Meditația #oricepoatefivindecat #martinbrofman

Meditația este un exercițiu de disciplină interioară în care vă focalizați conștiența, atenția, de o manieră particulară, pentru a obține un anumit efect benefic. Unii oameni meditează pentru a obține o minte mai liniștită sau pentru a-și utiliza conștiența ca mijloc de a atinge un scop. Alții o folosesc pentru a reinstaura armonia în propriul lor corp, pentru a cunoaște dimensiunile spirituale ale propriei lor ființe, pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu, pentru a experimenta Conștiința Divină, pentru a atinge iluminarea, pentru a cunoaște și a experimenta iubirea sau împlinirea transcendentă, sau pentru a înțelege natura rea­lității fizice. Unii o folosesc pentru a obține controlul asupra pro­priei lor conștiințe prin capacitatea de a-și menține atenția asupra unui singur lucru care poate fi un cuvânt, o idee, un sim­bol sau propria lor respirație ori nimicul. Desigur, există multe alte motive pe lângă cele prezentate, dar cred că ați înțeles ideea.

Indiferent de cauza care motivează pe cineva să intre în medi­tație, indiferent de rezultatul așteptat, se poate obține același lucru prin acordarea unei vindecări, în plus aceasta aducând beneficii și altei ființe. Unii consideră vindecarea drept cea mai înaltă formă de meditație, datorită motivului său principal de a ajuta o altă persoană, în timp ce prin celelalte forme, individul este preocupat numai de obținerea propriilor sale beneficii. Deci, vindecarea este o meditație care are inimă.

Începeți această experiență prin a vă goli de toate considerațiile personale și de toate scopurile proprii, hotărându-vă să fiți prezent în această experiență în totalitate, să trăiți funcția de vindecător și să fiți în întregime prezent pentru subiect. Ceea ce vindecătorul îi dorește subiectului este o reflectare a ceea ce subiectul își dorește pentru sine.

Acceptarea este iubire. Iubirea vindecă.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/martin-brofman-orice-poate-fi-vindecat-cartea-daath

Sfântul – Înţeleptul iluminat #ochiulsinelui

Î: Există vreo diferenţă observabilă între un sfânt şi un înţelept iluminat?

R: Da, ar putea fi. Calea purificării şi perfecţionării spirituale conduce la o personalitate care este privită ca fiind mai „sfântă“ sau pură. Prin contrast, înţeleptul iluminat nu are nici un interes pentru corp sau personalitate şi astfel, poate părea ca fiind mai aspru sau chiar neglijent pentru o persoană obişnuită.

De exemplu, Nisargadatta Maharaj (posesor al unui nivel al conştiinţei de peste 700), fuma enorme ţigări indiene şi bătea în masă când devenea emoţionat, expunându-şi astfel personalitatea obişnuită. Un maestru Zen poate fi extrem de aspru şi tăios; cu toate acestea, dragostea este aceeaşi în toţi, doar se exprimă în mod diferit.

Î: Atunci, acţiunea de a ne perfecţiona corpul şi personalitatea constituie doar o pierdere de vreme?

R: Nu este decât o diversiune şi o eroare de accentuare.

Corpul este un produs al naturii şi ceea ce face el nu prezintă nici un interes. Mintea şi personalitatea sunt produsele mediului social, influenţei familiale şi programării culturale. O persoană rafinată şi cultă este un bun social agreabil şi valoros, dar nu este Sinele. Pe măsură ce ne apropiem de iluminare, devine evident faptul că sinele nu este Sinele, cu toate că este inclus în acesta.

Î: Care dintre căile spirituale este cea optimă?

R: Există două moduri de a călători – fie o rută directă către destinaţie, fie o excursie de relaxare în care se explorează peisajul şi se vizitează toate punctele de atracţie turistică. Majoritatea căutătorilor spirituali se află pe calea tihnită, chiar dacă ei nu realizează acest lucru. Aceasta reprezintă, fără îndoială, cea mai bună cale pentru mulţi oameni. Nu este nici greşită şi nici nu reprezintă o pierdere de vreme; ea este, pur şi simplu, calea care  li se potriveşte cel mai bine.

