Dorinţa şi Eul #transcenderea

Datorită originii sale evoluţioniste, eul îşi dezvoltă funcţia achizitivă de “a dobândi”, căci aceasta este necesară din punct de vedere biologic pentru supravieţuire. Astfel, sursa satisfacţiei este localizată ca fiind “undeva în exterior”, deşi adevărata sursă a plăcerii rezidă într-un mecanism cerebral intern, pe care achiziţionarea unui “lucru dorit” doar îl declanşează.

În expresiile lor cele mai blânde, dorinţele eului se îndreaptă spre asigurarea hranei sociale şi emoţionale, aşa cum se întâmplă în cadrul familiei, al tribului sau al haitei. Socializarea are ca rezultat motivaţia de a domina, controla şi atrage. În cazul fiinţei umane, acestea se exprimă social prin căutarea statutului, a posesiunilor şi a unui stil de viaţă competitiv, care conduce la gelozie şi invidie.

Problema de bază a acestui nivel de conştiinţă rezidă în sentimentul intern al lipsei care se transformă în nemulţumire cronică, sentimente de insatisfacţie şi un comportament definit de permanente căutări. Vulnerabilitatea dorinţelor eului constă în ipoteza acestuia că împlinirea depinde de achiziţia unor surse externe. Nevoia exagerată are ca rezultat o supraestimare a circumstanţelor exterioare şi a importanţei lor nerealiste. Astfel, dorinţa conduce la aviditate, frustrare şi anxietate, precum şi la lăcomie, zgârcenie şi nevoia cronică de a achiziţiona.

Problema Dorinţei este legată de înclinaţia eului de a proiecta tot felul de elemente speciale asupra obiectelor, persoanelor sau calităţilor percepute. Astfel, persoana, calitatea sau obiectul dorit devin exaerbate, romanţate, şi împodobite cu strălucirea unor atribute magice exagerate (aşa cum se descrie în binecunoscuta carte Glamour: A world Problem – Bailey, 1950). În acest fel, eul devine infatuat şi “plin” de propriile sale proiecţii, lucru facilitat de energia specifică strălucirii. Acest lucru conferă obiectului, persoanei ori calităţii dorite o aură magică şi seducătoare, de care puţini oameni îşi dau seama că, de fapt, reprezintă doar o iluzie (de exemplu: pasiunile înflăcărate ale adolescenţei).

Sentimentul că ceva lipseşte în interior şi strădania de a compensa această lipsă prin manifestări exterioare conduce la apariţia unei presiuni sociale exprimate prin goana după simboluri ale importanţei, prestigiu, rang, atenţie publică, popularitate şi altele de acest gen. Aceste dorinţe conduc la rivalităţi, la căutarea statutului, a afirmării sociale precum şi la o nesfârşită dorinţă de posesiuni, banii devenind un scop în sine. Dorinţa de a deveni “cineva” este contextualizată ca “element principal” dotat cu o superioritate implicită, ce conferă atracţie oricărui lucru simbolizat astfel. Să mai spunem şi că această abordare poate conduce de asemenea la unele comportamente extreme menite câştigării notorietăţii şi atenţiei din partea mass-media. O sursă evidentă de dorinţă pentru câştigarea unui anumit statut poate fi identificată şi în rivalitatea dintre fraţi şi surori, ori în anii de şcoală, când competiţia şi bunele rezultate erau recompensate.

Fragmente din Capitolul 6 al volumulului Transcenderea nivelurilor conştiinţei – scara spre Iluminare David R.Hawkins

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.