Identificarea şi caracteristicile Adevărului spiritual #adevarversusfalsitate

În acest moment al evoluţiei conştiinţei sunt disponibile – pentru confirmările experimentale şi de diagnosticare – atributele identificabile şi demonstrabile, precum şi caracteristicile definitorii ale Adevărului însuşi, care transcend timpul, locul, persoana care le difuzează sau limitările gândirii dualiste. Ele pot fi exprimate după cum urmează:

Identificarea şi caracteristicile Adevărului spiritual

1. Universalitate: Adevărul este adevărat în orice moment şi în orice loc, indiferent de cultură, personalităţi sau circumstanţe.

2. Non-eliminare: Adevărul este atotcuprinzător, nu conţine secrete, non-sectar.

3. Disponibilitate: Este deschis către orice, este non-exclusiv. Nu există secrete ce trebuie dezvăluite sau ascunse, vândute, nici formule magice sau „mistere”.

4. Integritatea scopului: Nu există nimic de câştigat sau de pierdut.

5. Non-sectar: Adevărul nu reprezintă expunerea limitării.

6. Independent de opinie: Adevărul este neliniar şi nu face subiectul limitărilor intelectului sau ale formei.

7. Lipsit de poziţionalitate: Adevărul nu este „anti” nimic. Falsitatea şi ignoranţa nu sunt duşmanii lui, ci reprezintă doar absenţa lui.

8. Nu există exigenţe sau solicitări: Nu sunt necesare: calitatea de membru, taxe, regulamente, jurăminte, reguli sau condiţii.

9. Nu este controlator: Puritatea spirituală nu este interesată de viaţa personală a aspiranţilor, nici de haine, stil de îmbrăcăminte, modă, viaţă sexuală, economie, modele familiale, stil de viaţă sau obiceiuri alimentare.

10. Nu există forţă de intimidare: Nu există spălare a creierului, adorare a conducătorilor, ritualuri de instruire, îndoctrinări sau intruziuni în viaţa privată.

11. Nu există lucruri obligatorii: Nu există regulamente, legi, edicte, contracte sau obligaţii.

12. Libertate: Participanţii sunt liberi să plece şi să vină în lipsa oricărui fel de persuasiune, constrângere, intimidare sau consecinţe. Nu există ierarhie: există, în schimb, îndeplinirea de bunăvoie a necesităţilor practice şi a îndatoririlor.

13. Caracterul comun: Recunoaşterea este o consecinţă a ceea ce a devenit cineva, mai degrabă decât un rezultat al titlurilor decernate, adjectivelor şi însemnelor.

14. Inspiraţional: Adevărul ocoleşte şi evită fascinaţia, seducţia şi teatralul.

15. Nematerialist: Adevărul este lipsit de nevoia lumească de îmbogăţire, prestigiu, fast sau edificii.

16. Autoîmplinire: Adevărul este deja întreg şi complet şi nu are nevoie de prozelitism sau de câştigarea de adepţi, discipoli sau de „membri semnatari” .

17. Detaşare: Nu există implicare în problemele lumii.

18. Blândeţe: Adevărul este identificabil de-a lungul unui gradient progresiv. Nu are „opus” şi, prin urmare, nu are „duşmani” care să îl pedepsească sau care să i se opună.

19. Nu sunt intenţionate: Adevărul nu intervine şi nici nu are o agendă pentru a propune, a aplica sau a promulga ceva.

20. Non-dualitate: Totul este dezvăluit în virtutea înclinaţiei intrinseci (karmice) din domeniul în care potenţialitatea se manifestă ca actualitate, mai degrabă decât ca şi „cauză” şi efect.

21. Linişte şi pace: Nu există „probleme” sau subiectivitate. Nu există dorinţa de a-i schimba pe ceilalţi sau de a se impune în societate. Efectul energiilor mai înalte este înnăscut şi nu este dependent de propagare sau efort. Dumnezeu nu are nevoie de ajutor, mai mult decât are nevoie gravitaţia de ajutorul unui măr care să cadă dintr-un copac.

22. Egalitate: Aceasta este exprimată prin reverenţă faţă de întreaga viaţă, în toate expresiile sale şi, în general, evită ceea ce este dăunător mai degrabă decât să i se opună.

