Studiul călătoriei în timp #destinulsufletelor

Când un client foloseşte cuvântul „ecran” pentru a descrie cum vede evenimentele, acest loc este relevant. Micile camere de conferinţe şi biblioteca par să aibă mese cu o varietate de cărţi de mărimea unui televizor. Aceste aşa-zise cărţi au ecrane luminoase, tridimensionale. O clientă s-a făcut ecoul gândurilor celor mai mulţi dintre subiecţi când a spus: „Aceste înregistrări dau iluzia unor cărţi cu pagini, dar, de fapt, sunt surse de energie care vibrează şi formează modele de imagini ale evenimentelor“.

Mărimea acestor ecrane depinde de folosirea lor într-o locaţie dată. De exemplu, în camerele unde se face selecţia secvenţelor din viaţă, cele pe care le folosim chiar înaintea următoarei noastre încarnări, ecranele sunt mult mai mari decât acelea întâlnite în bibliotecile spirituale şi sălile de clasă. Sufletelor li se dă posibilitatea de a intra în aceste ecrane de dimensiunile vieţii. Ecranele uriaşe, care licăresc, de obicei înconjoară sufletul şi au fost numite Inelul Destinului. Voi discuta despre acest inel în capitolul 9.

În ciuda dimensiunii impresionante a ecranelor din încăperile unde se va face selecţia vieţilor viitoare, sufletele petrec mult mai mult timp privind scenele în bibliotecă. Funcţia ecranelor mai mici din biblioteci este aceea de a monitoriza continuu timpul trecut şi prezent pe Pământ. Toate ecranele, mari sau mici, mi-au fost descrise ca secvenţe de film care seamănă cu nişte cascade în care poţi intra, în timp ce o parte a energiei noastre rămâne în cameră.

Toate ecranele cosmice sunt multi-dimensionale, cu coordonate care să înregistreze timpul şi spaţiul evenimentelor. Deseori ne referim la acestea ca fiind perioade de timp şi pot fi acţionate de explorarea gândurilor. Pot exista şi alţi regizori ai acestui proces, nevăzuţi de suflet. Destul de des un subiect va folosi dispozitive mecanice în descrierile lui, cum ar fi panouri, pârghii şi cadrane.

Aparent, toate acestea sunt iluzii create pentru sufletele care se încarnează pe Pământ.

În timp ce nu există restricţii pentru studiul călătoriei în timp, cei mai mulţi dintre subiecţi par să folosească ecranele mai mici mai mult pentru a observa evenimente trecute la care au participat cândva. Sufletele iau o parte din energia lor, lăsând restul pentru consolare şi intră în ecrane într-unul dintre următoarele două moduri:

1. Ca observatori care se mişcă ca nişte stafii nevăzute în scene pe Pământ, neavând nici o influenţă asupra evenimentelor.

Consider acest lucru apropiat de ceea ce numim realitate virtuală.

2. Ca participanţi care vor avea roluri în acţiunea de pe scenă, chiar transformând realitatea faţă de original, prin recreări ale acesteia.

Odată revăzută, totul revine la ce era, deoarece realitatea permanentă a unui eveniment trecut într-o lume fizică rămâne aceeaşi din perspectiva sufletului care a luat parte la evenimentul iniţial.

Fragment din Cap.5 – Sistemele grupurilor de suflete  

Destinul Sufletelor, Studii de caza supra vieţii dintre vieţi, Michael Newton, Ph.D.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.