Asumarea responsabilităţii #calearenuntarii

În starea de acceptare este posibil să ne uităm trecutul, la fel şi pe al altora şi să ne vindecăm de resentimente. Este de asemenea posibil să descoperim darurile ascunse în evenimente din trecut faţă de care ne-am revoltat, să înţelegem inclusiv semnificaţia lor karmică. De la acest nivel este posibil să ne creăm un context diferit din care să privim trecutul şi să-l vindecăm.

La capătul nivelului acceptării devenim siguri de viitor şi astfel putem merge mai departe în nivelurile iubirii şi ale păcii. Raţiunea şi logica devin instrumentele pentru împlinirea acelui potenţial.

O altă caracteristică a nivelului acceptării este că nu mai suntem preocupaţi de judecăţile moralizatoare, de „bine“ sau de „rău“. Devine evident ceea ce merge şi ceea ce nu merge. Este simplu de observat ceea ce este distructiv şi ceea ce este constructiv, fără de-a judeca şi a mai denumi ceva „diabolic“. Se elimină vinovăţia ce însoţeşte toate judecăţile împotriva altora şi împotriva noastră. Apoi înţelegem sensul afirmaţiei: „Nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat!“

La nivelul acceptării se manifestă şi o scădere a preocupării faţă de „a face“, o creştere a atenţiei asupra calităţii fiirii în sine şi a perfecţionării capacităţii noastre interioare de a fi iubitori şi de a ne îngriji de alţii. Cu toate că încă mai pot apărea sentimente negative, ele sunt din ce în ce mai rare şi sunt uşor de rezolvat. În general, funcţionarea noastră este din ce în ce mai uşoară iar activităţile zilnice aproape că nu se mai observă datorită absenţei efortului de a le face.

Emblema acestui nivel este asumarea responsabilităţii pentru conştiinţa noastră.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/letting-go-david-r-hawkins-calea-renuntarii-cartea-daath

 

 

Acceptarea #calearenuntarii

Acceptând, ne putem bucura de experienţa armoniei. Ne simţim ca şi cum evenimentele curg de la sine, ne simţim în siguranţă. Putem să-i ajutăm pe alţii fără a trăi acel sentiment de sacrificiu de sine. Odată cu acceptarea apare acest sentiment: „Sunt în regulă. Tu eşti în regulă. Este în regulă.“

În starea de acceptare apare sentimentul că nimic nu trebuie să se schimbe, nimic nu trebuie schimbat. Totul este perfect şi frumos exact aşa cum este. Ne putem bucura de lume. Apare şi compasiunea pentru alţii şi pentru tot ceea ce are viaţă.

În această stare suntem în mod automat de ajutor pentru alţii, fără de a se mai ivi sentimentul sacrificiului de sine. Datorită siguranţei interioare şi a sentimentului de abundenţă, apar şi generozitatea şi uşurinţa de a dărui fără de aşteptări, fără de a aştepta ceva în schimb, fără remarci de genul: „Uite ce fac eu pentru tine!“ Când suntem în starea de acceptare, ne iubim prietenii în loc să fim critici la adresa lor şi suntem dispuşi să-i iubim indiferent de limitările lor, pe care suntem de asemenea dispuşi să le trecem cu vederea. Din acest spaţiu al acceptării vedem oamenii ca făcând tot ceea ce pot mai bine cu ceea ce au la momentul acela. Vedem că întreaga viaţă evoluează către  perfecţiunea sa, iar noi suntem sincronizaţi cu legile universului şi ale conştiinţei.

În această stare începem să înţelegem cu adevărat iubirea.

Fragmente din Capitolul 11- Acceptarea

Letting Go-Calea renunţării – David R. Hawkins

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/letting-go-david-r-hawkins-calea-renuntarii-cartea-daath

 

Featured Image by Sarah Richter from Pixabay

Adoptarea atitudinii pozitive

Fragmente din cartea Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare – David R. Hawkins

Puterea de a adopta atitudini pozitive în locul celor negative depinde de voinţă. Invocarea ajutorului divin are drept rezultat un proces transformativ ce devine mai puternic prin practică, deoarece acum personalitatea se aliniază cu un câmp de atracţie puternic şi pozitiv, şi nu cu eul slab şi linear. În practică, ceea ce la început poate părea fals sau artificial devine surprinzător de natural şi uşor, deoarece este aliniat la realitate şi sprijinit de aceasta. Eul-sinele linear se luptă să supravieţuiască, dar puterea eului spiritual e sprijinită de câmpul infinit prin care evoluează şi supravieţuieşte viaţa.

Renunţării la atitudinea critică i se opune suficienţa eului inflamat, care apare ca rezultat al autoaprecierii sale ca arbitru al moralităţii. Acceptarea nu atrage negarea, ci înlocuirea acesteia cu percepţia realistă şi cu recunoaşterea limitelor intrinsece. Ea nu se simte obligată “să ia poziţie” sau măsuri în legătură cu ceea ce observă, după cum nici nu încearcă să “repare” ceva. În consecinţă, Acceptarea poate observa şi accepta limitele existenţei umane şi neajunsurile lumii, fără a-şi pierde echilibrul şi seninătatea.

Acceptarea este un rezultat al înţelepciunii şi al renunţării la poziţionalităţi prin faptul că acceptă că expresiile variate ale vieţii sunt în acord cu voinţa Divină şi că, în acest fel, Creaţia este extrem de variată în exprimările şi în evoluţia sa. Acceptarea nu face diferenţa dintre dualităţile “ori/ori” sau “alb/negru” şi poate depăşi tentaţia de a fi critică. Acceptarea realizează că atributele observate sunt caracteristice naturii umane şi constituie reflexii ale karmei individuale sau de grup. Societatea cuprinde o mixtură de niveluri diferite de dezvoltare, incluzând o panoramă de opţiuni şi căi alternative de a pătrunde în “casa oglinzilor” existenţei.

Featured Image by Gerd Altmann from Pixabay