10 martie 1955
Ai mei s-au căsătorit prin anii 1950, când în Sibiu erau la putere trăsurile cu cai. Eu am venit pe lume în ʹ55. Am întrebat-o pe maică-mea de ce așa târziu. Mi-a spus că abia după cinci ani au reușit să se pună cât de cât pe picioare în așa fel încât să-și poată permite să aibă un copil și să îl poată și crește. Cu o seară înainte să mă nasc, maică-mea a visat că va avea un băiat și îi va pune numele Adrian. A doua zi dimineață, la ora 8, m-am născut, pe când afară ningea ca de Crăciun, iar medicii au spus:
— Doamnă, aveți un ficior.
— Vai! Exact cum am visat! Am visat și că îl cheamă Adrian.
Medicul mi-a tras una peste fund și a zis:
— Adrian să fie!!!
Au plecat împreună de la celebrele două linguri și două furculițe, imediat după război, în plin haos, cu plecarea regelui în exil în 1947, cu guvernul care proclama Republica Populară Română și în plină propagandă comunistă.
Au trecut printr-o grămadă de situații limită, însă eu nu am simțit nimic, niciodată. Am crescut ca orice alt copil din România comunistă, cu bune și cu rele. L-am întâlnit pe Moș Crăciun și mai apoi pe Moș Gerilă, am fost dus la circ, atunci când venea în oraș, am primit daruri de ziua mea, am fost la defilare de 1 Mai și 23 August, în cârca lui tata, mi-au cumpărat bicicletă și am fost în tabără la munte și în excursii cu școala.”

10 Martie, ziua compozitorului, chitaristului, muzicianului, orchestratorului Adrian Ordean! Să fii sănătos şi să te bucuri de viaţă, de inspiraţie şi de iubire, în pace şi armonie! La mulţi ani, Adi!