Problema sănătăţii #vindecaresirecuperare

Problema sănătăţii ocupă mintea unei mari părţi a populaţiei. Ca doctor, psihiatru şi cercetător spiritual, interesul şi atenţia mea s-au concentrat în domeniul sănătăţii şi al autovindecării.

În relaţia corp-minte-spirit este important de descoperit că trupul nu are cum să se experientizeze pe sine, să fie conştient de experienţă, de trăirea sa. Corpul este experientizat doar în minte. Corpul exprimă ceea ce există şi este păstrat în minte. Mintea, nici ea nu se poate experimenta pe sine, ci trebuie să fie experimentată dintr-un câmp energetic şi mai înalt, denumit conştiinţă. O fiinţă umană progresează de la forma lineară densă către ceea ce este lipsit de formă, mereu în creştere şi nonlinear. Până la urmă, se ajunge la experimentarea experienţei însăşi, acest câmp fiind denumit conştienţă.

Relaţia dintre corp, minte şi spirit este foarte importantă atunci când luăm în discuţie subiectul sănătăţii. Conştiinţa însăşi trebuie să fie înţeleasă deoarece întreaga experienţă se petrece doar în interiorul conştiinţei. S-a descoperit că, graţie puterii câmpurilor energetice, vindecarea apare din atitudine şi din sistemele de credinţe ce sunt menţinute în mintea noastră. Prin urmare, sănătatea este o expresie a nivelurilor de conştiinţă.

Pentru a fi mai uşor de înţeles pentru mintea logică, Harta Conştiinţei se bazează pe relaţia matematică dintre câmpul energetic rezultat în urma calibrării câmpurilor energetice ale esenţei a mii de lucruri, inclusiv atitudini, sentimente, percepţii şi credinţe. Din acest model în care puterea relativă a câmpurilor energetice este calibrată, se poate observa că Apatia, care calibrează la 40, are o putere mai mică decât Frica ce calibrează la 100. Frica, pe de altă parte, are mai puţină putere decât Curajul, care calibrează la 200.

Nu numai că aceste câmpuri de energie au niveluri diferite de putere, dar putem observa şi că există un anumit sens, o direcţie în care se îndreaptă câmpurile energetice. La nivelul Curajului, scala progresează în sus, dincolo de nivelul energetic 200, către Neutralitate, Bunăvoinţă, Acceptare şi Iubire. Aceste câmpuri dau energie, hrănesc şi sprijină viaţa şi adevărul, astfel crescându-se starea de a fi. La baza Hărţii (sub 200) sunt nivelurile care nu reprezintă adevărul în om. Adevărul începe să domine la nivelul 200 al conştiinţei.

Dacă pornim de la baza scalei şi mergem în sus la nivelul 600, trecem de câmpurile dualităţii şi iluziei. Lasăm în urmă identificarea cu sinele mic, sau ceea ce mai este numit ego, şi ne mutăm în câmpurile Iluminării. Câmpurile energetice ale marilor fiinţe iluminate – marii maeştri spirituali sau avatarilor – începe de la 600 şi continuă până la nivelul 1000.

Sănătatea înseamnă să fii plin de viaţă, de vioiciune, care este expresia unui câmp de energie. Corpul exprimă şi se supune celor ce sunt în mintea noastră, în funcţie de gradul în care este menţinută în minte negativitatea, efectul ei observându-se proporţional în sănătatea fizică a corpului. Dimpotrivă, cu cât este mai mare energia pozitivă a celor ce sunt menţinute în minte, cu atât mai puternic pozitiv este câmpul energetic al vieţii.

Fragment din Cap.3 – Sănătatea

Vindecare şi recuperare David R. Hawkins

Inelul Destinului #călătoriasufletelor

Spaţiile de orientare sunt descrise ca nişte locuri mici, potrivite pentru discuţii intime, create anume pentru ca sufletul proaspăt întors să se simtă bine, însă atitudinea noastră mentală în acest loc poate fi oarecum defensivă. Aceasta deoarece avem sentimentul că ne-am fi putut descurca mai bine în viaţă. Întotdeauna există un ghid care interacţionează direct cu noi. Pe de altă parte, când intrăm în spaţiul de alegere a vieţii, suntem plini de speranţe, promisiuni şi aşteptări măreţe. Aici, în timp ce evaluează opţiunile noilor vieţi, sufletele sunt realmente singure, fără ghizii lor. Acest loc agitat şi stimulator este descris a fi mult mai mare decât alte zone de studiu spiritual.

