Încotro se îndreaptă ştiinţa #ochiulsinelui

Î: Încotro se îndreaptă ştiinţa?

R: Înţelegerea structurilor fundamentale ale lumii materiale a atins un stadiu major de dezvoltare graţie demonstraţiei şi descoperirii ultimului „tau neutrino“ insesizabil. Ştiinţa îşi va deplasa probabil interesul către epistemologie, de vreme ce o continuare a funcţiei ştiinţei ar fi studiul conştiinţei înseşi. Pentru acest lucru, se va impune clarificarea procesului cunoaşterii şi a cum anume ne conştientizăm propria cunoaştere.

Se va descoperi astfel, că universul este o extrapolare a diferitelor categorii umane de formare şi procesare a conceptelor. În cele din urmă, vor fi depăşite limitele paradigmei newtoniene a realităţii (un nivel al conştiinţei de 499), fapt care va deschide calea studierii proceselor naturii şi vieţii înseşi, toate acestea fiind situate dincolo de logică, formă, percepţie şi dualitate.

Cercetarea spirituală va fi legitimată, iar investigaţia îşi va îndrepta atenţia înspre interior şi nu în afară. Se va descoperi că acţiunea de a căuta o realitate obiectivă constituie, de fapt, un act pur subiectiv, descoperire care, în sine, figurează drumul către iluminare. Omenirea va fi înălţată către înălţimi tot mai mari pentru ca, în cele din urmă, să atingă stadiul unităţii în care fiecare trăieşte pentru Totalitate.

Această evoluţie a devenit o posibilitate reală în ultimii ani. Câmpul total al conştiinţei umanităţii este în creştere. Un fapt de o importanţă majoră este acela că amintitul nivel al conştiinţei omenirii a depăşit, în sfârşit, pragul critic al Integrităţii (Adevărului), situat la valoarea 200, şi a ajuns la actualul nivel de 207. Orice act de bunătate, consideraţie, iertare sau iubire influenţează pe toată lumea. Chiar şi în lumea fizică, mai sunt încă multe dimensiuni de descoperit. Viteza luminii poate fi depăşită/accelerată (după cum susţine Lijun Wang în Nature, 20 Iulie 2000). Universul se dezvoltă şi se extinde cu o rată veşnic crescătoare. Cunoaşterea naturii conştiinţei are darul de a catapulta înţelegerea spre capacităţi şi descoperiri tot mai mari.

Călătoria presupune trecerea de la cunoaştere la Cunoaştere, de la percepţie la omniscienţă. Adevăraţii oameni de ştiinţă consideră că totul are o importanţă egală. Dat fiind acest fapt, adevăraţii oameni de ştiinţă din zilele noastre vor deveni misticii viitorului.

Singura cerinţă este aceea de a fi dedicaţi adevărului. Dezvoltările geneticii şi bionicii vor face ca etica şi conştiinţa să devină din ce în ce mai importante. Vom simţi cu adevărat nevoia de a cunoaşte ce anume face ca fiinţa umană să fie o fiinţă umană.

David. R. Hawkins Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-ochiul-sinelui-de-care-nimic-nu-se-poate-ascunde-cartea-daath

Relaţiile internaţionale #adevarversusfalsitate

Lumea occidentală civilizată a reprezentat, în general, un câmp fertil, care a primit cu braţele deschise descoperirile ştiinţifice, iar aplicaţiile lor în rezolvarea problemelor umane au fost uimitor de reuşite. Ştiinţa, precum şi tehnologia aferentă, au reuşit să învingă majoritatea bolilor, au dublat speranţa de viaţă şi au ridicat educaţia la rangul de cheie de boltă a progresului. Totuşi, cele mai impresionante dintre succese s-au înregistrat în ultima sută de ani, ceea ce, dacă privim din perspectiva evoluţiei timpului, durează cât o clipire din ochi. Aceste câştiguri enorme realizate într-un timp atât de scurt, ne îndreptăţesc să ne aşteptăm ca viitorul să aibă încă şi mai multe promisiuni pentru umanitate – cu excepţia călcâiului lui Ahile, relaţiile internaţionale.