23. Atemporalitate: Viaţa este înţeleasă ca fiind eternă, iar tot ce este de natură fizică este înţeles ca fiind temporar. Viaţa nu face obiectul morţii.

24. Mai presus de orice dovadă: Ceea poate fi „dovedit” este liniar, limitat şi un produs al intelectualizării şi al gândirii. Realitatea nu necesită încuviinţare. Realitatea nu este o achiziţie, ci o înţelegere pur spontană şi subiectivă în care poziţionările eului dual sunt abandonate.

25. Mistic: Originea adevărului este o strălucire spontană, radiaţie şi iluminare, ce reprezintă Revelaţia care înlocuieşte iluzia unui sine individual separat, eul şi gândirea acestuia.

26. Inefabil: De nedefinit. Subiectivitatea radicală este experienţială. Este o condiţie care o înlocuieşte pe prima. Astfel, în cadrul acestui eveniment, contextul înlocuieşte conţinutul – lipsit de temporalitate şi situat în afara timpului. Realitatea nu există în timp, nu este constituită din el, nu este superioară lui sau în afara lui şi nu are nici o legătură cu tot ceea ce se numeşte născocire a gândirii. De aceea, este superioară tuturor substantivelor, adjectivelor sau verbelor, tranzitive sau intranzitive.

27. Simplu: Se poate observa frumuseţea şi perfecţiunea intrinsecă a tot ceea ce se află mai presus decât înfăţişarea şi forma.

28. Afirmativ: Adevărul este superior opiniei şi demonstrabilului. Confirmarea are loc, pur şi simplu, prin cunoaşterea sa subiectivă; el este, totuşi, identificabil prin tehnicile de calibrare a conştiinţei.

29. Neoperativ: Adevărul nu „face” ceva şi nu „cauzează” ceva. El este totul.

30. Invitător: În contrast cu promoţionalul sau persuasivul.

31. Non-predictiv: Deoarece realitatea este neliniară, nu poate fi localizată sau codificată prin restrângerea formei, ca, de pildă, mesaje secrete, coduri, numere şi inscripţii, ori ascunsă în rune, pietre, dimensiunile piramidei, ADN sau în perii din nările unei cămile. Adevărul nu are secrete. Realitatea lui Dumnezeu este omniprezentă şi superioară codificărilor sau exclusivităţii. Codurile sunt dovezi ale imaginaţiei omului, nu ale capriciilor Divinităţii.

32. Nu este sentimental: Emoţiile sunt bazate pe percepţii. Compasiunea rezultă din discernerea adevărului.

33. Nu este autoritar: Nu există reguli sau ordine ce trebuie urmate.

34. Nu este egoist: Învăţătorii sunt respectaţi, dar ei resping adorarea propriei persoane sau ideea de a fi speciali.

35. Educaţional: Oferă informaţii în diferite formate si asigură disponibilitatea lor.

36. Independent: Nici mercantile, nici materialiste.

37. De-sine-stătător: Sunt complete fără a fi dependente de autorităţile exterioare sau istorice.

38. Natural: Lipsite de stări modificate de conştiinţă induse, sau de manipulări ale energiei prin mijloace artificiale (adică fără bizuire pe formă).

David. R. Hawkins Adevăr versus falsitate – cum le putem diferenţia

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-adevar-versus-falsitate

Agresor/victimă #adevarversusfalsitate

Cu timpul vor ieşi la suprafaţă şi alte informaţii, aşa cum se întâmplă după toate războaiele. Viitorul ne oferă întotdeauna binefacerile retrospectivei şi în felul acesta, să sperăm, ale înţelepciunii mai degrabă decât ale regretelor şi vinovăţiei.

Drumul care duce spre evoluţia conştiinţei umane este accidentat. Lecţia este una şi aceeaşi: „Fiţi atenţi la adevăr”. Până în prezent, acest lucru nu a fost practic posibil, dar s-au ivit zorii unei noi ere care calibrează la peste 200, indicând că integritatea ar putea predomina.