Subiectul cazului 22 îl consideră ca fiind o lume în sine, în care energia transcendentă modifică timpul pentru a permite studiul planetar. Dacă subiecţilor mei le vine greu să descrie anumite locuri spirituale, cei mai mulţi vorbesc cu plăcere despre zona de alegere a vieţii, folosind descrieri deosebit de asemănătoare. Mi s-a spus că acest spaţiu seamănă cu o sală de cinema, în care sufletele au posibilitatea de a se vedea în viitor, jucând diferite roluri în diverse locuri. Înainte de a pleca, sufletele îşi vor alege un scenariu. Imaginaţi-vă că faceţi o repetiţie cu costume înainte de a intra, propriu-zis, în noua viaţă. Pentru a ne vorbi despre acest lucru, am ales un subiect de sex masculin, bine informat despre felul în care sufletul lui este ajutat să ia deciziile potrivite.

Cazul 25

Dr.N: Ce se întâmplă după ce ai decis că vrei să te întorci pe Pământ?

S: Păi, atunci când eu şi instructorul meu cădem de acord că este timpul potrivit, transmit gânduri…

Dr.N: Continuă.

S: Mesajul meu este primit de coordonatori.

Dr.N: Cine sunt aceştia? Nu se ocupă ghidul tău de toate aranjamentele pentru încarnare?

S: Nu chiar. El vorbeşte cu coordonatorii, care chiar ne ajută să vedem posibilităţile vieţilor noastre în Inel.

Dr.N: Ce este Inelul?

S: Este locul unde mă duc acum. Noi îi spunem Inelul Destinului.

Dr.N: Există un singur loc de genul acesta în Lumea Spiritelor?

S: (pauză) Oh, cred că trebuie să fie mai multe, dar nu le pot vedea.

Dr.N: Bine, hai să mergem împreună în Inel, când voi ajunge la trei. Când voi termina de numărat, vei avea capacitatea de a-ţi aminti toate detaliile acestei experienţe. Eşti pregătit să mergem?

 S: Da.

Dr.N: Unu, doi, trei! Sufletul tău se îndreaptă acum către spaţiul de selecţie a vieţii. Explică-mi ceea ce vezi.

S: (pauză lungă)… Plutesc deasupra Inelului… este circular… un balon uriaş …

Dr.N: Continuă. Ce-mi mai poţi spune?

S: Este o… forţă concentrată de energie… lumina este atât de intensă. Sunt tras spre interior… printr-o pâlnie… este un pic mai întunecat.

Dr.N: Îţi este frică?

S: Hmm… nu, la urma urmei am mai fost aici. Va fi interesant. Sunt emoţionat gândidu-mă la ce mă aşteaptă.

Dr.N: Bine, odată intrat în interiorul Inelului, care sunt primele tale impresii?

S: (vocea îi scade) Sunt… puţin neliniştit… dar energia mă relaxează. Conştientizez ceva ce se îngrijeşte de mine… ceva căruia îi pasă… Nu mă simt singur… prezenţa îndrumătorului meu mă însoţeşte de asemenea.

Dr.N: Continuă să îmi relatezi totul. Ce vezi mai departe?

S: Inelul este înconjurat de ecrane – Mă uit la ele.

Dr.N: Ecrane aşezate de-a lungul pereţilor?

S: Par a fi chiar pereţii, dar nimic nu este cu adevărat solid… totul este… elastic… ecranele se curbează în jurul meu… mişcându-se.

Dr.N: Spune-mi mai multe despre aceste ecrane.

S: Sunt goale… deocamdată nu reflectă nimic… licăresc ca nişte bucăţi de sticlă… oglinzi.

Dr.N: Ce se întâmplă mai departe?

