Vindecarea #putereaspiritualaaempatiei

Ce este vindecarea cu adevărat?

Empaţii consumă mult din timpul lor fiind implicaţi în vindecări şi deseori nici măcar habar n-au că fac asta. Cuvântul „vindecare“ înseamnă „a face întreg“. Este procesul de a ajuta pe cineva să se întoarcă la starea de întreg, fie că este doar o îmbunătăţire ori că reuşeşte să ajungă la o stare de întregire aşa cum nici n-a trăit înainte.

Când avem nevoie de vindecare – fie că este un disconfort fizic, fie că este financiar, relaţional, emoţional, mental sau spiritual – ne concentrăm pe simptomele alinării. Nu ne place să ne simţim bolnavi sau trişti, săraci sau neiubiţi, proşti sau în durere. De ce ne-ar plăcea? Nimănui nu-i place, prin urmare, primul şi cel mai important ţel este amânarea. Pe cât de instinctivă este această reacţie, dar problema este că vindecarea nu este echivalentul unei schimbări a simptomelor imediat sau chiar şi mai târziu. Ne putem vindeca având cancer şi totuşi putem muri de acea boală. Putem vindeca probleme legate de sărăcie şi să continuăm să muncim pe rupte pentru un salariu care să ne asigure subzistenţa.

De asemenea, putem oferi altcuiva vindecarea şi totuşi să vedem foarte mici schimbări în felul în care apar dilemele sale. Acest fapt îi enervează pe cei mai mulţi empaţi. Când ne conectăm cu greutăţile prin care trece o persoană, când simţim sau ştim agonia, durerea sau suferinţa lor, trecem şi noi prin acele suferinţe, le simţim. Atunci, de ce să nu ne dorim să reuşim o imediată eliberare? Uneori percepem că altcineva se bucură, că are o zi bună. Cei mai mulţi dintre noi ne bucurăm să observăm că sunt fericiţi. Să simţi că cineva este mulţumit, sau că viaţa lor este plăcută, înseamnă că nu are nevoie de vindecare.

Este important să ştiţi dacă trebuie să începeţi o vindecare sau nu. Uneori o persoană, un grup sau un animal vă solicită ajutorul, dar nu voi sunteţi cei care trebuie să ajute. Poate că trimit un SOS sau personalizează cererea pe numele vostru. Oricare ar fi varianta, înainte de a continua aplicaţi tehnica „De la Spirit al Spirit“ şi cereţi Divinului să vă dea informaţii. Sunteţi voi cei care trebuie să acţionaţi sau nu? Există vreun motiv pentru care ar trebui să vă abţineţi de la acţiune? Dacă nu vă este clar exprimat că voi sunteţi cei care trebuie să ajute, n-o faceţi. Cereţi-i, în schimb, Divinului să trimită undele vindecătoare ale Graţiei pentru a returna informaţiile şi energia celor care au solicitat ajutorul. Puteţi cere acelaşi lucru şi pentru voi înşivă. Acest curent de Graţie vă va curăţa de energia întunecată. Puteţi cere, de asemenea, să fiţi înconjuraţi de un balon care va filtra energiile pentru voi şi vă va proteja, nepermiţând fiinţelor care v-au contactat să mai ajungă la voi. Dacă unele părţi din voi insistă să vrea să ajute, chiar dacă asta v-ar face
rău, aplicaţi tehnica de auto-vindecare pentru a înţelege de ce. Dacă vă este clar că trebuie să ajutaţi, avansaţi în următoarea etapă care este aceea a pregătirii voastre pentru a fi un instrument al vindecării.

Fragment din Puterea spirituală a empatiei – cum ne putem dezvolta harurile empatice, Cyndi Dale

Empatia spirituală: a trăi în lumină #cyndidale


Fiecare dintre noi este un spirit. Suntem o scânteie nemuritoare a Divinului, exprimată în mod unic în şi prin univers. Anumiţi oameni, cei pe care îi denumesc empaţi spirituali, sunt capabili să se acordeze la „spiritul“ altora, dar şi la intenţiile şi visele Marelui Spirit.

