Fragment din Sinele: Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins, M.D.,Ph.D.

Cap. XI: Transcenderea lumii

“…este înţelept ca aspirantul spiritual să se detaşeze de toate poziţionalităţile şi opiniile, precum şi să manifeste disponibilitate faţă de abandonarea satisfacţiilor temporare ale eului în favoarea unui scop superior. Istoria umană constituie drama interacţiunii eurilor colective ale popoarelor, dintre care majoritatea calibrează sub nivelul Integrităţii.

Î: Acestea ne ajută să clarificăm învăţăturile lui Ramana Marharshi, care spunea că nu are sens să încercăm să salvăm lumea, deoarece lumea pe care o percepem noi nici măcar nu există. El a recomandat abandonarea lumii către Dumnezeu şi concentrarea asupra introspecţiei.

R: Lui i-a fost clar că aparenţa lumii constituie rezultatul percepţiei dualiste şi mecanismelor intrinseci ale eului. Tot ceea ce poate fi practic văzut în interiorul lumii sunt diferenţele şi preferinţele. Dacă ne uităm la o pădure, vedem copaci mari şi mici, aplecaţi şi împletiţi. Nu există nici o raţiune pentru a merge în pădure şi a încerca să îndrepţi copacii strâmbi. Nu este nimic „greşit“ în copacii strâmbi sau în cei care par să cadă.

Î: Oare înţeleptul iluminat este dincolo de karmă?

R: Da, dar numai în sensul comun al karmei personale umane, care izvorăşte din eu. Cu toate acestea, tot ceea ce există este inclus în interiorul modelelor karmice ale întregului univers şi ale Creaţiei. Totul este liniştit în interiorul Prezenţei lui Dumnezeu ca Sine. Tot ceea ce există primeşte această calitate prin „karma“ de a fi fost creat de Dumnezeu. Karma fundamentală a Realităţii lui Dumnezeu formează contextul ultim al Manifestatului.

Posibilitatea evoluţiei conştiinţei constituie moştenirea karmică a omului. Aceasta este universală şi nu personală.

Oricine este liber să facă alegeri şi, de asemenea, este liber să-l refuze pe Dumnezeu. Sferele astrale inferioare sunt compuse din entităţi pe care nu Dumnezeu le-a făcut să ajungă acolo, ci propriile lor opţiuni.”