S: (emoţionat) Simt un moment de linişte – mereu este aşa – apoi este ca şi cum cineva a pornit proiectorul într-o sală de cinema. Ecranele prind viaţă… cu imagini şi sunt culori… acţiune… plină de lumină şi sunet.

Dr.N: Continuă să-mi relatezi. Unde se află sufletul tău faţă de ecrane?

S: Plutesc în mijloc, privind panorama vieţii peste tot în jurul meu… locuri… oameni… (vesel). Cunosc acest oraş.

Dr.N: Ce vezi?

S: New York-ul.

Dr.N: Ai cerut tu să vezi New York-ul?

S: Am discutat despre întoarcerea mea acolo… (absorbit) Aaa – s-a schimbat – mai multe clădiri… şi maşinile… este mai zgomotos ca niciodată.

Dr.N: Voi reveni la New York în câteva minute. Acum vreau să-mi spui ce ar trebui să faci în Inel?

S: Voi acţiona mental panoul de comandă.

Dr.N: Ce-i acesta?

S: Un dispozitiv de scanare în faţa ecranelor. Îl văd ca pe o aglomerare de lumini şi butoane. Este ca şi când m-aş afla în carlinga unui avion.

Dr.N: Şi tu vezi aceste obiecte mecanice într-o locaţie spirituală?

S: Ştiu că pare o nebunie, dar asta e tot ce îmi vine în minte pentru a-ţi explica ceea ce fac.

 Dr.N: Nu-i nimic, nu-ti face griji din pricina asta. Spune-mi numai ce trebuie să faci cu panoul de comandă.

S: Îi voi ajuta pe coordonatori să schimbe imaginile de pe ecran acţionând mental asupra scanerului.

Dr.N: A, vei acţiona proiectorul ca şi cum ai lucra într-o sală de cinematograf?

S: (râde) Nu proiectorul, scanerul. Oricum, nu sunt filme adevărate. Privesc exact viaţa ce se desfăşoară în New York. Mintea mea se conectează cu scanerul pentru a controla mişcările scenelor pe care le urmăresc.

Dr.N: Ai zice că acest dispozitiv se aseamănă cu un computer?

S: Un fel de… Funcţionează ca un sistem de urmărire care… transformă…

Dr.N: Ce transformă?

S: Comenzile mele… sunt înregistrate pe panou, astfel încât să pot urmări acţiunea.

Dr.N: Poziţionează-te la pupitru şi fii tu operatorul, în timp ce vei continua să-mi explici totul.

S: (pauză) Am preluat controlul. Văd linii ce converg în diferite puncte într-o serie de scene… călătoresc în timp acum de-a lungul liniilor privind imaginile de pe ecran schimbându-se.

Dr.N: Şi aceste scene se mişcă constant în jurul tău?

S: Da, apoi punctele se aprind pe linii când vreau ca scena să se oprească.

Notă: Liniile de călătorie sunt un termen de care am mai auzit vorbindu-se şi mai înainte, în alte regiuni spirituale, pentru a descrie tranziţia sufletului. (vezi Cazul 14).

Dr.N: De ce faci toate acestea?

S: Scanez. Opririle sunt răscruci cruciale ale drumurilor vieţii, implicând decizii importante… posibilităţi… evenimente care fac necesară luarea în considerare şi a altor posibilităţi de alegere.

Dr.N: Aşadar, liniile marchează drumurile printr-o serie de evenimente în timp şi spaţiu?

S: Da, pista este controlată în Inel şi transmisă mie.

Dr.N: Creezi scene de viaţă în acest timp?

S: O, nu! Eu doar controlez mişcările lor în timp pe linii.

Dr.N: Ce altceva îmi mai poţi spune despre aceste linii?

S: Liniile de energie sunt… drumuri cu puncte de lumină colorată ca nişte borne pe care le pot mişca înainte, înapoi sau opri.

Dr.N: Ca şi când ai pune o casetă video cu butoane de start, stop, derulare înainte şi înapoi?

 S: (râde) Aceasta este ideea.

Dr.N: Bine, te mişti de-a lungul pistei, scanezi imaginile şi te hotărăşti să te opreşti. Spune-mi, ce faci apoi?

