Lobul frontal şi libertatea de a alege

Factorul major care distinge fiinţele umane de toate celelalte specii este lobul nostru frontal de mari dimensiuni şi raportul acestuia cu restul creierului. Lobul frontal este o zonă a creierului ce ne permite concentrarea şi focalizarea atenţiei. Este esenţial în luarea deciziilor şi păstrarea unei intenţii ferme. El ne permite să ne luăm informaţiile din mediul înconjurător şi din memorie, să le procesăm şi să luăm decizii, respectiv să facem alegeri diferite de cele făcute în trecut. Dar, multe alegeri sunt departe de a fi libere. O mare parte a comportamentului nostru constă în răspunsuri condiţionate, învăţate sau automate la stimuli.

Dr. Joe Dispenza ne oferă următorul exemplu: “Dacă te-ai afla pe un drum întunecos şi eu te-aş ameninţa, alegerea normală la care te-ai opri, ar fi bazată pe un răspuns psihologic de frică, ceea ce înseamnă că mecanismul corpului tău ţi-ar da semnalele de a fugi, respectiv a rămâne pentru a lupta”. Un proces similar se întâmplă atunci când alte reţele neurale intervin şi produc răspunsuri automate precum reacţia faţă de cineva cunoscut, aprinsul unei ţigări atunci când ne simţim stresaţi. Aceste răspunsuri obişnuite şi automate pot fi anevoie calificate drept “alegeri”.

Cel de-al doilea mod de a face alegeri se petrece atunci când ne separăm conştient de mediu şi stimulii săi, de comportamentul nostru obişnuit sau biologic, devenind în acest fel observatorul. Din acest punct liniştit de observaţie, aşa cum spune dr. Dispenza, noi putem  “analiza atent, pe baza a ceea ce ştim … Lobul frontal  preia informaţiile pe care le-am dezvoltat de-a lungul vieţii noastre prin experienţă şi prin informaţiile factuale intelectuale şi spune: “Înţeleg această reţea neurală, precum şi pe aceasta – dar, ce-ar fi dacă aş lua aceste două reţele neurale şi aş integra aceste două concepte pentru a construi un nou model, un nou ideal, un nou design’?”

În cazul primului scenariu, alegerile sunt făcute de reţelele neurale biologice. Creierul reacţionează la mediul său şi anumite aspecte ale sale activează centrii automaţi ce cauzează răspunsul corpului, precum clipitul din ochi atunci când un obiect ajunge prea aproape sau clasicul răspuns reflex al genunchiului lovit de ciocănelul doctorului. În cel de-al doilea scenariu, spune dr. Dispenza, “conştiinţa traversează creierul şi-l foloseşte pentru a-şi examina opţiunile şi posibilităţile”. În loc de a ne lăsa conduşi de un creier ce funcţionează pe pilot automat, vom începe să ne folosim creierul. Conştiinţa începe să domine corpul.

Fragment din Capitolul Creierul 101 

Ce naiba ştim noi, de fapt – What the Bleep Do We Know bleep 38 lei

Atelier de meditaţie

I-am spus “Atelier de meditaţie”, deşi este vorba despre mai mult decât a învăţa să respirăm, să ne menţinem atenţia asupra unui lucru până când gândurile încetinesc din vacarmul lor disperat şi haotic, consumator de energie, până când ajungem să cunoaştem liniştea, echilibrul, pacea. Sunt atâtea materiale despre meditaţie în ziua de azi. Discernământ să avem, să putem selecta ceea ce este adevărat şi de folos.

Cu experienţă sau fără experienţă în tainele meditaţiei, sunteţi bineveniţi în Atelierul de meditaţie. Cele opt sesiuni progresive sunt dedicate descoperirii beneficiilor meditaţiei, în primul rând. Efectele asupra corpului se observă aproape imediat după începerea practicii şi pot conduce la transformări pozitive de lungă durată.

Ce-nseamnă “sesiuni progresive”? Înseamnă că începem de la nivelul zero şi avansăm cu fiecare sesiune, folosind tehnici diferite de la o întâlnire la alta. De aceea este necesar să participaţi la toate sesiunile.

Dacă v-aţi hotărât să deschideţi această poartă, trimiteţi un email la adresa atelierspiritual@gmail.com. pentru a vă înscrie. Înscrierea vă va permite accesul în sală.

Atelierul de meditaţie va începe Duminică, 2 februarie, de la ora 16.00 şi se va încheia la ora 17.30.

