Din Caietul Teodorei #NOIinsecolulXXI

O foaie de hârtie…

Sunt o foaie de hârtie

Aruncată în vânt,

Printre cel puțin o mie,

Zburând către un cuvânt.

Diferențele ne ghidează,

Dar noi alegem să visăm

La litere care maschează,

Vorbele ce le cântăm.

Și ne pierdem printre colțuri,

Sfârșituri tăioase,

Ascunzîndu-ne sub rânduri

Noi începuturi sfioase.

Începem să ne-așternem

Poveștile pe piele

Iar de lacrimi nu ne-ascundem.

Urmate de zâmbete sunt ele.

Imaginează-ţi o insulă.

Tot nisipul îmi formează gândurile care se joacă prin mintea-mi.

Acum priveşte în zare către oceanul care mă înconjoară. Asta e viaţa mea, atât de mare, dar şi atât de scurtă.

Am iubit mereu să simt razele soarelui care îmi încălzesc visurile de la malul vieţii.

M-a speriat întotdeauna vântul care mă face să mă pierd de atâtea ori înainte să mă regăsesc complet. Dar, câteodată, o mică adiere care mă ajută să uit de trecut, nu strică.

Mută-ţi privirea deasupra mea, spre cerul senin.

Acolo mi-e sufletul, ascuns adesea de norii de tristeţe.

Dacă lacrimile lor te ating, nu te speria.

Eşti doar un alt trecător care urmează să plece, iar picăturile ploii vor fi mereu un cadou de bun venit în sufletu-mi.

Acum simte micile scoici care se plimbă printre degetele-ţi calde.

Cât de fragile şi singure sunt, formându-mi vorbele pe care temătoare le rostesc către fiinţa ta.

Desen: Doris Ciucur

Le aştept pe ale tale. În schimb, sunt lovită de pietre. Mici, dar pline de ură, îmi străpung gândurile. Şi atunci văd cum te transformi în pescăruş şi zbori departe, către o altă insulă.

„Apele-mi sunt prea reci”, îmi spun. „Sau poate nisipul se pierde până să ajungă la tine”.

Soarele devine mai rece, iar scoicile-mi se ascund cât mai adânc în vorbele pe care aleg să nu le rostesc. Ce rost ar avea acum, când tu nu le poţi auzi?

Ştiu că nu ţi-am putut fi centrul universului.

Dar măcar sunt centrul oceanului meu.

Mai văd câteodată o aripă în zbor şi mă întreb: „Oare ce insulă a ales astăzi?”.

Sper să-ţi fie bine acolo.

Căci aici plouă.

Teodora Isdrailă a împlinit 13 ani anul acesta. Anul trecut, când a alcătuit caietul său pentru NOI în secolul XXI: Volumul 3, s-a prezentat astfel:

A fost odată ca niciodată o fată care era fericită. Asta i se părea cel mai important. De mică, timiditatea şi-a făcut sălaş în sufletul ei. Acum, îşi lasă vocea să îi dezvăluie gândurile înţesate de speranţă.

De câţiva ani, a început să-şi lase picioarele să zboare prin dans, iar mintea să-i înflorească călătorind în ţinutul poveştilor care, acum, i-a devenit atât de drag. Doar uneori, realitatea o uimeşte. Atunci, se refugiază şi îşi pictează opiniile cu cuvinte, pe paginile albe ale viitorului.

De-a lungul anilor a învăţat despre iluzia numită viaţă, dar nu cunoaşte nici un sfert din vasta sa profunzime. A învăţat să viseze şi este sigură că asta o ajută să îşi privească pasiunile cu alţi ochi.

Acum încearcă să se întreacă pe sine. Pleacă în mii de călătorii printre paginile cărţilor cu speranţa că va scrie şi ea una. Se pierde printre numere şi cuvinte complexe, cu ajutorul cărora poezii construieşte. Îşi lasă trupul să o conducă, în paşi de dans, spre a naturii chemare.

Cel mai şi cel mai important este că îşi IMAGINEAZĂ. Personaje, poveşti şi peisaje, cărora le dă viaţă cu zâmbetul său de copil.

Sunt Teodora. Am 12 ani.

Atelier de scriere literară pentru tineri

Adolescenţi sau…  mai bine să includem în cuvântul “tineri” pe toţi cei care au împlinit vârsta de 12 ani şi îşi doresc să descopere ce se ascunde în spatele creaţiei literare. Lor li se adresează acest atelier.

Celor care au avut o confirmare  a talentului, cât şi celor care sunt curioşi să-l afle, celor care îşi doresc, pur şi simplu, să scrie ori acelora care sunt pasionaţi de creaţia literară, ba chiar şi acelora care nu au certitudinea că scrisul este o bucurie şi una din ramurile dezvoltării potenţialului personal, lor le este dedicat “Începutul” sau Modulul 1 al acestui atelier.

Exerciţiile de scriere din cadrul atelierului au diferite grade de dificultate şi urmăresc evoluţia participanţilor. De aceea, uneori vor fi individuale şi personalizate. Este necesar ca participanţii să poată scrie într-un document tip word sau notepad pe care să-l poată afişa pe ecranul conferinţei. Cu ocazia aceasta, mai reparăm şi eventualele greşeli gramaticale. 🙂

Atelierul se desfăşoară online, prin platforma Zoom, sâmbăta, de la ora 11:30 la ora 13:00, fără pauză.

Pentru eficienţă, numărul participanţilor este limitat la 12 pentru fiecare sesiune.  

Vă puteţi înscrie separat, pentru fiecare atelier în parte sau puteţi accesa abonamentul lunar. Abonamentul include 4 sesiuni, din 30 ianuarie şi până în data de 20 februarie inclusiv.

Link-ul necesar conectării va fi transmis participanţilor prin e-mail.

Acordul părinţilor pentru participarea minorilor este considerat implicit.

Ocazional, vom avea invitaţi din domeniile învăţământului şi artelor, precum şi scriitori publicaţi.

Haideţi să scriem bine!