Fragment din
Capitolul VII: Analiza punctelor critice din viaţa de zi cu zi
„…trebuie să subliniem încă o dată câteva aspecte ale formei în care punem întrebările. Precizia frazei este de o importanţă capitală. De exemplu, întrebarea poate suna astfel: “Oare această decizie este una bună?” Dar ce anume înţelegem prin “bună”? Bună pentru cine şi în ce segment temporal? Întrebările trebuie definite foarte atent. Ceea ce considerăm noi că e rău sau bun e o chestiune mai curând subiectivă; ceea ce crede universul despre aceasta poate fi un lucru destul de diferit.
Motivaţia are un rol foarte important în interogaţie. Întrebaţi întotdeauna la început: “Pot întreba asta?” Niciodată nu puneţi o întrebare dacă nu sunteţi pregătiţi pentru răspuns; faptele pot fi destul de diferite de ceea ce credeţi în mod obişnuit. Deşi există un oarecare potenţial pentru supărări emoţionale generate de folosirea nechibzuită a acestei metode, experienţa a dovedit că prin continuarea interogaţiei contexul se va lărgi şi se vor vindeca neliniştile. Să zicem că o tânără întreabă “E oare sincer prietenul meu?” “E oare el ceva bun pentru viaţa mea?”, iar răspunsurile sunt negative. Ea este dezamăgită să descopere că iubirea şi interesele lui sunt egoiste. Dar, continuând cu întrebările, primeşte şi o soluţie. “Oare această relaţie se va sfârşi cu suferinţă?” (Da). Şi mă scutesc de multe suferinţe prin faptul că aflu asta?” (Da) “Pot învăţa ceva din această experienţă?” (Da).
La un nivel mai practic, aceeaşi tehnică poate determina dacă o investiţie e una cinstită sau nu, sau dacă putem sau nu avea încredere într-o anumită instituţie. Putem prezice cu exactitate potenţialul noilor dezvoltări, nu numai în sfera marketingului, ci şi în domeniile cercetării medicale şi ingineriei. Putem verifica viabilitatea măsurilor de siguranţă de pe marile tancuri petroliere. Putem judeca în avans utilitatea şi oportunitatea strategiei militare. Putem stabili cine este potrivit pentru a guverna şi putem distinge omul de stat dintre politicieni. În cazul unui eveniment media, putem spune imediat dacă reporterul sau intervievatul spune sau nu adevărul, iar dacă îl spune, ce nivel de adevăr exprimă. (Dacă încercaţi acest lucru în timpul ştirilor de seară, puteţi avea o revelaţie şocantă: de multe ori, toate persoanele publice mint.)
Vreţi să ştiţi dacă e bine să cumpăraţi această maşină la mâna a doua? Simplu. Dacă un vânzător spune adevărul? Tot simplu. Dacă noua dumneavoastră cucerire este o carte câştigătoare? Dacă acest produs merită cumpărat? Dacă angajaţii dumneavoastră sunt demni de încredere? Care e gradul de siguranţă al noului dispozitiv? Cât de integru, competent şi talentat este un anumit doctor sau avocat? Care este cel mai bun terapeut, profesor, antrenor, dentist sau mecanic? Ce niveluri ale conştiinţei sunt necesare pentru ca anumite instituţii publice să-şi exercite îndatoririle în mod optim?
Această capacitate de a distinge imediat adevărul de fals are un potenţial atât de valoros pentru societate, încât considerăm potrivit să documentăm şi să verificăm anumite aplicaţii practice în cadrul cercetării noastre.”
Nota editorului: Nu uitaţi că răspunsurile sunt corecte dacă persoanele care folosesc tehnica au un nivel de conştiinţă de minimum 200 (Nivelul Adevărului, al Curajului, nivelul pro-viaţă) şi că, în realitate, nu sunt întrebări, ci afirmaţii.
Putere versus forţă – determinanţii ascunşi ai comportamentului uman, David R. Hawkins, M.D., Ph.D