Programul celor 8 întâlniri este următorul:

Duminică, 02.02.2020 – 16.00 – 17.30

Marţi, 11.02.2020 – 18.30 – 20.00

Marţi, 18.02.2020 – 18.30 – 20.00

Duminică, 23.02.2020 – 16.00 – 17.30

Marţi, 25.02.2020 – 18.30 – 20.00

Marţi, 03.03.2020 – 18.30 – 20.00

Marţi, 10.03.2020 – 18.30 – 20.00

Marţi, 17.03.2020 – 18.30 – 20.00

Pot participa şi copii cu vârsta de minimum 9 ani cu condiţia participării împreună cu cel puţin unul din părinţi.

Am ales să ofer posibilitatea participării pe baza unei donaţii deoarece darurile nu pot fi “preţuite”. Iar ceea ce a fost primit ca un dar, nu poate fi vândut, ci doar dăruit mai departe. Acest dar este mai mare decât toate celelalte valori investite în dezvoltarea mea. Desigur, există costuri necesare organizării fiecărei sesiuni. Alegerea este întotdeauna o acţiune personală pentru care ne asumăm responsabilitatea. Alegem cu sufletul şi cu mintea sau alegem cu toată Fiinţa. 

Crearea acestui context cu intenţia de a împărtăşi este şi aceasta o alegere. Am ales, prin urmare, să dăruiesc.  

Cu iubire,

Daniela Marin

Greşelile fac parte integrantă din procesul de învăţare – din Transcenderea nivelurilor conştiinţei

Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

continuare din Politica eului/Ura

Un studiu al istoriei civilizaţiei dezvăluie rapid că nu numai indivizii, ci şi popoare întregi, s-au prăbuşit şi au dispărut ca o consecinţă directă a incapacităţii minţii omeneşti de a face diferenţa între adevăr şi falsitate. Milioane de oameni, ţări şi generaţii întregi sunt devastate în mod repetat de credinţe, false iluzii, precum şi de eşecul în a-i recunoaşte pe liderii non-integri. Astfel, renumita lucrare a lui Mackay “Deziluziile populare extraordinare şi nebunia mulţimilor” a fost editată în mod constant, începând din 1841.

Pentru că evoluţia conştiinţei este progresivă atât la nivel individual, cât şi colectiv, trecutul, prin selecţie, pare a fi negativ comparativ cu prezentul. Învăţăturile se pot trage numai prin trăirea experienţelor pe parcursul unui continuum temporal; prin urmare, există întotdeauna ceva în plus faţă de ceea ce poate fi cunoscut ipotetic. Astfel, în realitate, la 25 de ani nu putem deţine toate informaţiile care se acumulează până la vârsta de 50 de ani. Toţi ne spunem “dacă aş fi ştiut, aş fi făcut altfel”. În felul acesta, cu ajutorul umilinţei, putem observa că fiecare moment dat include o limitare. Ceea ce am fost cândva nu mai există în acest moment – suntem alţii. Greşelile fac parte integrantă din procesul de învăţare, iar aceasta este soarta condiţiei umane însăşi.

Dat fiind că mintea conştientă este limitată, ea compensează acest lucru substituind supoziţii (care nu-s altceva decât o “ghicire” mai educată) şi, prin urmare, la nivel operaţional, alegerile şi deciziile se bazează pe opţiunile care par a fi cele mai bune, aşa cum spune şi dictonul lui Socrate.

Vinovăţia spirituală este o consecinţă a sistemelor morale, etice şi religioase care, deşi contribuie la sentimentul de culpabilitate, mai includ şi nişte procedee, verificate în decursul timpului, menite eliberării din ghearele acesteia. De exemplu: confesiunea, iertarea, penitenţa, rededicarea către principiile spirituale, precum şi faptele bune, serviciile făcute în mod dezinteresat ori eforturile umanitare. Culpabilităţii i se poate da şi o utilizare pozitivă: ca motivator al schimbării în bine. În plus, o vinovăţie aflată în marje rezonabile reprezintă şi dovada faptului că avem o conştiinţă şi că, prin urmare, suntem corijabili. Psihopaţilor le lipseşte acest element, iar asta îi face să meargă înainte orbeşte, repetând încontinuu aceleaşi greşeli şi scufundându-se prin  urmare din ce în ce mai adânc. Astfel, persoanele orientate spiritual pot fi recunoscătoare că deţin nişte standarde după care îşi pot construi viaţa şi care pot juca rolul unor ghizi interni realişti ai propriului comportament.

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/stiinta-si-spiritualitate/david-r-hawkins-transcenderea-nivelurilor-constiintei-scara-spre-Iluminare-cartea-daath