Noiembrie #newsletter #edituracarteadaath

Nu agreez ideea de “Black Friday”. Mi-amintesc că într-un an am creat un “Pink November – Noiembrie Roz” ca alternativă la “Black Friday”. Dar în site-ul editurii au existat reduceri în fiecare lună, de ani de zile. Reduceri cu cel puţin 10 procente, uneori chiar şi cu 40 sau 30 de procente, cum s-a întâmplat în luna Iulie a acestui an. Pe lângă acea reducere, am oferit şi o carte cadou la fiecare comandă. În general, am oferit unul din volumele lui Rupert Spira.

Da, am avut întotdeauna oferte speciale pentru Crăciun, Paşte, Mărţişor, dar treaba asta cu Black Friday, chiar dacă am încercat-o, lăsându-mă împinsă de “lume”, dar nu acceptam ideea sărbătoririi unor evenimente chiar negre din istoria economiei americane, precum recesiunea din 1869 şi alte sărbători neromâneşti.  De ce aş întări acest câmp “negru” tocmai acum, când este tot mai evident cursul lucrurilor în lume? Ce hrănim prin cuvintele şi gândurile noastre, aceea aducem în manifestare! Sau ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să şi primeşti!

Am pornit o aproape revoluţie din luna August încoace. M-am străduit să găsesc soluţii mai ieftine pentru transportul comenzilor şi, oarecum, am reuşit. Aceasta este explicaţia revenirii la gratuitatea expedierii unei comenzi începând de la valoarea de 140.00 lei.

Încă nu a folosit nimeni varianta de ridicare din pachetomat, deşi este cea mai ieftină: 8.33 lei (TVA inclus). Istoric vorbind, Pachetomatele au fost primele “cutii” de unde puteai să-ţi ridici comenzile, alegând acea amplasare a lor aproape de casa ta sau de serviciu, fără să fii obligat să aştepţi un curier sau să negociezi când să revină pentru a intra în posesia pachetului.

Cum de ceva luni, şi datorită majorării preţului la combustibil, majoritatea firmelor de curierat adaugă o taxă de combustibil, a crescut şi acest preţ. Există ceva ce nu s-a scumpit în ultimul an?

Chiar şi aşa, cumpărătorul nu achită preţul real al expedierii, taxa de transport fiind o aproape medie a costului. Editura suportă întotdeauna o diferenţă care poate merge chiar şi până la 9,10 lei.

Am hotărât ca preţurile tuturor cărţilor publicate de Cartea Daath, cu excepţia noutăţilor în prima lună de la apariţie, să fie cu 10% mai mici, iar ofertele speciale – cu alte cuvinte o reducere mai mare de 10% – şi pachetele să apară în categoria Pachete şi reduceri.

Sper să se finalizeze şi contractul şi implementarea în site a curierului Sameday luna aceasta. Până atunci, acestea sunt variantele şi costurile (cu TVA inclus) pentru livrare:

Pachetomat (lista cu pachetomatele disponibile în Bucureşti şi în ţară se poate accesa după selectarea acestei modalităţi de livrare): 8.33 lei – condiţie: plata cu card.

Bookurier livrare în Bucureşti: 13.09 lei

Cargus, livrare în ţară: 17.09 lei

Poşta Română: 15.47 lei

Fan Courier – plata cu card: 16.07 lei

Fan Courier – plata ramburs: 23.80 lei

Sper să am şansa de a reveni până la finalul acestei luni cu un alt mesaj, mai îmbucurător, despre taxele de transport.

Până atunci, vă reamintesc că în colecţia de autor “David R. Hawkins” a mai apărut un volum: Harta Conştiinţei şi vă doresc să trăiţi în Bucurie, Iubire şi Pace!

Daniela Marin

P.S. Am uitat să anunţ şi grupajele de cărţi (sau pachetele) pe care le-am expus deja în site. Iată-le:

“Nivelurile Conştiinţei şi Calea”

“Calea misticului: non-dualitatea devoţională”

“Vindecarea de neadevăr”

Recunoaşterea meritelor #calearenuntarii

Din Cap.17, Transformarea

Letting Go / Calea renunțării – David R.Hawkins M.D.,Ph.D.

În capitolul de faţă aş dori să studiem efectul mecanismului de renunţare asupra aspectelor vieţii care-i interesează pe cei mai mulţi dintre noi: sănătate, bunăstare şi fericire. Vom aborda aceste aspecte aşa cum sunt ele experimentate în general de oameni şi le vom compara cu schimbările apărute odată cu progresul realizat prin folosiriea tehnicii de renunţare.

