Am închis ochii și am lăsat

Adierea vântului să mă-nvăluie,

Tot din jurul meu s-a evaporat,

Lăsând necunoscutul să se apropie.

Mintea îmi zbura departe,

Cu gândul la vrăji și aventuri,

Eram în ținuturi îndepărtate

Și-n suflet simțeam furnicături.

Căci imaginația departe ajunge,

Iar povestea-mi ca un râu adânc,

Lin și încet acum curge,

Ca din visuri născut prunc.