S: Îngheţ scena pe ecran pentru a putea intra în ea.

Dr.N: Ce? Vrei să spui că devii tu însuţi parte din scenă?

S: Da, acum am acces direct la acţiune.

Dr.N: În ce fel? Devii un personaj din acea scenă sau sufletul tău pluteşte pe deasupra, în timp ce oamenii se mişcă de jur împrejur?

S: Amândouă. Pot experimenta cum este viaţa cu oricine din scenă sau doar să-i privesc pe ei din orice punct.

Dr.N: Cum de poţi să părăseşti pupitrul şi să intri într-o scenă de pe Pământ în timp ce încă monitorizezi acţiunea în Inel?

S: Ştiu că e posibil să nu înţelegi acest lucru, dar o parte din mine rămâne la pupitru, astfel încât să pot porni sau opri scena oricând.

Dr.N: Poate că înţeleg. Îţi poţi împărţi energia?

S: Da, şi pot trimite gânduri înapoi la mine însumi. Bineînţeles că mă ajută şi controlorii, când intru şi ies din ecrane.

Dr.N: Deci, în esenţă, poţi derula timpul înainte şi înapoi sau îl poţi opri?

S: Da … în Inel.

Dr.N: În afara Inelului, timpul co-există pentru tine în lumea spiritelor sau este progresiv?

S: Co-există aici, dar îl putem vedea totuşi cum trece pe Pământ.

Dr.N: Mi se pare că atunci când sufletele sunt în Inelul Destinului se folosesc de timp ca de un instrument.

S: Ca suflete, noi folosim timpul… în mod subiectiv. Lucrurile şi evenimentele se mişcă… şi devin obiecte în timp… dar pentru noi timpul este uniform.

Dr.N: Ceea ce mi se pare paradoxal la călătoriile în timp este că ceea ce urmează să se întâmple s-a întâmplat deja, aşa că îţi poţi întâlni propriul suflet într-o anumită fiinţă umană, atunci când intri în scenele viitoare de viaţă.

S: (zâmbeşte enigmatic) Când avem un atare contact, sufletul încarnat este suspendat pentru un moment. Este relativ scurt. Noi nu tulburăm ciclurile vieţii când călătorim în timp.

Dr.N: Bine, dacă trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt cu adevărat separate în timp ce călătoreşti, de ce anume opreşti scenele pentru a reflecta asupra alegerilor, dacă tot poţi vedea în viitor?

S: Mă tem că tu nu înţelegi adevăratul scop în care controlorii inelului folosesc timpul. Viaţa este condiţionată. Timpul progresiv este creat pentru a ne testa. Nu ni se arată toate deznodămintele posibile ale unei scene. Unele părţi ale vieţilor ne sunt ascunse.

Dr.N: Deci timpul este folosit ca un catalizator pentru învăţare, vizualizând vieţile, deşi nu poţi vedea tot ce se va întâmpla?

S: Da, pentru a ne testa abilitatea de a găsi soluţii. Ne măsurăm abilităţile în funcţie de dificultatea evenimentelor. Inelul ne prezintă diferite experimente spre a alege câteva. Pe Pământ vom încerca să le rezolvăm.

Dr.N: În Inel poţi vedea şi vieţile de pe alte planete decât Pământul?

S: Nu, pentru că sunt programat să urmăresc timpul de pe Pământ.

Dr.N: Felul în care poţi sări prin timp în ecrane mă face să mă gândesc la o minge!

S: (rânjeşte) O, este stimulant – asta e sigur – dar nu putem să ne zbenguim prea mult, pentru că avem de luat decizii importante pentru viaţa următoare. Va trebui să îmi asum consecinţele pentru orice alegere greşită… dacă nu mă voi descurca prea bine într-o viaţă.

 Dr.N: Tot nu înţeleg cum de poţi face multe greşeli serioase în ceea ce priveşte alegerile tale, când tu experimentezi de fapt părţi ale vieţii în care ai de gând să trăieşti.

