“Lecţia de libertate a lui Adrian Ordean” #recenzie de Adrian Lesenciuc

În numărul 446 al revistei de cultură Tribuna, a apărut această cronică a cărţii “După ani şi ani – povestiri din spatele scenei”, un articol ce poartă semnătura poetului şi criticului literar Adrian Lesenciuc. Titlul este şi una din importantele concluzii pe care domnul Lesenciuc le inserează cu claritate.

“Cartea lui Adrian Ordean, scrisă cu dezinvoltură, cu umor, cu aparentă așezare a interpretării în spatele factualității biografice, este o provocatoare întâmplare pentru cei care au găsit în ritmurile rock o expresie a manifestării propriei libertăți. Nu întâmplător, Adrian Ordean inserează pe parcursul lucrării mențiuni aparent irelevante, în esență de o profunzime a analizei cum numai un om care și-a dedicat întreaga viață muzicii și libertății promise o putea face.”

“Dar esența cărții nu este aceasta. Biografismul firesc într-o carte de memorii este doar proiectul de arhitectură a lucrării. Constructul se bucură – și de aici transpare al doilea registru al lecturii – de expresia unor valori și principii și de racordarea culturii la acestea, care nu pot fi nicidecum neglijate, abandonate, omise. Aceasta este concluzia unei aparente radiografii a fenomenului muzical românesc al ultimilor 50 de ani, în esență al unei analize de profunzime, în străfundurile unei mișcări firești de aducere în prim-plan a umanismului”

“Această adâncime a cărții este cea care trebuie adusă în prim-plan. Aveam nevoie și de radiografia fenomenului muzical românesc, dar învățăturile lui Adrian Ordean, de o profunzime remarcabilă, trebuie transmise și rostite spre a nu rămâne în superficialul cotidian, în clouds. Evident, în prima cheie de lectură, cu intarsiile de texturi diferite ale celor care l-au cunoscut sau măcar au încercat să-l înțeleagă pe Adrian Ordean, în textul de o coerență discursivă remarcabilă, organizat mai degrabă după un parcurs al implicării decât după unul cronologic, cartea se citește ușor. Am râs în hohote la întâmplările cu cei sosiți să înregistreze la studioul lui Ordean sau la aventurile lui Leluț Vasilescu, toboșarul trupei Compact. Am urmărit cu atenție un parcurs al unei vieți muzicale pe care am zărit-o sporadic din cealaltă parte, a publicului. Dar am rămas impresionat de profunzimea radiografiei vieții culturale românești a ultimilor ani. Autobiografia lui Adrian Ordean se așază firesc alături o serie de biografii ale marilor nume ale rockului. Dar, mai mult decât acestea, această autobiografie se relevă a fi o cale prin care autorul ei predă cea mai frumoasă lecție despre libertate și despre valori într-un spațiu cultural închis o bună bucată de vreme în spatele ideologiilor.”

Adrian Lesenciuc

Mulţumim domnului Adrian Lesenciuc şi revistei Tribuna!

Din formatul tipărit al renumitei reviste, acompaniat de compoziţia lui Adrian Ordean, piesa “22 Decembrie” a cărei poveste o regăsiţi în carte, am adunat fragmente în acest clip:

Amintiri, Daniela Marin

Cu mii de multumiri autorului Mihai Cotea, (MiCo) pentru recenzia publicata in blogul Coltul Cultural!

Colțul Cultural

AmintirileDanielei Marin ascund, după coperțile ei cuminți, un întreg univers al simțirii și simțământului. Un spațiu al întrebărilor, al mării și al zborului. Poate nu degeaba, prima parte a volumului se denumește „De ce tot zbor?”. Tot= zbor? De ce tot= zbor? Să se ascundă aici o analiză detaliată a zborului parfumat de mare? Au să ne răspundă aripile, chiar dacă „tu nu vedeai că eu am aripi/ eu nu vedeam că nu am tălpi” atunci când clipele freamătă de durere și fugim, cu tot cu eul poetic al autoarei, de spărturile și imperfecțiunile lor. Poate de aceea „aripi îmi cos”.

Toată fuga asta ar putea fi, la fel de bine, o definiție a vieții sau… o Spirală, „în același vârtej” al ei, al spiralei, „purtându-ne pe amândoi/ în aceeași căutare de unul, de altul”. În Spirală, oamenii nu se rătăcesc, iar dacă vor să facă asta cu…

Vezi articolul original 829 de cuvinte mai mult

Esența autismului (recenzie)

Din blogul Coltul Cultural: „Rădăcina cuvântului autism rezidă în particula de origine greacă autos, „pentru sine însuși”. Acest fapt presupune, implicit, o stare de solitudine, o retragere în sine asemănătoare (superbă comparație a autorului) unei spirale concentrice a cochiliei melcului. Solitar în gândire și faptă.”

Colțul Cultural

Zilele trecute am citit o carte plină de provocări, din mai multe puncte de vedere. Atât ca subiect, cât și ca mod de recepționare a celor citite. Esența autismului,  de William Stillman. Un volum care a bătut din inimă prea puțin, la vremea sa, ținând cont de incidența temei abordate. Din fericire, un volum care încă mai poate fi vizitat.

În Esența autismului se vorbește despre autism, dincolo de șabloane, dincolo de etichetări și, cel mai important, ținând în frâu o perspectivă complexă și slab căutată. Mai exact, prin acest volum, autorul său, el însuși o persoană cu o afecțiune din spectrul autist (sindron Asperger) ne îndeamnă să cultivăm unicitatea intelectuală a celor diagnosticați cu autism, dar mai presus de asta, să cultivăm unicitatea lor divină. În asta constă noutatea absolută a volumului propus. Un subiect care, abordat astfel, va crea un răsunet lung, cu siguranță.

Cine e William…

Vezi articolul original 1.223 de cuvinte mai mult