Aspectul esențial al contractului care stă la baza creării universului fizic este iubirea, ca primă intenție. Iubirea este prin urmare acel “adeziv” cosmic care ține toate laolaltă.

În timp ce fiecare dintre noi este o conștiință pură în curs de manifestare, scopul manifestării noastre este evoluția propriei noastre ființe, iar aceasta trebuie să includă iubirea, percepția de la nivelul Chakrei Verde, ca element esențial.

Atunci când ne naștem, iubirea este necesară nu numai pentru starea noastră de bine, ci chiar pentru supraviețuirea noastră. Dacă nu au sentimentul că sunt iubiți și doriți, copiii preferă să nu se mai nască sau se nasc cu tulburări ale sistemelor lor energetice. Putem spune, de fapt, că fiecare simptom, fiecare situație de ieșire din starea de echilibru care se poate produce în sistemul energetic uman are drept cauză fundamentală percepția absenţei iubirii.

Noi știm că fiecare simptom reprezintă tensiuni din conștiință și că aceste tensiuni reprezintă modalități diferite prin care ne ferim să ne manifestăm așa cum suntem cu adevărat. Aceasta se poate datora fie percepției că nu există iubire sau că ea ne-a fost luată atunci când ne-am manifestat așa cum suntem cu adevărat, datorită ideilor unor persoane cu privire la ceea “ce ar trebui” să facem. Deci, fie nu ne simțim iubiți sau demni de a fi iubiți, fie ne abținem să fim cei care suntem cu adevărat de teamă că ne va fi luată iubirea.

De multe ori repetăm aceleași scenarii în viață, reluări ale unor scene pe care le-am jucat și mai de mult. Personajele pot fi diferite, dar piesa este aceeași. Atunci când se întâmplă așa ceva, ne simțim confuzi și ne întrebăm: “De ce văd oare din nou același film? De ce oare trăiesc aceeași scenă?”

Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări trebuie să ne întoarcem la momentul în care am văzut pentru prima dată derularea acestei piese. Atunci scena a fost incompletă. Lipsea un ingredient. Dacă acel ingredient ar fi fost prezent, scena ar fi fost completă și nu ne-ar fi lăsat în conștiință întrebări și senti­mentul că ceva nu a fost dus până la capăt.

Acest element care lipsește este întotdeauna același. Este per­cepția de a fi iubiți. Întrebarea rămasă fără răspuns în conștiința noastră a fost ”Cum de s-a putut întâmpla așa ceva, când eu eram iubit?” Detaliile pot fi diferite, dar întrebarea rămâne aceeași, indiferent că scenariul se referă la părăsire, sau la percepția unor evenimente ca fiind rele, sau la neînțelegeri. ”Dacă aș fi fost iubit, toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Dar s-au întâmplat. Înseamnă, deci, că nu sunt iubit.”

Fragment din Cap.25, Vindecarea prin iubire din volumul Orice poate fi vindecat de Martin Brofman