Războiul din Irak a pus capăt uciderii irakienilor de către Saddam Hussein, care a ucis în mod curent mai mulţi compatrioţi de-ai săi decât au făcut-o războiul din Golf şi războiul din Irak luate împreună (treizeci de mii de gropi comune). După finele războiului, insurgenţii irakieni au continuat să ucidă alţi irakieni, în ciuda prezenţei trupelor de ocupaţie. Una peste alta, mai mulţi irakieni au fost ucişi de compatrioţi de-ai lor decât de forţele de invazie în atacurile militare preemptive, şi încă nu se întrevede sfârşitul acestei situaţii.

Unele dintre reacţiile politice care au urmat sunt un exemplu de ciudăţenie a egoului uman, în care agresorul şi victima se confundă, iar rolurile se inversează. Paradoxal, cei cu o conştiinţă naivă sau neevoluată s-au grăbit să îmbrăţişeze agresorul nonintegru, aproape criminal şi să-i defăimeze pe cei integri. Atitudinea Statelor Unite şi răspunsul acestora calibrează la 460, atacul în sine din 9 Septembrie la 35, iar agresorii săi la 50-70.

Incapacitatea de a face deosebirea dintre marea corupţie şi integritate constituie, într-adevăr, o piedică majoră în înţelegere şi o sursă de eroare.

Freud a fost printre primii care a observat această stranie tendinţă de a simboliza lucrurile prin opusul lor (Freud, 1900), adică mania contemporană de a identifica victimele ca agresori şi viceversa. Este un mecanism primitiv al elementelor inferioare ale egoului, în lupta sa de a controla şi suprima Id-ul – acel rezervor de instincte animalice primare şi de violenţă. Prin urmare, a urî războiul nu aduce pacea mai mult decât poate aduce urârea păcatului, puritatea sau sfinţenia.

O virtute este atinsă prin alegerea ei, mai degrabă decât prin desconsiderarea opusului ei.

 David. R. Hawkins – Adevăr versus falsitate

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-adevar-versus-falsitate

Relaţiile internaţionale #adevarversusfalsitate

Lumea occidentală civilizată a reprezentat, în general, un câmp fertil, care a primit cu braţele deschise descoperirile ştiinţifice, iar aplicaţiile lor în rezolvarea problemelor umane au fost uimitor de reuşite. Ştiinţa, precum şi tehnologia aferentă, au reuşit să învingă majoritatea bolilor, au dublat speranţa de viaţă şi au ridicat educaţia la rangul de cheie de boltă a progresului. Totuşi, cele mai impresionante dintre succese s-au înregistrat în ultima sută de ani, ceea ce, dacă privim din perspectiva evoluţiei timpului, durează cât o clipire din ochi. Aceste câştiguri enorme realizate într-un timp atât de scurt, ne îndreptăţesc să ne aşteptăm ca viitorul să aibă încă şi mai multe promisiuni pentru umanitate – cu excepţia călcâiului lui Ahile, relaţiile internaţionale.

Din lipsă de date temeinice, diplomaţia internaţională este adeseori nu numai incapabilă, dar şi prea puţin cooperantă cu scopurile sale. (Naţiunile Unite actuale calibrează doar la nivelul 185-190). Acest lucru este inevitabil pentru că, în lipsa unor date verificabile sau a unui corp de cunoştinţe fundamentate ştiinţific, diplomaţia este asemănătoare explorărilor primitive, care se desfăşurau fără hartă, busolă sau GPS (sistem global de poziţionare).

În lipsa informaţiilor fundamentate, apare o întreagă gamă de măsuri temporare, însoţite de emoţionalism, de presiunea protestului public şi de expediente politice. Toate acestea sunt consolidate de afacerile clandestine acompaniate de retorica interminabilă, intelectualizarea sterilă, precum şi de poziţiile politice de tipul „o măsură comună pentru toţi”. Ele se dovedesc a fi tehnici nefundamentate suficient pentru a constitui temelia siguranţei şi securităţii tuturor ţărilor şi societăţilor.

Chiar şi dintr-un sondaj foarte succint, apare evident că nevoia cea mai presantă a lumii actuale rezidă în existenţa unei ştiinţe fundamentate pe care să se poată baza diplomaţia internaţională. În acest scop, o recapitulare istorică poate oferi orientarea şi informarea pe baza cărora să se construiască o ştiinţă a relaţiilor internaţionale şi diplomatice ancorată în realitate.

Cap.14, Ţări şi politici

Adevăr versus falsitate – cum le putem diferenţia, David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Image by Gerd Altmann from Pixabay