S: Posibilităţile mele de a alege mediul de viaţă nu sunt nelimitate. Aşa cum am mai spus, este posibil să nu pot vedea în întregime anumite scene într-un segment de timp. Având în vedere că nu ţi se arată niciodată totul, fiecare variantă de trup implică un anumit risc.

Dr.N: Dacă destinul viitor nu este în întregime prestabilit, după cum spui, de ce numeşti acest loc Inelul Destinului?

S: O, aşa e, există destin. Ciclurile vieţii sunt la locul lor. Numai că sunt foarte multe alternative neclare.

Când îmi duc subiecţii în locul de alegere a vieţii, ei văd un cerc al trecutului, prezentului şi al viitorului – cum se întâmplă şi în Inel. Simţind că părăsesc timpul spiritual Acum, din cadrul cercului, sufletele par că se învârt înapoi şi înainte în timp ce-şi fac turele de recunoaştere, pe unde rezonante. Toate aspectele timpului le sunt prezentate ca realităţi regăsite, retrăgându-se şi revenind împreună, ca fluxul şi refluxul. Deoarece realităţile paralele sunt suprapuse una peste cealaltă, acestea pot fi văzute, de asemenea, ca posibilităţi ale vieţilor fizice, mai ales de către sufletele mai experimentate.

Faptul că subiecţii mei nu văd în întregime viitorul în aceste condiţii, ca parte a unui plan spiritual atotcunoscător, m-a pus pe gânduri. Încercând să clarific acest lucru, am ajuns, în cele din urmă, la concluzia că lumea spiritelor este proiectată pentru a proteja interesele fiecărui suflet. În general, oamenii cu care lucrez sunt suflete tinere, încă încarnate. E posibil ca ei să nu vadă prea clar în viitor anumite evenimente semnificative, deoarece cu cât ajung mai departe de probabilităţile prezente, cu atât cresc şansele de a întâlni realităţi alternative, care le tulbură imaginea. Deşi aceleaşi proprietăţi se aplică şi timpului din trecutul îndepărtat, există o excepţie. Propriile vieţi trecute ale unui suflet sunt mult mai uşor identificate. Acest lucru se petrece deoarece o singură realitate, cu un curs al acţiunii definit, a fost deja stabilită pentru a pregăti acest suflet, şi este astfel imprimată adânc în memoria lui.

Fragment din capitolul 12, Alegerea vieţii

Călătoria Sufletelor, Michael Newton, Ph.D.

Alegerea vieţii #călătoriasufletelor

În ciuda faptului că au o familie şi prieteni pe Pământ, multe suflete încarnate se simt singure şi anonime în mijlocul unei populaţii impersonale. Sper ca prin intermediul cazurilor mele să demonstrez că în lumea spiritelor se întâmplă contrariul, sufletele noastre fiind implicate acolo în cele mai adînci şi mai intime relaţii de dăruire nesfârşită şi eternă. Identitatea noastră spirituală este cunoscută şi apreciată de o multitudine de alte entităţi, de al căror sprijin nu încetăm să ne bucurăm niciodată.

Întinerirea energiei noastre şi propria evaluare a sinelui durează mai mult la unele suflete decât la altele, dar, în cele din urmă, sufletul este motivat să înceapă procesul de încarnare. Dacă mediul nostru spiritual e greu de lăsat în urmă, ca suflete ne amintim, de asemenea, cu afecţiune şi chiar cu nostalgie de plăcerile fizice ale vieţii de pe Pământ. Când rănile unei vieţi anterioare s-au vindecat şi ne-am refăcut în întregime, simţim chemarea unei manifestări fizice a identităţii proprii. Sesiunile de pregătire cu consilierii şi colegii noştri ne-au sprijinit în efortul spiritual de a ne pregăti pentru următoarea viaţă. Karma şi acţiunile noastre trecute, cât şi greşelile şi realizările noastre au fost toate evaluate spre a putea fi stabilit un traseu optim al încercărilor viitoare. Sufletul trebuie acum să asimileze toate aceste informaţii şi să treacă la acţiune, pe baza următoarelor trei decizii esenţiale: 1.Sunt pregătit, oare, pentru o nouă viaţă fizică? 2. Ce lecţii vreau să urmez în mod special pentru a avansa în cunoaştere şi dezvoltare? 3. Unde ar trebui să merg şi cine ar trebui să fiu în viaţa viitoare, pentru a avea condiţii optime de a lucra la obiectivele mele?

