Înainte de prefaţă

Aurel Gherghel, unul dintre cei mai importanţi organizatori de evenimente din anii ’70-’80 din România, regizor și prezentator de concerte și festivaluri m-a făcut să mă gândesc serios la posibilitatea de a scrie o carte cu povestiri din spatele scenei, despre lucruri pe care le-am trăit şi le-am văzut de-a lungul anilor din spatele cortinei, așa că, începând din 2013 am pornit să adun materiale, să dau telefoane etc. Am început să scriu câte trei, cinci, zece pagini aşa, între turnee, repetiţii sau preocupările cotidiene. De-a lungul timpului am observat, din discuţiile avute cu prieteni sau cunoştinţe, o curiozitate de neoprit în ceea ce priveşte întâmplările din culisele vieţii de muzician.

Datele tehnice descrise de mine cred că sunt interesante pentru cei care cunosc viaţa de muzician sau problemele din studiourile de înregistrări, pentru că am trăit o perioadă fantastică în anii ’90 luând parte cu bune şi cu rele la trecerea de la un sistem de înregistrări analog la unul digital. Cred că sunt mulţi oameni interesati, pe lângă datele tehnice, şi de problemele întâmpinate de „pionierii“ saltului de la analog la nebunia digitală şi până la descoperirea celebrului „duet“ copy/paste, aici, în România.

E clar că viaţa din spatele scenei nu e doar de culoare roz. Se poate asemui foarte uşor cu aurora boreală sau cu un curcubeu după ploaie. Poate că e un risc să investighezi spatele cortinei, dar, până la urmă, aflarea adevărului merită să-ţi asumi riscul. Şi ştiu că oamenilor le place asta. Jurnalismul muzical a dispărut oricum… cine să mai vorbească despre muzică, mai ales despre culisele ei?

E clar că am făcut în viață lucruri bune şi probabil şi rele. Dar dacă am greşit şi am vorbit prostii în anumite situaţii, m-am rugat la Dumnezeu să mă ierte.

Adrian Ordean,

Februarie, 2021

După ani şi ani – povestiri din spatele scenei: Adrian Ordean