Viaţa nu face elecţii, ci selecţii; pentru noi, oamenii, este o auto-elecţie, o alegere dacă să participăm sau nu la evoluţie.

„Criza“ este ocazia de a evolua, de a recunoaşte adevăratele noastre origini, de a discerne între nenumăratele feluri de comunicare şi de a ne elibera de sclavia timpului unic şi liniar. E ca un „zeu“ care face ca viaţa umană să fie o cursă cu obstacole spre moarte, iar societatea să fie nemiloasă in faţa suferinţei. Nu suntem obligaţi să-l venerăm. Toate procesele vitale ale corpului, de la orgasm până la fecundare, de la secreţia hormonală la regenerarea celulară, au ritmuri de miliarde de ori mai rapide decat cele ale „zeului unic“ care a fost corelat cu banii şi datoria. Acestea sunt evenimente biologice şi demonstrează că „zeul“ nu este unic.

Şi nu doar atat. Natura se transformă într-un ritm accelerat de care se vorbeşte doar în treacăt la televizor. Un exemplu este vara din 2012: gheţarii de la poli s-au topit până la un nivel care, după predicţiile ştiinţifice, urma să fie atins abia în 2020. „Experţii“ nu ştiu ce se întâmplă cu Terra. Religiile au vorbit mereu de pace, dar niciodată n-au promovat dezarmarea. Spiritualitatea vorbeşte de meditaţii, rugăciuni şi holism, propune idei înţelepte, însă… ce este Viaţa?

Dacă Viaţa este o Forţă universală aşa cum propun eu aici, atunci se explică de ce evoluează prin întâmplări punctuale, neprevăzute, provocând dispariţia unor specii vechi şi apariţia altora noi, mai evoluate decât precedentele. Evoluţia genetică nu implică doar corpul, ci şi mintea cenuşie, aceea blocată în şanţurile perimate ale repetiţiei şi cuvintelor deşarte, blocată într-o maşinărie. Însă nu e nevoie să combatem mecanismele, ci doar să înţelegem că ele trebuie să lucreze în serviciul oamenilor şi nu al guvernului.

Pe 21 decembrie 2012 nu a venit „sfârşitul lumii“ şi nu va veni niciodată, după părerea mea. Putem, dacă dorim, să contribuim la dispariţia puterii care ne-a asuprit timp de milenii, puterea unei minţi cenuşii, „logice“ şi sclave a „zeului unic“: timpul şi derivatele sale. Problema lumii este economia? Nu! E ignoranţa.

Nu ştim ce este Viaţa, de ce ne naştem, trăim şi suferim pentru a atinge ţeluri ce se evaporă ca mirajele în deşert, apun în faţa acelui mare mister care e moartea. Ştim însă că universul observabil— 4% din întreaga masă calculată – a început, de câteva decenii, să-şi accelereze expansiunea. Cauza este o energie întunecată „misterioasă“- în procent de 74% – o forţă imensă care acţionează la scară mare şi mică.

Expansiunea înfrânge atracţia gravitaţiei. Numeroase cărţi vorbesc despre legea atracţiei, necesară pentru a avea. Aici se propune expansiunea celor ce vor să fie părtaşi la o lume fără limite şi hotare.

Conştiinţa e Viaţă, Calea spre participarea la Evenimentul iminent: revelaţia că realitatea reală nu e cea care se arată în faţa ochilor noştri sau a ştiinţelor care o interpretează şi cred în „zeul“ unic, timpul. Universul real— 100% din masa calculată— este organic şi comunică în moduri pe care creierul uman le foloseşte deja, moduri ce unesc lumile şi sfidează „zeii“, ideile ce ne-au întemniţat într-un orizont mărginit şi doar… aparent.

Conform teoriei Big Bang-ului, universul observat ar avea o vârstă de 13 miliarde de ani. Şi îşi accelerează expansiunea în doar cateva decenii? Această informaţie ar fi de ajuns pentru a înţelege că ne apropiem de sfârşitul timpurilor, adică de începutul unei noi ere. Este întoarcerea la epoca de aur, prosperitatea de care rasa umană se poate bucura recunoscând arma principală a oricărei puteri: separarea, în special cea dintre cer şi pămant.