Din lipsă de date temeinice, diplomaţia internaţională este adeseori nu numai incapabilă, dar şi prea puţin cooperantă cu scopurile sale. (Naţiunile Unite actuale calibrează doar la nivelul 185-190). Acest lucru este inevitabil pentru că, în lipsa unor date verificabile sau a unui corp de cunoştinţe fundamentate ştiinţific, diplomaţia este asemănătoare explorărilor primitive, care se desfăşurau fără hartă, busolă sau GPS (sistem global de poziţionare).

În lipsa informaţiilor fundamentate, apare o întreagă gamă de măsuri temporare, însoţite de emoţionalism, de presiunea protestului public şi de expediente politice. Toate acestea sunt consolidate de afacerile clandestine acompaniate de retorica interminabilă, intelectualizarea sterilă, precum şi de poziţiile politice de tipul „o măsură comună pentru toţi”. Ele se dovedesc a fi tehnici nefundamentate suficient pentru a constitui temelia siguranţei şi securităţii tuturor ţărilor şi societăţilor.

Chiar şi dintr-un sondaj foarte succint, apare evident că nevoia cea mai presantă a lumii actuale rezidă în existenţa unei ştiinţe fundamentate pe care să se poată baza diplomaţia internaţională. În acest scop, o recapitulare istorică poate oferi orientarea şi informarea pe baza cărora să se construiască o ştiinţă a relaţiilor internaţionale şi diplomatice ancorată în realitate.

Cap.14, Ţări şi politici

Adevăr versus falsitate – cum le putem diferenţia, David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Image by Gerd Altmann from Pixabay 

Eul limitat şi distorsionat #ochiulsinelui

Î: Să fie oare eul ,,rău“ ?

R: Problema eului nu e că ar fi rău, ci numai că este limitat şi distorsionat. A privi eul ca pe un duşman înseamnă a deveni polarizat, a implica un conflict, vinovăţie, mânie şi ruşine.

Poziţionalităţile vin în sprijinul eului. Prin lărgirea contextului, contrariile sunt depăşite şi problemele sunt dizolvate. Smerenia înlătură bastioanele eului formate din judecăţi, poziţionalităţi şi moralism. În Realitate, nu pot exista în nici un fel contrarii, după cum nu există nici câştigători sau perdanţi.

În cadrul lumii iluziilor, lucrurile (de exemplu, statisticile) depind de cum anume sunt stabilite şi definite limitele. Prin schimbarea clasificărilor, şi statisticile se vor schimba.

Rata presupusă a criminalităţii din Statele Unite poate fi făcută să pară ridicată sau scăzută, în funcţie de presiunile politice, prin includerea sau excluderea anumitor aspecte din respectivele statistici. Prin acest procedeu, orice fenomen social poate fi făcut să pară ridicat ori scăzut. Prin urmare, lumea descrisă de percepţie este arbitară, iar realitatea socială devine orice dorim să poarte acest nume. Definiţia defineşte percepţia şi corolarul este în aceeaşi măsură adevărat.

Î: Ce efect are gândirea asupra percepţiei?

R: De obicei, gândirea îmbracă forma limbajului. Limbajul este bazat pe etichetarea celor rezultate din separarea şi fragmentarea anterioară a întregului. Gândirea şi artefactele minţii sunt un dialog şi o expresie a dualităţii. Putem întreba cine sau ce anume gândeşte – şi în folosul cui. Cine anume e vorbitorul şi cine ascultătorul?

Î: Care este diferenţa între eu şi minte?

R: În realitate, sunt unul şi acelaşi lucru. Cu toate acestea, termenul ,,eu“ este folosit în general pentru a descrie anumite aspecte ale minţii, dar poate fi definit într-un context mai general drept sursa şi procesul gândirii.

Fragment din Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde, David R.Hawkins, M.D., Ph.D.

Cap.12, Căutarea adevărului