Din Caietul Teodorei #NOIinsecolulXXI

Am închis ochii și am lăsat

Adierea vântului să mă-nvăluie,

Tot din jurul meu s-a evaporat,

Lăsând necunoscutul să se apropie.

Mintea îmi zbura departe,

Cu gândul la vrăji și aventuri,

Eram în ținuturi îndepărtate

Și-n suflet simțeam furnicături.

Căci imaginația departe ajunge,

Iar povestea-mi ca un râu adânc,

Lin și încet acum curge,

Ca din visuri născut prunc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.