Schimbările sunt destul de evidente atunci când analizăm viaţa celor care utilizează această tehnică. Ele vor deveni evidente şi în propria voastră viaţă. Uneori este posibil să nu le observaţi, motiv pentru care vă sugerez să alcătuiţi o listă de obiective pe care să le bifaţi pe măsură ce vor fi îndeplinite, ca să vă daţi seama de progresul realizat. Această etapă de conştientizare de sine este necesară pentru preîntâmpinarea unei particularităţi mai ciudate a minţii. Când ne decidem să  urmăm o anumită tehnică pentru a ne îmbunătăţi viaţa şi are loc o schimbare în bine, mintea manifestă tendinţa bizară de a desconsidera tehnica ce a făcut posibilă această schimbare. Este ca şi când ego-ul minţii este foarte vanitos şi nu doreşte să recunoască anumite merite atunci când este cazul.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/letting-go-david-r-hawkins-calea-renuntarii-cartea-daath

Suferinţă, compasiune, minte, atenţie #DalaiLama

Din Cap.6, Viaţă şi moarte

Închipuie-ţi toţi oamenii – Imagine All the People, o conversaţie cu Sfinţia Sa Dalai Lama despre bani, politică şi viaţă aşa cum ar putea fi

Sfinţia Sa Dalai Lama, Fabien Ouaki

Fabien: Sfinţia Voastră, aş vrea să mă întorc asupra unor probleme pe care le-am mai atins. M-am gândit la compasiune ca fiind parte a naturii noastre lăuntrice. Pentru mine, compasiunea e un spaţiu gol care crează posibilitatea de a trimite un mesaj altei fiinţe. Pentru mine, compasiunea e mereu acolo, în noi…

Dalai Lama: Ce vrei să spui când zici: „compasiunea este mereu acolo”?

Fabien: Vreau să spun că e o parte a naturii, a firii umane. Nu este ceva ce trebuie să zămislim.

Dalai Lama: Nu ştiu. (râde) Filosofia asta e prea dificilă pentru mine. Compasiunea e parte a minţii noastre.

Fabien: Da, este acolo, în interiorul nostru. Deci, aceasta este munca pe care trebuie s-o facem.

Dalai Lama: Nu, nu, nu. Nu sunt de acord. Natura de buddha – suntem atenţi şi spunem natura de buddha, nu buddha – este interioară, intrinsecă. Trezirea nu este intrinsecă, dar sămânţa, potenţialul iluminării, este. Putem spune că această compasiune este parte a minţii, înţelegând că, în mintea noastră compasiunea poate răsări, se poate naşte. Asta nu înseamnă că atâta vreme cât mintea este acolo – în orice stare – compasiunea e şi ea acolo. Asta nu-i adevărat. În general vorbind, sămânţa compasiunii există întotdeauna, dar, când într-o anumită stare a minţii, ura noastră este pe deplin dezvoltată, atunci, în mod sigur, nu avem compasiune. În acel moment compasiunea adoarme. Două gânduri sau emoţii contradictorii nu pot răsări în mintea noastră în acelaşi moment. Când una e activată, cealaltă e dezactivată. În viziunea buddhistă, nu ne referim la o funcţie aflată în stare de somn, în stare latentă, ca la un lucru prezent.

Fabien: Dar dacă creăm un spaţiu gol în interiorul nostru, ceea ce este adormit, latent, poate răsări. Se pare că a lăsa spaţiul nostru lăuntric să se extindă este cheia. Când lăsăm un spaţiu deschis în noi, compasiunea nu creşte în mod natural?

Dalai Lama: E posibil. Eu cred că până şi persoane ca Hitler, care părea insensibil, sunt capabile să simtă un soi de compasiune. Din ceea ce am citit, se pare că atunci când era cu iubita lui, Eva şi cu ciobănaşul lui german, s-ar fi simţit „bine”, adică mai puţin suspicios ca de obicei, permiţând ca un fel de încredere să apară în el. Asta arată că şi Hitler avea sămânţa compasiunii. Când cineva îi arăta grijă adevărată sau afecţiune adevărată, se simţea fericit.

Fabien: Aşadar, dacă reuşim să scăpăm de emoţiile negative, care ne împiedică să înflorim compasiunea, ea va începe să se dezvolte singură, imediat ce are puţin spaţiu? Chiar şi pentru noi, „generaţia pierdută”?

Dalai Lama: Bineînţeles. Apropo, şi eu sunt membru al acestei generaţii pierdute. Dacă facem un efort pentru a deveni conştienţi de potenţialul nostru şi de valoarea compasiunii, atunci, fireşte că există o posibilitate de a ne schimba ca indivizi. Cât despre lume, pe de-a-ntregul, nu sunt sigur. În acest moment, pare dificil. Putem spune însă, că la sfârşitul secolului XX, concepţia generală a omenirii şi locul ei în lume, se schimbă foarte rapid în comparaţie cu ultimele cinci decenii.

Fabien: Înţelepciunea  populară spune că o persoană trebuie să experimenteze suferinţă pentru a ajunge mai bună. Sunteţi de acord?

Dalai Lama: Nu este, în mod fundamental, necesar. Oricum, este adevărat că, cei ce au trecut prin suferinţă, devin mai maturi, mai răbdători. Cred că generaţiile care au fost martore ale celui de-al II-lea război mondial şi ale perioadei ce i-a urmat, sunt într-o poziţie mai bună în rezolvarea problemelor decât generaţiile următoare. Acestea doar au auzit despre război. Nu l-au trăit în mod direct. Viaţa lor nu a fost atât de dură. Când apar micile probleme îşi pierd imediat cumpătul sau răbdarea. Sunt, în general, mai puţin împăciuitori decât cei mai în vârstă. Dar asta nu înseamnă că pentru a deveni un om bun trebuie să suferi. Din punct de vedere buddhist, fie că recunoaştem sau nu, există întotdeauna un anume fel de suferinţă. Cele Patru Adevăruri Nobile precizează următoarele: totul suferă; suferinţa se naşte din dorinţă; încetarea suferinţei este Nirvana; şi, Calea Celor Opt Paşi duce la Nirvana.