunea nu creşte în mod natural?

Dalai Lama: E posibil. Eu cred că până şi persoane ca Hitler, care părea insensibil, sunt capabile să simtă un soi de compasiune. Din ceea ce am citit, se pare că atunci când era cu iubita lui, Eva şi cu ciobănaşul lui german, s-ar fi simţit „bine”, adică mai puţin suspicios ca de obicei, permiţând ca un fel de încredere să apară în el. Asta arată că şi Hitler avea sămânţa compasiunii. Când cineva îi arăta grijă adevărată sau afecţiune adevărată, se simţea fericit.

Fabien: Aşadar, dacă reuşim să scăpăm de emoţiile negative, care ne împiedică să înflorim compasiunea, ea va începe să se dezvolte singură, imediat ce are puţin spaţiu? Chiar şi pentru noi, „generaţia pierdută”?

Dalai Lama: Bineînţeles. Apropo, şi eu sunt membru al acestei generaţii pierdute. Dacă facem un efort pentru a deveni conştienţi de potenţialul nostru şi de valoarea compasiunii, atunci, fireşte că există o posibilitate de a ne schimba ca indivizi. Cât despre lume, pe de-a-ntregul, nu sunt sigur. În acest moment, pare dificil. Putem spune însă, că la sfârşitul secolului XX, concepţia generală a omenirii şi locul ei în lume, se schimbă foarte rapid în comparaţie cu ultimele cinci decenii.

Fabien: Înţelepciunea  populară spune că o persoană trebuie să experimenteze suferinţă pentru a ajunge mai bună. Sunteţi de acord?

Dalai Lama: Nu este, în mod fundamental, necesar. Oricum, este adevărat că, cei ce au trecut prin suferinţă, devin mai maturi, mai răbdători. Cred că generaţiile care au fost martore ale celui de-al II-lea război mondial şi ale perioadei ce i-a urmat, sunt într-o poziţie mai bună în rezolvarea problemelor decât generaţiile următoare. Acestea doar au auzit despre război. Nu l-au trăit în mod direct. Viaţa lor nu a fost atât de dură. Când apar micile probleme îşi pierd imediat cumpătul sau răbdarea. Sunt, în general, mai puţin împăciuitori decât cei mai în vârstă. Dar asta nu înseamnă că pentru a deveni un om bun trebuie să suferi. Din punct de vedere buddhist, fie că recunoaştem sau nu, există întotdeauna un anume fel de suferinţă. Cele Patru Adevăruri Nobile precizează următoarele: totul suferă; suferinţa se naşte din dorinţă; încetarea suferinţei este Nirvana; şi, Calea Celor Opt Paşi duce la Nirvana.

Iubire, Pace, Armonie – Calea Omului în secolul XXI

Structura acestui seminar ţine cont de însăşi structura corpului uman. Adaptarea corpului, funcţie naturală şi absolut necesară supravieţuirii, presupune nu doar transformări, dar şi timpul necesar procesării informaţiilor astfel încât să pornească acele schimbări necesare.

Chiar şi celui mai performant procesor îi este necesară o fracţiune de secundă pentru a procesa informaţiile şi a elabora un răspuns. Creierul uman este cel mai performant computer, în potenţial. Milioanele de programe (reţele neuronale) create după momentul naşterii îngreunează şi încetinesc funcţionarea procesorului, îi creează reacţii de răspuns conform datelor asimilate, înregistrate şi repetate.

Odată cu avansarea în vârstă, mintea, ca produs social, devine din ce în ce mai stăpână, ignorând inteligenţa naturală a întregului corp înspre care nici nu-şi mai îndreaptă atenţia. Însă, Natura nu minte. Ne arată adevărul. Dacă ne dorim a-l vedea.

Vineri, 18 martie, între orele 19:00 şi 21:00Introducere în conţinutul seminarului, o pregătire necesară în special minţii. Ştim atât de multe, cunoaştem atât de puţin. A descoperi, a înţelege, a cunoaşte este diferit de a învăţa şi a şti. Experienţa şi experientizarea, conştientizarea deplină a unei experienţe sunt primele procese de descoperit. Aflăm că meditaţia este un proces natural, din păcate uitat, ieşit din obişnuinţa corpului.

Primele exerciţii cuprinse în secţiunea dedicată meditaţiei sunt exerciţiile de respiraţie. Foarte simple, aceste exerciţii pot fi aplicate de oricine, chiar şi de copii, având rezultatul imediat şi confirmat al liniştirii, al accesării unei stări de echilibru şi calm. Inspirăm pe nas, expirăm pe gură, trei asemenea respiraţii ample, au un efect imediat. Atunci când adăugăm şi o intenţie, o comandă adresată creierului, care este un minunat executant, constatăm că întregul sistem îşi modifică starea, că atenţia şi conştienţa noastră se modifică. Putem constata nivelul stresului în care existam, al tensiunilor musculare de care nu eram conştienţi, observăm puterea cuvântului şi a intenţiei asupra propriului creier, propriului organism.

Intenţia de a inspira Iubire şi a expira tensiunile care obturează iubirea este urmată de intenţia de inspira Pace şi a expira tot ceea ce înseamnă absenţa păcii, pentru ca, în final, să inspirăm Armonie şi să constatăm că eliminăm orice conflict, orice stare de dizarmonie.

Între o persoană care a trecut prin procesul de activare şi aliniere a chakrelor şi o alta care aplică aceleaşi exerciţii de respiraţie se remarcă diferenţe pornind de la durata necesară atingerii stării de calm, pace, armonie, până la dobândirea clarităţii, a capacităţii de a discerne adevărul, acestea fiind cele mai importante borne pe calea evoluţiei spirituale.  