Pentru un empat spiritual, viaţa este, în întregimea sa, o rugăciune. Este o expresie a binecuvântării divine. Un empat spiritual ştie în mod inerent că scopul vieţii este trăirea ca o binecuvântare ce suntem în principal pentru a servi pe alţii. Dacă am putea trăi în acest mod, nu ar mai exista război sau violenţă. Ar fi pace şi înţelegere şi într-ajutorare.

Empatul spiritual este racordat foarte bine la aceste ţeluri mai înalte şi mai universale, dar şi la ţelurile personale ale indivizilor. Nu vorbesc despre ţelurile referitoare la carieră sau relaţii, ci la obiectivele principale pe care fiecare spirit le stabileşte pentru o viaţă. Aceste obiective sunt cuprinzătoare şi includ şi dezvoltarea virtuţilor, a calităţilor spirituale şi a modurilor de a fi care conduc spre ceea ce eu denumesc „iluminare practică“ – capacitatea de a exprima diviniul prin acţiuni omeneşti.

Un empat spiritual poate să pară uneori critic deoarece el este capabil să discearnă diferenţa dintre felul în care trăieşte cineva sau cum îşi exprimă scopul vieţii sale şi felul în care ar trebui să acţioneze. Un empat spiritual citeşte aceste diferenţe în propriul său corp sau printr-o inexplicabilă şi copleşitoare conştienţă.

Fragment din Puterea spirituală a empatiei – cum ne putem dezvolta harurile empatice, Cyndi Dale

Empatia cu noi înşine #putereaspiritualaaempatiei

Dacă atât empatia cât şi compasiunea sunt atât de importante, atunci ne‑am putea întreba cum arată fiecare dintre aceste calităţi, cu‑atât mai mult cu cât sunt adunate împreună. Cum le putem recunoaşte prezenţa?

Explicată în cât mai puţine cuvinte: empatia ne împinge spre compasiune.

Empatia, primul pas pentru a face „ceea ce e corect”, implică simpla simţire, percepere a lucrurilor care se petrec în ceva sau în cineva sau în legătură cu o situaţie care este în afara noastră. Alteori, experienţa este integral înăuntrul nostru: suntem impinşi să empatizăm cu noi înşine sau cu o parte a noastră. De exemplu, atunci când lucrăm cu copilul interior în procesul recuperării din abuzuri sau atunci când trebuie să facem faţă unei provocări care ţine de domeniul comportamentului sau al personalităţii, empatia faţă de noi înşine ne deschide graţios uşa către înţelegere, vindecare şi schimbare.

Să creezi o legătură cu cineva înseamnă să simţi ce se petrece în acea persoană. Asta implică să intri în experienţa lor şi să laşi deoparte ideile şi convingerile pe care ai putea să le proiectezi asupra persoanei sau a stării sale. De exemplu, empatizezi cu o persoană când nu‑ţi mai pasă de reacţiile tale la durerea ei, în schimb te îngrijeşti cu totul de ea şi de durerea ei. Empatizezi complet atunci când simţi bucuria ei când are o realizare în loc să te îngrijorezi că tu n‑ai avut la fel.

De asemenea, empatia include împărtăşirea bucuriei pe care o trăieşte un prieten atunci când a făcut o treabă bună sau a luat o decizie bună. Capacitatea ta de a face asta îi comunică celeilalte persoane că poate avea încredere în tine în ceea ce priveşte onorarea nevoilor ei, nu doar să proiectezi asupra sa ceea ce crezi tu.

Când eşti capabil să simţi pe deplin o altă persoană sau fiinţă, poţi simţi care sunt nevoile ei, nu să crezi sau să gândeşti care ar fi acelea.

Fragment din Puterea spirituală a empatiei – cum ne putem dezvolta harurile empatice: Cyndi Dale