Sufletele mai bătrâne se încarnează mai puţin, indiferent de cererile demografice de pe planetele pe care au fost repartizate. Când o lume moare, acele entităţi care nu şi-au terminat treburile se mută în alta, care are o formă de viaţă potrivită cu sarcinile pe care le aveau de îndeplinit. Pentru un suflet etern, ciclul încarnărilor pare a fi reglat mai mult de dorinţa interioară a acestuia decât de nevoia trupurilor gazdă ce evoluează într-un univers planetar.

Totuşi, Pământul are cu siguranţă o nevoie crescândă de suflete. Astăzi (cartea a apărut în SUA în anul 1994) avem peste cinci miliarde de oameni. Estimările demografilor cu privire la câţi oameni au trăit pe Pământ în ultimii 200.000 de ani variază. Media estimată este de circa 50 de miliarde de oameni. Această cifră, pe care eu o consider totuşi mică, nu semnifică numărul vizitelor făcute de diferite suflete. Reţineţi că aceleaşi suflete continuă să se reîncarneze şi că mai sunt şi cele care ocupă mai multe trupuri în acelaşi timp.

Există specialişti în reîncarnare care consideră că numărul oamenilor ce trăiesc astăzi pe Pământ se apropie de numărul total al sufletelor care au trăit aici vreodată. Frecvenţa încarnării sufletelor pe Pământ este inegală. Este evident că astăzi Pământul are mai multă nevoie de suflete decât avea în trecut. S-a estimat că în anul 1 populaţia lumii era în jur de 200 milioane de oameni. În 1800 populaţia lumii crescuse deja de patru ori, pentru ca după numai 170 de ani să crească din nou, tot de patru ori. Estimările indică faptul că în intervalul 1970 – 2010 e de aşteptat ca populaţia lumii să se dubleze.

Când studiez cronologia încarnărilor clienţilor mei, observ că, de regulă, există o pauză de sute, chiar mii de ani între vieţile lor în culturile nomade din Paleolitic. Odată cu apariţia agriculturii şi a domesticirii animalelor din Epoca Neolitică, în urmă cu 7000 – 5000 ani, subiecţii mei raportează că au trăit vieţi mai dese. Totuşi, vieţile lor sunt adesea despărţite de perioade de 500 ani. Odată cu ridicarea oraşelor, dezvoltarea comerţului, şi cu accesul mai uşor la hrană, văd că încarnările sufletelor se măresc proporţional cu creşterea demografică. Între anii 1000 si 1500 d.Hr., clienţii mei au o medie de o viaţă la două secole. După 1700, aceasta medie s-a schimbat la o viaţă într-un secol. Din jurul anului 1900, majoritatea subiecţilor au mai trăit cel puţin o viaţă într-un secol. Această creştere a numărului încarnărilor sufletelor a fost contestată pe motiv că amintirile vieţilor trecute sunt cu atât mai proaspete, cu cât oamenii aflaţi sub hipnoză se apropie de viaţa lor actuală. Acest lucru poate fi adevărat într-o anumită măsură, dar dacă o viaţă este importantă, ea va fi păstrată întotdeauna vie în memorie.

Fără îndoială, enorma explozie demografică pe Pământ constituie principalul motiv pentru care sufletele vin aici mai des. Când i-am intrebat pe clienţii mei despre inventarul sufletelor disponibile, mi-au răspuns că ar trebui să-mi fac griji mai curând pentru că planeta noastră va muri din cauza suprapopulării decât că s-ar epuiza rezervele de suflete. Există convingerea că există întotdeauna noi suflete disponibile pentru a umple orice nevoi ale creşterii demografice. Dacă planeta noastră este doar un exemplu între toate celelalte populaţii inteligente existente în univers, atunci inventarul sufletelor trebuie să fie cu adevărat astronomic.