A doua zi, sâmbătă, 19 martie, intrăm în esenţa acestui seminar, respectiv accesarea înţelepciunii omului natural.

Fiecare poate vedea în sine atât cât îi permite nivelul conştiinţei şi nu al intelectului. În actualele condiţii contextuale, în miezul celor mai mari crize se află şi cel mai mare potenţial pentru a ne transforma limitările. Acestea sunt trambulinele ce ne pot înălţa până la marginea prăpastiei în care ne-am prăbuşit cândva.

Cunoaşterea şi recunoaşterea super inteligentului nostru corp, a structurii sale energetice, modului în care funcţionarea sa optimă va fi mai puţin influenţată de frecvenţele anumitor gânduri şi sentimente, evenimente, stări pe care ni le dorim (uneori în secret, neconştientizând plăcerea pe care o extragem din menţinerea statutului de victimă), precum şi alte informaţii de folos vor fi înfăţişate în această zi.

Momentul cel mai important: procesul de activare şi armonizare a chakrelor.

Duminică, 20 martie, continuăm să înţelegem reala introspecţie, să înţelegem semnificaţia şi sensul redobândirii capacităţii de a cunoaşte adevărul, de a trăi în adevăr, iubire şi pace. Înţelegerea propriei experienţe, desluşirea propriei paradigme, asumarea responsabilităţii pentru tot ceea ce suntem şi facem deschid drumul spre eliberarea din câmpurile de frecvenţe joase menite a menţine conflictul, suferinţa, falsitatea. Ne propulsează către reconectarea sau revenirea la unitatea cu Sinele. Trăită chiar şi pentru o clipă, această unitate-integralitate-deplinătate deschide calea către iluminare. Dacă mergem până la capătul acestui drum sau ne oprim înainte, depinde de fiecare individ, de Planul cel mai Înalt.

Cuvintele sunt cuvinte. Trăirile depline, insight-urile sau chiar revelaţiile sunt darurile cele mai de preţ pe drumul întoarcerii către Sine.

Vă aştept cu drag,

Daniela Marin

https://www.edituracarteadaath.ro/atelier/calea-omului-in-secolul-xxi-webinar/calea-omului-in-secolul-xxi

Atelierul Copiilor – februarie 2020

Atelierul Copiilor îşi reia întâlnirile în 2 februarie. Conceput să servească dezvoltării copilului, dar şi rezolvării celei mai nocive probleme cu care se confruntă tacit – încrederea în potenţialul personal şi curajul de a folosi gândirea creativă – Atelierul este ca un organism care se adaptează mediului. Obiectivele principale nu se modifică, ci felul în care lucrăm împreună pentru a le împlini. Uneori se întâmplă să punem accentul pe conştientizarea corpului, antrenând astfel şi atenţia, şi inteligenţa emoţională. Alteori se poate să ne concentrăm mai mult pe creativitate şi interpretare.

Părerea participanţilor şi a părinţilor lor contează. Dar dacă auzi din gura unui copil “simt că am mai multă încredere în mine”, “simt că pot mult mai mult decât credeam”, “mă bucur de fiecare dată când vin la atelier pentru că ştiu că va fi altfel”, nu poţi decât să te bucuri, să ştii că ceea ce ai făcut a fost cu folos.

Copiez mai jos câteva paragrafe dintr-un articol de anul trecut.

Atelierele pentru copii au câteva obiective clare: dezvoltarea atenţiei conştiente, antrenarea memoriei prin tehnici creative,  stimularea creativităţii şi a inteligenţei emoţionale.

Încrederea în sine, curajul de a se exprima şi de a crea sunt efecte fireşti ale acestui tip de atelier de dezvoltare personală pentru copii. 

Folosind exerciţii speciale care antrenează lucrarea armonioasă a celor două emisfere cerebrale, am dovedit că într-un timp foarte scurt se pot învăţa “pe dinăuntru”, nu doar “pe dinafară” versuri care au rămas vii în memoria copiilor chiar şi după o lună. Logica şi creativitatea şi-au dat mâna în aşa fel încât totul pare a fi o joacă.

Lucas (11 ani): Eu am participat la toate ediţiile, mai puţin la două dintre ele, deoarece nu eram în Bucureşti. Când ajung la atelier mă simt de parcă intru în altă lume. De fiecare dată este vorba despre altceva. E interesant şi foarte plăcut.  Din păcate, timpul trece prea repede. Atelierul îţi antrenează atenţia şi perspicacitatea, iar pe mine m-a ajutat chiar şi pe partea de socializare cu alţi copii. De fiecare dată am plecat acasă fericit şi de-abia aşteptam să vină data viitoare.

Şi noi de-abia aşteptăm să ne revedem cu unii dintre copii şi să întâlnim copii noi. Noi, adică  Daniela Marin şi Mihaela Tolan, coordonatoarele acestui program.

Atelierul poate cuprinde 10 sau maximum, şi în mod excepţional, 12 copii. Înscrierile se fac în site-ul editurii.

Am oferit şi o reducere pentru înscrierea la cele trei ateliere din februarie şi martie. Linkul următor vă duce în secţiunea Atelier/copii de unde puteţi alege varianta dorită.

https://www.edituracarteadaath.ro/atelier/copii

https://www.facebook.com/events/2600489740170650/?event_time_id=2600489743503983