Şi asta se întâmplă, nu-i aşa?

O carte ajunge la finalul ediţiei. Sau o copertă este marcată de amprenta timpului, de semne ale transportării sale dintr-un loc într-altul, astfel că nu mai arată aşa cum a ieşit din tipografie. 

Până anul acesta, am dus la maculatura sute de cărţi. Cu regret, bineînţeles, deşi, mi-am spus că poate acolo se vor găsi oameni care să le ia cu ei, acasă. Anul acesta mi-a amintit cineva de “anticariat”, locul de unde poţi cumpăra cărţi vechi, dar şi cărţi care au fost mult citite de alţii. Ei bine, noua categorie din site-ul editurii nu conţine cărţi care au fost citite, nici măcar răsfoite de alţii, ci volume aflate la final de tipărire, impecabile, de altfel, cum este cazul romanului La capătul şoaptelor şi volume ale căror coperte nu arată impecabil. Interiorul, însă, este neatins. 

Dar ce te faci cu costurile de livrare – drumul unei cărţi, pentru care plăteşti 20 de lei, să spunem, de la editură până la tine ajunge să coste mai mult decât cartea! Cele mai ieftine variante pentru cumpărător sunt Pachetomatele (Poşta Panduri), care există în multe oraşe din ţară, nu doar în Bucureşti, FAN Courier cu plata cu card şi Poşta Română. Ceea ce nu ştie cumpăratorul este că preţurile afişate nu sunt reale. Editura suportă diferenţa dintre preţul afişat pentru livrare, şi plătit de cumpărător, şi preţul real al livrării, care, în 80% dintre situaţii este cel puţin tot atât cât a plătit clientul. Dar, da, mai există varianta unei achiziţii de minimum 150 de lei, pentru care costul livrării este suportat integral de editură. 

La final de ediţie a ajuns şi excelentul roman al tânărului scriitor Mihai Cotea care, între timp, a încercat şi varianta self-publishing digital, cu alte cuvinte, un e-book pe care şi l-a realizat singur şi l-a urcat într-o platformă de unde se poate achiziţiona. Să nu credeţi că platforma respectivă nu-şi opreşte un comision pentru fiecare vânzare. Desigur că o face. Unele platforme merg chiar până la incredibilul procent de 50%! Şi-atunci, cum supravieţuiesc tinerii scriitori români? Cum să continue să scrie dacă, în realitate, sunt obligaţi să lucreze cu totul altceva pentru a-şi asigura existenţa şi cheltuielile necesare şi incluse în procesul creaţiei? Desigur, există şi scriitori norocoşi, unii care “ştiu să se vândă”, au învăţat meşteşugul “influencer”-ilor, au prieteni care fac asta sau bani pentru a-i plăti, au înţeles sistemul din spatele oricărei afişări în pânza controlată a internetului, poate că mai au şi alte calităţi ascunse în umbră, ori poate că au reuşit “să convingă” prin carisma unui dialog zilnic cu potenţialul lor public. Pentru că a ajuns să nu conteze calitatea unui material expus, ci promovarea lui. Astfel se formează “gustul publicului” şi “cererea pieţei”. În felul acesta nu “au loc” să fie văzute creaţii ce nu respectă algoritmii, roboţeii şi legile ascunse în spatele din ce în ce mai modernului sistem în care existăm.

“Convinsă” de preţurile pentru tipărirea în tiraj mic şi foarte mic a unor volume frumoase, pe hârtie specială, acum extraordinar de scumpă, am luat hotărârea să închei şi prezenta ediţie a volumului Purtătorul de cuvinte. Poate voi reuşi să gândesc altă variantă pentru acest volum fără să reduc din frumuseţea sa (prea mult), însă, până atunci, ultimele 5 exemplare, a căror copertă este uşor marcată de trecerea timpului, se află în categoria CMMP, adică Cel mai mic preţ. 

Aceasta este vestea pe care aveam să o transmit, împreună cu gândul bun îndreptat către voi, cititorilor acestui mesaj şi nu doar către voi, căci orice gând trăieşte în eterul din care facem parte. Unele sunt hrănite mai mult şi pot influenţa, cu razele lor, multe alte minţi. Altele sunt mai “anemice”, pâlpâirea lor pare insesizabilă, dar asta nu înseamnă că nu sunt. Odată născut/manifestat, gândul rămâne în pânza informaţiilor asociate sferei mentalului colectiv, cel puţin. 

Spor la bucurii! 

Daniela Marin