În realitate, timpul este doar o iluzie şi o aparenţă. Din momentul în care ţelul spiritual este ales, nu mai există „timp“ pierdut. De fapt, nici nu contează dacă iluminarea durează o mie de vieţi sau una singură. În final, este acelaşi lucru.

Din Cap.18, Adevăr şi eroare

David. R. Hawkins Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde

Identificarea şi caracteristicile Adevărului spiritual #adevarversusfalsitate

În acest moment al evoluţiei conştiinţei sunt disponibile – pentru confirmările experimentale şi de diagnosticare – atributele identificabile şi demonstrabile, precum şi caracteristicile definitorii ale Adevărului însuşi, care transcend timpul, locul, persoana care le difuzează sau limitările gândirii dualiste. Ele pot fi exprimate după cum urmează:

Identificarea şi caracteristicile Adevărului spiritual

1. Universalitate: Adevărul este adevărat în orice moment şi în orice loc, indiferent de cultură, personalităţi sau circumstanţe.

2. Non-eliminare: Adevărul este atotcuprinzător, nu conţine secrete, non-sectar.

3. Disponibilitate: Este deschis către orice, este non-exclusiv. Nu există secrete ce trebuie dezvăluite sau ascunse, vândute, nici formule magice sau „mistere”.

4. Integritatea scopului: Nu există nimic de câştigat sau de pierdut.

5. Non-sectar: Adevărul nu reprezintă expunerea limitării.

6. Independent de opinie: Adevărul este neliniar şi nu face subiectul limitărilor intelectului sau ale formei.

7. Lipsit de poziţionalitate: Adevărul nu este „anti” nimic. Falsitatea şi ignoranţa nu sunt duşmanii lui, ci reprezintă doar absenţa lui.

8. Nu există exigenţe sau solicitări: Nu sunt necesare: calitatea de membru, taxe, regulamente, jurăminte, reguli sau condiţii.

9. Nu este controlator: Puritatea spirituală nu este interesată de viaţa personală a aspiranţilor, nici de haine, stil de îmbrăcăminte, modă, viaţă sexuală, economie, modele familiale, stil de viaţă sau obiceiuri alimentare.

10. Nu există forţă de intimidare: Nu există spălare a creierului, adorare a conducătorilor, ritualuri de instruire, îndoctrinări sau intruziuni în viaţa privată.

11. Nu există lucruri obligatorii: Nu există regulamente, legi, edicte, contracte sau obligaţii.

12. Libertate: Participanţii sunt liberi să plece şi să vină în lipsa oricărui fel de persuasiune, constrângere, intimidare sau consecinţe. Nu există ierarhie: există, în schimb, îndeplinirea de bunăvoie a necesităţilor practice şi a îndatoririlor.

13. Caracterul comun: Recunoaşterea este o consecinţă a ceea ce a devenit cineva, mai degrabă decât un rezultat al titlurilor decernate, adjectivelor şi însemnelor.

14. Inspiraţional: Adevărul ocoleşte şi evită fascinaţia, seducţia şi teatralul.

15. Nematerialist: Adevărul este lipsit de nevoia lumească de îmbogăţire, prestigiu, fast sau edificii.

16. Autoîmplinire: Adevărul este deja întreg şi complet şi nu are nevoie de prozelitism sau de câştigarea de adepţi, discipoli sau de „membri semnatari” .

17. Detaşare: Nu există implicare în problemele lumii.

18. Blândeţe: Adevărul este identificabil de-a lungul unui gradient progresiv. Nu are „opus” şi, prin urmare, nu are „duşmani” care să îl pedepsească sau care să i se opună.

19. Nu sunt intenţionate: Adevărul nu intervine şi nici nu are o agendă pentru a propune, a aplica sau a promulga ceva.

20. Non-dualitate: Totul este dezvăluit în virtutea înclinaţiei intrinseci (karmice) din domeniul în care potenţialitatea se manifestă ca actualitate, mai degrabă decât ca şi „cauză” şi efect.

