Declanşatorii #calearenuntarii

Mintea raţională preferă să păstreze adevărata cauză a emoţiei în afara conştienţei şi, în acest scop, se foloseşte de mecanismul proiecţiei. Învinovăţeşte evenimentele exterioare sau alte persoane de „provocarea“ unui anumit sentiment, iar pe sine se vede ca pe victima nevinovată şi neajutorată a cauzelor exterioare. „Ei m-au înfuriat.“ „El m-a supărat.“ „Asta m-a speriat.“ „Evenimentele care se petrec în lume sunt cauza anxietăţii mele.“

De fapt, lucrurile stau exact pe dos. Sentimentele suprimate şi reprimate caută o supapă de ieşire şi folosesc evenimentele exterioare ca declanşatori sau scuze pentru a se manifesta. Suntem ca nişte vase sub presiune pregătite să scoată aburi atunci când se iveşte ocazia. Declanşatorii noştri sunt armaţi şi pregătiţi să intre în acţiune.

În psihiatrie, acest mecanism poartă denumirea de deplasare. Pentru că suntem deja furioşi, evenimentele exterioare ne înfurie. Dacă, printr-o renunţare constantă, am reuşit să ne eliberăm de frica înăbuşită în noi, atunci este foarte greu, dacă nu imposibil, ca cineva, oricine, sau o situaţie oarecare, să reuşească să ne mai înfurie.

Acelaşi lucru este valabil pentru toate celelalte sentimente negative, din momentul în care s-a renunţat la acestea.

Letting Go-Calea renunţării, David R. Hawkins, M.D.,Ph.D.

Cum să facem faţă anxietăţii şi panicii – Synthia Andrews, N.D.

Extras din Matricea emoţiilor – Capitolul 13

Cum să facem faţă anxietăţii şi panicii

Milioane de oameni suferă de anxietate, se trezesc noaptea cu inima bătându-le nebuneşte în piept sau se opresc din drum cu palmele transpirate şi trupul tremurând.

Toţi ştim cum se manifestă un acces de anxietate atunci când ne dăm seama că am făcut o mare greşeală, am uitat să îndeplinim o sarcină importantă sau am înţeles greşit o indicaţie importantă. Anxietatea dată de faptul că ne aflăm în pericol din cauza propriei noastre greşeli este devastatoare. Tot atât de cumplită este anxietatea resimţită când ne aflăm la bunul plac al unor evenimente pe care nu le putem controla, dacă nu ştim când ne va lovi următoarea nenorocire sau avem de îndeplinit în fiecare zi mai multe sarcini decât putem să ducem la bun sfârşit.

Sentimentul latent de anxietate porneşte din faptul că nu ştim ce urmează şi dacă vom fi capabili să ne descurcăm atunci când se va ivi ceva necunoscut. Statisticile arată că 40 de milioane de persoane din SUA vor suferi de o tulburare de anxietate în acest an.[1] Din aceeaşi sursă aflăm că Paxil şi Zoloft, două medicamente antianxiolitice foarte cunoscute, se numără printre primele zece cele mai prescrise medicamente în SUA şi că 42% din adolescenţi folosesc droguri recreaţionale, mulţi dintre ei pentru a-şi controla anxietatea. Se vede limpede că avem nevoie de noi modalităţi de interacţionare cu această emoţie complexă.

Sub aspect energetic anxietatea creşte în intensitate fără a oferi posibilitatea de a ne descărca. Senzorii sunt setaţi pe alertă maximă şi ne fac să ne simţim hipersensibili, copleşiţi şi dezrădăcinaţi. Când corpurile noastre devin atât de încărcate de anxietate încât devine insuportabil, suntem împinşi spre stări de panică şi şoc. Panica începe ca o încercare orbească de a evada. Când este împiedicată să se manifeste, panica degenerează în şoc – reacţia de îngheţare dată de răspunsul la stres. Binecunoscutul model de adaptare la stres al lui Hans Selye ne dezvăluie că reacţia iniţială la şoc este cea de tip luptă sau fugi.[2] Un al treilea răspuns a fost identificat ca fiind reacţia de îngheţare. Sub aspect energetic reacţia de îngheţare ne protejează de încărcarea circuitelor noastre cu mai multă energie decât corpul şi/sau mintea noastră pot să suporte. Aceasta ne protejează de un atac de cord, de o cădere nervoasă sau de o criză mintală.

