Inocenţa interioară #calearenuntarii

„Am fost vreodată instruit în tehnicile de autovindecare emoţională? Am urmat, la şcoală, cursuri despre conştiinţă? Mi-a spus, vreodată, cineva că puteam alege ce să-mi fie sădit în minte? M-a învăţat cineva vreodată că puteam refuza toată această programare negativă? Mi-a vorbit cineva, vreodată, despre legile conştiinţei?“ Dacă răspunsul este negativ, de ce să ne condamnăm singuri că am crezut, cu inocenţă, în anumite lucruri? De fapt, de ce nu am înceta să ne condamnăm chiar din acest moment?

Cu toţii am făcut ceea ce consideram că este mai bine pentru moment. „Atunci părea o idee bună“ este tot ce putem spune despre faptele trecute, ale noastre şi ale altora. Toţi am fost programaţi fără să ştim şi fără consimţământul nostru conştient. Din confuzie, ignoranţă şi naivitate, am acordat încrederea noastră programelor negative. Le-am lăsat să ne conducă. Acum, însă, putem alege să încetăm să procedăm astfel. Putem alege o direcţie diferită pentru viaţa noastră. Putem alege să devenim mai conştienţi, mai atenţi, mai responsabili şi mai selectivi. Putem refuza să aşteptăm, ca o casetă goală, să preluăm orice gen de program ne oferă lumea. Lumea este mult prea dispusă să ne exploateze naivitatea şi să profite de latura meschină din noi pentru a ne inocula cu toate vanităţile şi fricile sale.

Marii învăţători au spus că negativitatea pe care o vedem într-o persoană sau în societate se datorează acestei orbiri, acestei ignoranţe şi neconştienţe.

Inocenţa interioară, odată ce este percepută în alţii, este, de asemenea, percepută şi în noi înşine. Tot ce-am făcut, a fost făcut datorită faptului că pur şi simplu nu am ştiut mai mult la vremea respectivă. Dacă am fi ştiut să facem mai bine, am fi făcut. „La vremea aceea părea o idee bună“, spunem şi înţelegem că aceeaşi orbire funcţionează şi în alţii, şi astfel putem trece peste defectele lor de caracter, văzând copilul inocent din ei.

Odată ce ne putem vedea propria inocenţă, apare şi identificarea cu alţii dar şi pierderea senzaţiei de singurătate şi de stres. Devenim capabili să descoperim inocenţa chiar şi în spatele celui mai oribil şi enervant comportament. Privim în interiorul unei persoane şi vedem animalul speriat care chiar nu ştie să se comporte mai bine. Suntem conştienţi că dacă l-am încolţi, ne-ar ataca şi ne-ar muşca cu siguranţă. Pur şi simplu nu înţelege că intenţiile noastre sunt paşnice, aşa că ar ţâşni cu sălbăticiune.

Fragment din Letting Go-Calea renunţării, David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Featured Image by Engin Akyurt from Pixabay 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.