Am spus că sufletele au libertatea de a alege când, unde şi cine anume vor să fie în vieţile lor fizice. Anumite suflete petrec mai puţin timp în lumea spiritelor, pentru a-şi accelera dezvoltarea, în timp ce altele se opun vehement ideii de a o părăsi. Nu există nici o îndoială că ghizii noştri au o mare influenţă în această privinţă. Aşa cum avem parte de o discuţie, în faza de orientare ce urmează imediat după moarte, tot astfel există nişte discuţii pregătitoare cu sfătuitorii noştri spirituali înainte de a părăsi lumea spiritelor, având ca scop determinarea măsurii în care suntem pregătiţi să ne naştem din nou în forma fizică. Cazul ce urmează ilustrează o scenă spirituală tipică, implicând un suflet aflat la un nivel inferior de dezvoltare.

Cazul 24

Dr.N: Când ai realizat prima oară că ai putea să te întorci pe Pământ?

S: O voce blândă mi-a apărut în minte şi mi-a spus: „Ar fi timpul, nu crezi?“

Dr.N: Cine este această voce?

S: Instructorul meu. Unora dintre noi le trebuie un impuls atunci când se consideră că suntem din nou pregătiţi.

Dr.N: Crezi că eşti pregătit să te întorci pe Pământ?

S: Da, cred că da… M-am pregătit pentru asta. Dar va trebui să studiez foarte mulţi ani Pământeni, până voi termina. E copleşitor.

Dr.N: Crezi că vei merge tot pe Pământ şi când te vei apropia de sfârşitul încarnărilor tale?

S: (pauză lungă) Ah… poate nu… mai există şi o altă lume, pe lângă Pământ… dar tot cu oameni…

Dr.N: Ce înseamnă acest lucru?

S: Pământul va avea mai puţini oameni… va fi mai puţin aglomerat… nu-mi este prea clar.

Dr.N: Unde crezi că ai putea fi atunci?

S: Am impresia că se face o colonizare în altă parte – n-am înţeles exact.

Notă: Opusul regresiei într-o viaţă trecută este progresia într-o viaţă viitoare, procedeu ce permite anumitor subiecţi să vădă frânturi ale viitorului ca pe nişte scene incomplete. De exemplu, unii mi-au spus că populaţia Pământului va fi redusă considerabil până la sfârşitul secolului al XXII-lea, în parte din cauza deteriorării solului şi a schimbărilor atmosferice. Ei văd, de asemenea, oameni trăind în clădiri ciudate în formă de cupolă. Detaliile referitoare la viitor sunt întotdeauna limitate, datorită, presupun, amneziei ce se instalează din motive karmice. Voi avea mai multe de spus despre aceste lucruri în cazul următor

Dr.N: Să ne întoarcem la ce spuneai despre impulsul pe care-l dau instructorii oamenilor pentru a părăsi lumea spiritelor. Ai prefera să nu facă acest lucru?

S: Oh… Mi-ar plăcea să rămân… dar instructorii nu vor să ne învârtim prea mult pe aici, dacă nu vrem să ne plafonăm.

Dr.N: Poţi insista să rămâi?

S: Păi… da… instructorii nu te forţează să pleci, pentru că sunt foarte manieraţi. (râde) Dar au ei metodele lor de a te… încuraja atunci când este timpul.

Dr.N: Cunoşti pe cineva care nu a vrut să revină pe Pământ dintr-un motiv sau altul?

S: Da, prietenul meu, Mark. A spus ca nu-şi mai poate aduce nici o contribuţie. Era atât de sătul de viaţa de pe Pământ, încât nu dorea să se mai întoarcă.

Dr.N: A trăit multe vieţi?

S: Nu, nu chiar. Dar nu se adapta bine.

Dr.N: Ce au făcut profesorii cu el? I s-a permis să rămână în lumea spiritelor?

S: (reflectând) Alegem să ne naştem din nou atunci când se hotărăşte că suntem pregătiţi pentru acest lucru. Ei nu te forţează în nici un fel. Lui Mark i-a fost arătat că îi ajutase pe cei din jurul lui.

