Inteligenţa şi raţiunea ies la rampă atunci când depăşim emoţionalitatea proprie nivelelor inferioare. Raţiunea este capabilă să gestioneze cantităţi mari şi complexe de date şi să ia rapid deciziile corecte; e capabilă să înţeleagă relaţiile, gradaţiile şi distincţiile şi astfel, manipularea simbolurilor ca pe nişte concepte abstracte devine din ce în ce mai importantă.
Acesta este nivelul ştiinţei, al medicinei şi al capacităţii crescute de conceptualizare şi comprehensiune în general. Cunoaşterea şi educaţia sunt considerate foarte importante aici. Înţelegerea şi informaţia sunt instrumentele principale ale realizării, care constituie emblema nivelului 400. Acesta este nivelul laureaţilor premiului Nobel, al marilor oameni de stat, al judecătorilor de la Curtea Supremă. Einstein, Freud şi alte figuri importante din istoria gândirii se încadrau aici.
Neajunsurile acestui nivel sunt eşecul de a distinge cu claritate diferenţa dintre simboluri şi ce anume reprezintă ele şi confuzia între lumile obiective şi cele subiective, fapt care limitează înţelegerea cauzalităţii. La acest nivel e uşor să scăpăm din vedere pădurea din cauza copacilor, să devenim seduşi de concepte şi teorii şi să sfârşim fără să atingem punctul esenţial. În sine, intelectualizarea poate deveni un capăt de linie. Raţiunea este limitată prin faptul că nu ne oferă capacitatea de a discerne esenţa sau punctul critic al unei probleme.
Raţiunea nu constituie în sine o cale spre adevăr. Ea oferă o mare cantitate de informaţii dar îi lipseşte capacitatea de a rezolva discrepanţele din date şi concluzii. Toate argumentele filosofice sună convingător în felul lor. Deşi raţiunea este foarte eficientă într-o lume tehnicizată în care domină metodele logice, tot ea constituie, paradoxal, principalul blocaj în calea atingerii unor nivele superioare ale conştiinţei. Depăşirea acestui nivel este relativ puţin obişnuită în societatea noastră.
Putere versus forţă – determinanţii ascunşi ai comportamentului uman – David R. Hawkins (pag.62)