Un avantaj al trecerii printr-o criză de viaţă îl constituie mai buna conştientizare de sine. Situaţia ne copleşeşte şi suntem nevoiţi să încetăm toate jocurile diversioniste, să privim situaţia în care ne aflăm drept în faţă şi să ne reevaluăm convingerile, obiectivele, valorile şi direcţia de viaţă. Este un prilej de reanalizare şi de renunţare la vinovăţie. Este, totodată, un prilej de a ne schimba complet atitudinea. Pe măsură ce traversăm diverse crize de viaţă, observăm că ne confruntăm cu ceea ce este diametral opus. Să urâm sau să iertăm acea persoană? Să învăţăm din acea experienţă sau să o detestăm şi să păstrăm un sentiment de amărăciune? Alegem să trecem peste defectele celuilalt şi ale noastre sau le purtăm ranchiună şi le atacăm în gând? În viitor, ne vom retrage dintr-o situaţie asemănătoare fiindu-ne şi mai teamă sau vom depăşi această criză şi o vom domina odată pentru totdeauna? Alegem speranţa sau descurajarea? Ne putem servi de acea experienţă pentru a învăţa să fim mai generoşi sau ne vom retrage în cochilia fricii şi a amărăciunii? Fiecare experienţă emoţională este o ocazie de a evolua sau de a involua. Ce alegem? În aceasta constă provocarea.

Fragment din Capitolul 3 – Anatomia emoțiilor,

Letting Go-Calea renunţării – David R.Hawkins, M.D.,Ph.D.