21. Linişte şi pace: Nu există „probleme” sau subiectivitate. Nu există dorinţa de a-i schimba pe ceilalţi sau de a se impune în societate. Efectul energiilor mai înalte este înnăscut şi nu este dependent de propagare sau efort. Dumnezeu nu are nevoie de ajutor, mai mult decât are nevoie gravitaţia de ajutorul unui măr care să cadă dintr-un copac.

22. Egalitate: Aceasta este exprimată prin reverenţă faţă de întreaga viaţă, în toate expresiile sale şi, în general, evită ceea ce este dăunător mai degrabă decât să i se opună.

23. Atemporalitate: Viaţa este înţeleasă ca fiind eternă, iar tot ce este de natură fizică este înţeles ca fiind temporar. Viaţa nu face obiectul morţii.

24. Mai presus de orice dovadă: Ceea poate fi „dovedit” este liniar, limitat şi un produs al intelectualizării şi al gândirii. Realitatea nu necesită încuviinţare. Realitatea nu este o achiziţie, ci o înţelegere pur spontană şi subiectivă în care poziţionările eului dual sunt abandonate.

25. Mistic: Originea adevărului este o strălucire spontană, radiaţie şi iluminare, ce reprezintă Revelaţia care înlocuieşte iluzia unui sine individual separat, eul şi gândirea acestuia.

26. Inefabil: De nedefinit. Subiectivitatea radicală este experienţială. Este o condiţie care o înlocuieşte pe prima. Astfel, în cadrul acestui eveniment, contextul înlocuieşte conţinutul – lipsit de temporalitate şi situat în afara timpului. Realitatea nu există în timp, nu este constituită din el, nu este superioară lui sau în afara lui şi nu are nici o legătură cu tot ceea ce se numeşte născocire a gândirii. De aceea, este superioară tuturor substantivelor, adjectivelor sau verbelor, tranzitive sau intranzitive.

27. Simplu: Se poate observa frumuseţea şi perfecţiunea intrinsecă a tot ceea ce se află mai presus decât înfăţişarea şi forma.

28. Afirmativ: Adevărul este superior opiniei şi demonstrabilului. Confirmarea are loc, pur şi simplu, prin cunoaşterea sa subiectivă; el este, totuşi, identificabil prin tehnicile de calibrare a conştiinţei.

29. Neoperativ: Adevărul nu „face” ceva şi nu „cauzează” ceva. El este totul.

30. Invitător: În contrast cu promoţionalul sau persuasivul.

31. Non-predictiv: Deoarece realitatea este neliniară, nu poate fi localizată sau codificată prin restrângerea formei, ca, de pildă, mesaje secrete, coduri, numere şi inscripţii, ori ascunsă în rune, pietre, dimensiunile piramidei, ADN sau în perii din nările unei cămile. Adevărul nu are secrete. Realitatea lui Dumnezeu este omniprezentă şi superioară codificărilor sau exclusivităţii. Codurile sunt dovezi ale imaginaţiei omului, nu ale capriciilor Divinităţii.

32. Nu este sentimental: Emoţiile sunt bazate pe percepţii. Compasiunea rezultă din discernerea adevărului.

33. Nu este autoritar: Nu există reguli sau ordine ce trebuie urmate.

34. Nu este egoist: Învăţătorii sunt respectaţi, dar ei resping adorarea propriei persoane sau ideea de a fi speciali.

35. Educaţional: Oferă informaţii în diferite formate si asigură disponibilitatea lor.

36. Independent: Nici mercantile, nici materialiste.

37. De-sine-stătător: Sunt complete fără a fi dependente de autorităţile exterioare sau istorice.

38. Natural: Lipsite de stări modificate de conştiinţă induse, sau de manipulări ale energiei prin mijloace artificiale (adică fără bizuire pe formă).

David. R. Hawkins Adevăr versus falsitate – cum le putem diferenţia

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-adevar-versus-falsitate