Lumea noastrӑ este fӑcutӑ din percepţii #rupertspira

Tot ceea ce ştim despre lume este ceea ce vedem, auzim, atingem, gustӑm şi mirosim. Sӑ denumim asta “percepţie”.

Experientizarea lumii – şi tot ceea ce ştim despre lume este trӑirea noastrӑ, experienţele noastre cu ea – este fӑcutӑ din percepţii. Percepţiile sunt fӑcute din minte, iar mintea este fӑcutӑ din Sinele nostru, din Prezenţa Conştientӑ.

Prezenţa Conştientӑ nu are o culoare a sa, iar lumea, aşa cum o ştim noi (ceea ce înseamnӑ aşa cum o “percepem” noi) este fӑcutӑ din aceastӑ Prezenţӑ lipsitӑ de culoare pe care o definim a fi “transparentӑ”. Prezenţa Conştientӑ este lumina care “ilumineazӑ” întreaga Experienţӑ-trӑire-experientizare-conştientizare-înţelegere-cunoaştere, ceea ce aduce Experienţei calitatea de a putea fi cunoscutӑ. De vreme ce pentru noi nu existӑ nicio substanţӑ a experienţei lumii, alta decât “cunoaşterea” ei, spunem cӑ lumea este luminoasӑ, este fӑcutӑ din lumina Conştienţei sau a Cunoaşterii. Prezenţa Conştientӑ ilumineazӑ lumea aparentӑ şi lumina ei este, de asemenea, chiar substanţa lumii ce ilumineazӑ şi cunoaşte. Cu alte cuvinte, cunoaşterea lumii şi existenţa lumii sunt fӑcute din aceeaşi substanţӑ luminoasӑ şi transparentӑ.

Întrebare: Sunt fascinat de descoperirea cӑ în experienţa mea directӑ totul este fӑcut din simţire şi percepţie, cӑ nu existӑ niciun obiect real în sine, ci doar Experienţa.

Da, tot ceea ce ştim mental este gândire, tot ceea ce ştim despre corp este simţire şi tot ceea ce ştim despre lume este percepţie, ceea ce înseamnӑ vӑz, auz, pipӑit, gust şi miros. Sau am putea spune mult mai simplu cӑ tot ceea ce ştim este “experientizare”, iar experientizarea este fӑcutӑ din Sinele nostru Prezenţa Conştientӑ.

Sӑ luӑm lumea aşa cum este în mod normal consideratӑ a fi, ceva separat şi aflat la distanţӑ de Sinele nostru, fӑcutӑ din altceva decât Sinele. Sӑ luӑm, de exemplu, un obiect din lume, cum ar fi un munte care se aflӑ la depӑrtare de noi. Cât de departe este muntele de experientizare? Evident, nu existӑ nici o distanţӑ. Sӑ ne întrebӑm cât de departe este “experientizarea” de Sinele nostru, adicӑ de Prezenţa Conştientӑ? Evident, nu existӑ nicio distanţӑ. Deci, dacӑ ne este clar cӑ muntele nu se aflӑ la nicio distanţӑ de “experientizare” şi “experientizarea” nu se aflӑ la nicio distanţӑ de Conştienţӑ, atunci este clar şi cӑ, în Experienţa noastrӑ realӑ, muntele nu se aflӑ la nicio distanţӑ de Sinele nostru.

S-o luӑm acum de la început şi sӑ ne întrebӑm care este substanţa prezentӑ în munte, ce substanţӑ experientizӑm noi? Evident, niciuna. Pentru cӑ nu cunoaştem nicio lume exterioarӑ, în afara experientizӑrii lumii. Dar ce substanţӑ este prezentӑ în “experientizare” alta decât Sinele nostru, Conştienţa? Evident, niciuna. Prin urmare, experienţa noastrӑ directӑ şi intimӑ cu muntele (şi cu orice altceva) are loc înӑuntru şi este fӑcut din Sinele nostru, Conştienţa. Totuşi, acum ne putem întreba: ce este acest “munte”? Am descoperit deja cӑ nu este nimic altceva decât Sinele nostru, Conştienţa. Atunci de ce vorbim despre un munte? “Muntele” este doar unul din numele şi formele Sinelui nostru. Nu este altceva decât Sinele nostru. Sinele nostru nu este un munte, ci este doar Sinele nostru, punct.

Fragment din Prezenţa – Arta Pӑcii şi a Fericirii (vol.1), Rupert Spira