Niciunul dintre noi nu poate scăpa fără să răspundă cumva întrebării: Oare eu îmi creez realitatea sau sunt o frunză-n vânt? Sunt eu sursa ce determină lucrurile din viaţa mea sau viaţa mea se situează la sfârşitul unui lanţ determinat încă din clipa Big Bang-ului?

Această idee a fost – şi încă este – un concept central al tradiţiilor spirituale, metafizice, oculte şi alchimice. “Precum în cer, aşa şi pe Pământ; precum în interior, aşa şi în exterior” este considerat un mod adevărat şi fundamental de a vedea lumea. Dar, deşi bunul simţ ne spune că noi creăm unele evenimente din viaţa noastră (cum ar fi ce să mâncăm la micul-dejun, cu cine să ne căsătorim, ce maşină să conducem), pare cel puţin deplasat să afirmăm că avem vreo legătură cu creanga ce tocmai cade pe o maşină.

De fapt, conceptul conform căruia ne creăm realitatea (la urma urmei, ea este creată cumva, deoarece există!) comportă un miliard de nuanţe. El generează întrebări precum:

Ce se întâmplă dacă eu creez, şi tu creezi, iar rezultatele sunt diferite?

“Nu voi crea niciodată aşa ceva (completaţi dumneavoastră) în viaţa mea!”

Oare există coincidenţe?

Oare un copil care moare de foame a creat el însuşi această situaţie?

Ce să mai spunem atunci despre dezastrele naturale?

Cine e, de fapt, acel “eu” care creează?

La rândul lor, aceste întrebări se leagă de conceptele de karmă, sine transcendent, rezonanţe de frecvenţă, atitudini, responsabilitate personală, victimizare şi putere.

Dar punctul esenţial este următorul: de ce parte a gardului te afli, potrivit acestor concepte, are cel mai mare impact asupra vieţii pe care o trăieşti.

Cine şi ce creează?

Dr. Wolf continuă: “unul dintre lucrurile pe care le implică crearea realităţilor e următorul: ce se întâmplă atunci când există doi oameni, fiecare creând o realitate diferită; ce se petrece acolo? Ei bine, primul lucru ce trebuie înţeles este că tu îţi creezi într-adevăr propria ta realitate, dar dacă prin tu înţelegi acea persoană egoistă despre care crezi că este conducătorul show-ului propriei tale realităţi, atunci probabil te înşeli. Probabil că acel tu nu e deloc cel care creează realitatea.”

Amit Goswami spune:

“Devine clar că locul de unde aleg să-mi creez propria realitate este conştiinţa, o stare foarte specială şi neobişnuită a fiinţei, în care diferenţa dintre subiect şi obiect dispare. Prin urmare, având în vedere că lucrurile cu privire la această stare nu sunt deloc simple, entuziasmul mişcării New Age faţă de subiect a dispărut rapid. Trebuie să medităm şi să atingem stări non-obişnuite ale conştiinţei înainte de a deveni creatorii propriei noastre realităţi.”

Astfel, conceptul conform căruia “conştiinţa creează realitatea” introduce în discuţie următoarele întrebări: “Ce conştiinţă? Ce nivel al conştiinţei? Cine creează de fapt?”

După dr. Dean Radin există un motiv foarte bun pentru care noi nu manifestăm lucrurile imediat: “Tot ceea ce faci, tot ceea ce gândeşti, toate planurile tale se împrăştie şi afectează Universul. Deşi acest lucru se întâmplă, totuşi celei mai mari părţi a Universului nu-i pasă, şi acesta este şi motivul pentru care micile noastre gânduri individuale nu reuşesc să schimbe imediat Universul după cum vrem noi. Pot să-mi imaginez că dacă lucrurile ar sta aşa, dacă fiecare dintre noi ar fi atât de puternic încât gândurile sale pasagere ar putea ieşi să afecteze Universul, atunci ne-am distruge pe noi înşine aproape instantaneu.”

Fragment din Cap.10, Conştiinţa creează realitatea din volumul Ce naiba ştim noi, de fapt? – William Arntz, Betsy Chasse, Mark Vicente