Dr.N: Ce s-a întâmplat cu Mark până la urmă?

S: După încă o serie de… îndoctrinări… Mark şi-a dat seama că s-a înşelat în privinţa abilităţilor sale şi s-a întors, în cele din urmă, pe Pământ.

Dr.N: Îndoctrinări! Acest lucru mă duce cu gândul la constrângere.

S: (deranjat de remarca mea) Nu este deloc aşa! Mark era doar descurajat şi avea nevoie de încredere pentru a continua să încerce.

Notă: În capitolul patru, referitor la sufletele dislocate, subiectul cazului 10 ne vorbeşte despre felul în care sunt „remodelate“ sufletele care au acumulat prea multă energie negativă pe Pământ. Cazul 22 menţiona, de asemenea, nevoia restaurării sufletelor afectate. Acestea sunt modificări mai serioase decât refacerea primară ce se pare că a fost folosită în cazul sufletului obosit al lui Mark.

Dr.N: Dacă ghizii nu vă forţează, poate, oare, un suflet să refuze categoric să se nască din nou?

S: (pauză) Da… Cred că poţi să stai aici şi să nu te mai naşti niciodată în formă fizică dacă urăşti atât de mult acest lucru. Dar instructorii i-au spus lui Mark că dacă nu trăieşte într-un trup, studiile sale vor dura mai mult. Dacă ratezi ocazia unei experienţe directe, pierzi mult.

Dr.N: Ce poţi să-mi spui despre situaţia inversă, când un suflet insistă să se întoarcă imediat pe Pământ, să zicem după o moarte prematură?

S: Am văzut şi astfel de cazuri. Este o reacţie impulsivă, care dispare după o vreme. Instructorii te ajută să înţelegi că graba de a te întoarce undeva ca nou-născut nu schimbă circumstanţele morţii tale. Acest lucru ar putea să se întâmple doar dacă ai putea renaşte imediat, ca adult, şi în aceeaşi situaţie. În cele din urmă, toţi îşi dau seama că trebuie să se odihnească şi să reflecteze.

Dr.N: Bine, spune-mi atunci ce părere ai despre perspectiva unei noi vieţi.

S: Sunt emoţionat. Nu aş avea nici o satisfacţie fără vieţile mele fizice.

Dr.N: Ce faci atunci când eşti pregătit pentru o nouă încarnare?

S: Merg într-un loc special.

Odată ce un suflet a decis să se reîncarneze, următoarea etapă în procesul de întoarcere este aceea de a fi îndrumat către locul de alegere a vieţii. Înainte de a se decide cine vor fi în noua viaţă, sufletele se gândesc când şi unde anume doresc să meargă pe Pământ. Având în vedere această practică spirituală, am împărţit selecţia vieţii şi alegerea finală a unui trup în două capitole, pentru o mai bună înţelegere a acestui proces. Alegerea, pe de o parte a timpului şi a locului încarnării şi, pe de alta, a cui anume vrem să fim, nu reprezintă două decizii complet separate. Cu toate acestea, începem având posibilitatea de a vedea cum ne-am putem integra în anumite medii, în viitor. Apoi atenţia ne este îndreptată asupra oamenilor care trăiesc în aceste locuri. Am fost puţin intrigat de această procedură până când am realizat că un suflet este puternic influenţat de condiţiile culturale, de evenimente şi de participanţii la acestea, într-o anumită perioadă de timp. Am început să cred că lumea spiritelor, ca întreg, nu funcţionează uniform. Toate regiunile spirituale sunt văzute de sufletele care călătoresc având aceleaşi proprietăţi eterice, dar cu aplicaţii diferite. Ca o ilustrare în acest sens, spaţiul orientărilor menit sufletelor care se întorc poate contrasta cu spaţiul de alegere a vieţii, menit sufletelor ce pleacă. Amândouă implică evaluări ale vieţilor pentru suflete aflate în tranzit, evaluări ce includ scene de pe Pământ, dar asemănările se opresc aici.

Fragment din capitolul 12, Alegerea vieţii

Călătoria Sufletelor, Michael Newton, Ph.D., Editura Cartea Daath, 2005