Deşi rolul anxietăţii este de a ne alerta asupra unor incongruenţe şi ne poate dezvălui tiparele care se opun stării noastre de bine, trebuie să-i putem modifica intensitatea atunci când încărcătura emoţională este prea mare şi ne împiedică să ne bucurăm de viaţă. Mesajul unei anxietăţi prelungite poate fi acela că incongruenţa pe care o simţim este dată de stilul nostru de viaţă, de trăirea la înaltă intensitate. Ne-am extins prea mult, suntem prea stresaţi la serviciu sau trăim cu traume nevindecate? Luarea deciziei de a ne schimba şi apelarea la ajutor profesional pot fi strategii utile pe termen lung. Pentru moment, următorul proces de abordare a anxietăţii s-ar putea dovedi folositor.

Interceptarea anxietăţii

  • Intraţi în starea de observator atent. Facilitaţi această trecere apăsând punctul situat la mijlocul încheieturii, pe partea interioară a palmei (HP-6; vedeţi Ilustraţia 13.1).
  • Urmăriţi senzaţiile fizice date de anxietate în corpul vostru, până la centrul din care originează. Identificaţi agitaţia, vibraţia şi restul senzaţiilor şi numiţi-le anxietate. Simţiţi recunoştinţă şi rămâneţi deschişi la orice alte insight-uri v-ar putea oferi anxietatea.
  • Direcţionaţi energia anxietăţii spre fluxul de energie. Vizualizaţi energia anxietăţii curgând în, prin şi în exteriorul corpului vostru, intrând apoi în Pământ. În locul din care anxietatea a plecat, aţi rămas numai voi. Insistarea pe această imagine va reduce anxietatea în doar câteva clipe.
  • Ajutaţi-vă singuri. Acoperiţi-vă inima cu mâinile şi simţiţi-vă protejaţi. Induceţi-vă o emoţie transcendentă cum ar fi iubirea necondiţionată, recunoştinţa sau devoţiunea. Evocaţi o imagine sau intraţi în legătură cu o divinitate sau o entitate spirituală care emană energie liniştitoare. Afirmaţi: „Sunt în siguranţă. Există o rezolvare iar eu îmi sunt suficient.”

Fiţi deschişi la informaţiile pe care vi le-ar putea transmite anxietatea despre schimbările la care aveţi acces, alegerile pentru care puteţi opta ş.a.m.d. Orice cale are şi o portiţă de ieşire chiar dacă, pentru moment, nu ne putem imagina care ar putea fi aceasta.

[1] „Anxiety Statistics.” AnxietyCentre.com. http://www.anxietycentre.com/anxiety-statistics-information.shtml.

[2] „Stress Management: Start Here!” MindTools.com. http://www.mindtools.com/pages/article/newTCS_00.htm.

matricea - HP6

Din revista Mala Hierba – despre „Puterea spirituala a empatiei”

Zully Mustafa scrie: „Deși pare că socializăm mai mult decît oricînd și ne putem găsi unii pe alții mai repede decît oricînd, paradoxul este că lumea occidentală trece printr-o mare criză de empatie. Sau, cum o numește Cyndi Dale, autoarea cărții ”Puterea spirituală a empatiei” – ”o epidemie de singurătate, depresie și anxietate”.

„A fi empatic adică a fi menit să îți pese, înseamnă uneori și asta, adică să nu ajuți persoanele care nu vor ajutor, deși totul în corpul lor, în acțiunile lor, în comportamentul lor, în furiile care-i cuprind, zbiară după ajutor.”

Intregul articol aici:

https://www.mala-hierba.com/puterea-spirituala-a-empatiei-cyndi-dale/