„O singură Forţă, Viaţa, uneşte şi animă lumi nesfârşite“ scria Giordano Bruno în anii 1500. Această Forţă a fost descoperită spre sfârşitul secolului XX şi i s-a dat un nume  ştiinţific: „electroslabă“, fiind ascunsă de falsa convingere că nu poate avea efecte asupra speciilor biologice. În schimb, Forţa se manifestă prin clipe fugitive pe care aparatele nu reuşesc să le surprindă, dar noi le putem simţi dacă ne îndreptăm atenţia spre noi înşine, acţiune care dilată timpul dacă abandonăm anxietatea care îl scurtează, înfruntând „cunoaşterea“ ce ignoră efectele Sale permanente.

Recunoaşterea Vieţii este un eveniment epocal care se conturează rapid fiindcă nu priveşte corpul, ci mintea minoră, cea oprimată de „zei“, corodată de ideile dominante. Acestea sunt concepţiile comune despre spaţiu, timp şi materie, stâlpii unei „cunoaşteri“ ce n-a fost confirmată niciodată, „dinozaurii mentali“ care se apropie de extincţie.

Există o Minte Superioară capabilă să comunice în direct cu Viaţa care, la fel ca orice Forţă, este eternă, independentă de spaţiu şi timp şi prezentă în ceea ce mulţi se simt îndreptăţiţi să dispreţuiască: materia, în special în cea frumoasă, organică, ce ne compune corpul şi care este dotată cu sensibilitate şi calităţi extraordinare. „Moartea“ minţii minore este, de fapt, moartea unei mentalităţi care crede in „limitele resurselor“ atât de temute şi de propovăduite de orice putere.

Dacă Viaţa este Forţa pe care fizicienii o numesc „electroslabă“, aşa cum propun eu, putem înţelege de ce „limitele“ sunt toate false, derivate din crezul în „zeul“ unic, timpul liniar, şi în toate ideile sau zeii care se prosternează in faţa pretinsei sale suveranităţi.

Astăzi, săraca minte minoră şchiopătează, nu se mai regăseşte în tabloul obişnuit şi desuet. Se ataşează de „noi“ spiritualităţi, de „noi“ idei care, însă, în multe cazuri nu explică şi nici nu rezolvă marele mister al Vieţii şi al mijloacelor sale invizibile de a comunica cu toţi şi toate.

Mintea minoră este „bestia triumfătoare“, cum o numea Giordano Bruno, în faţa unei situaţii care i se pare dramatică:

„moartea“ ideilor cu care se identifică. Este asemănătoare cu „moartea a doua“ citată în Evanghelie, efectul unei operaţii pe care primii creştini o numeau „tauroctonie“ şi pe care o sculptau in numeroasele lăcaşuri de cult închinate zeului Mithra din acea epocă. Taurul este mintea minoră ce acţionează ca o bestie, e condiţionată de credinţa în limite şi în păcat, de convingerea că acestea sunt efectele unei pedepse divine. „Uciderea taurului“ este actul necesar pentru cel care vrea libertatea şi, de aceea, îşi reduce la tăcere mintea robotică şi foloseşte Mintea Superioară.

Nu este un mit: aceasta e materia albă, cea mai insemnată şi mai nobilă porţiune a creierului uman, sediul Conştiinţei.

„Ştiinţa i-a recunoscut funcţiile cruciale, dar nu şi modalităţile prin care comunică, diferite de cele pe care ştiinţa insăşi le foloseşte: electricitatea, matematica şi atât de lăudata fizica cuantică. Aceasta din urmă este utilă multor tehnologii, dar nu rezolvă adevărata criză, care nu este financiară ci priveşte demnitatea pe care omenirea o poate recuceri, recunoscând

in cele din urmă semnificaţia „condamnărilor“ biblice şi a „păcatului originar“, adică ignorarea limbajului prin care omul şi universul comunică.“

Fragment din Introducere – Revelaţia soarelui interior, Giuliana Conforto

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/revelatia-soarelui-interior